Sfinţii Apostoli şi Diaconi Prohor, Nicanor, Timon şi Parmena, din numărul celor 70
În zilele Sfinţilor Apostoli, după Înălţarea Domnului şi după primirea Sfîntului Duh, pe cînd încă nu se despărţiseră ei prin toată lumea la propovăduirea lui Hristos, bisericile creştinilor din Ierusalim se înmulţiseră. Deci, s-au ales spre slujba diaconiei aceşti şapte bărbaţi mărturisiţi, plini de Sfîntul Duh şi de înţelepciune: Ştefan, Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmena şi Nicolae Antiohianul. Sfinţii Apostoli, rugîndu-se, şi-au pus mîinile peste dînşii şi i-au făcut diaconi. Dintre aceştia, pomenirea Sfîntului Întîiului Mucenic şi Arhidiacon Ştefan se cinsteşte la 27 decembrie, iar a Sfîntului Filip la 11 octombrie. Sfînta Biserică îi prăznuieşte pe toţi împreună, afară de pomenirea Sfîntului Nicolae, care nu este scris în numărul sfinţilor în ziua de astăzi. Ei s-au sfîrşit prin pătimire, propovăduind apostoleşte pe Hristos în diferite locuri.
Sfîntul Prohor a urmat mai întîi Sfîntului Mare Apostol Petru, împreună cu ceilalţi ucenici, mai înainte de Adormirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. El a fost pus episcop al cetăţii Nicomidiei, în ţara Bitiniei, precum adevereşte despre aceasta fericitul Simeon Metafrast, în viaţa Sfîntului Apostol Petru, de la 29 iunie. Apoi, după Adormirea Maicii Domnului, Sfîntul Ioan Cuvîntătorul de Dumnezeu a fost multă vreme împreună călător şi părtaş al ostenelilor lui, cercetînd multe ţări împreună cu dînsul şi suferind dureri şi chinuri de la cei necredincioşi, pentru buna vestire a lui Hristos. Sfîntul Prohor a fost surghiunit cu dînsul în insu-la Patmos şi cele ce-i spunea Cuvîntătorul de Dumnezeu, Ioan, din descoperirea lui Dumnezeu, pe acelea le scria din gura lui. După aceea, iarăşi s-a ostenit în cetatea Nicomidiei, în care întîi a fost episcop, întorcînd pe oamenii cei rătăciţi la Hristos Dumnezeu şi înmulţind biserica cea adunată din nou. Mergînd în Antiohia, s-a sfîrşit muceniceşte, fiind ucis de cei necredincioşi pentru propovăduirea lui Hristos.
În aceeaşi zi în care a fost ucis cu pietre Întîiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, după cum este scris în Faptele Apostolilor, Sfîntul Nicanor a fost ucis împreună cu două mii de oameni, care crezuseră în Hristos. Felul uciderii se pomeneşte în canon, că iudeii, înjunghiindu-l ca o oaie, s-a jertfit lui Hristos.
După slujba diaconiei, Sfîntul Timon a fost pus de Sfinţii Apostoli, episcop al cetăţii Vostrichia din Arabia şi, propovăduind numele lui Hristos, a pătimit multe de la iudei şi de la elini. Fiind aruncat într-un cuptor, a ieşit din foc nevătămat. Iar în Prologul românesc cel mucenicesc se spune despre dînsul, că, după nevătămarea focului, răstignindu-l pe cruce, s-a sfîrşit.
Sfîntul Parmena, săvîrşind slujirea cea încredinţată lui de Apostoli, în propovăduirea cea plină de credinţă, a murit înaintea ochilor apostolilor şi a fost îngropat de dînşii, cu plîngere şi cu smerenie. Cei ce vorbesc de dînsul, spun că a avut sfîrşit mucenicesc şi s-a încununat cu cununa mucenicească.
