Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Poate v-ați întrebat vreodată de ce azi cumpărați cu 150 de dolari/euro/lei ceea ce în 2019 vă costa doar 100 de dolari/euro/lei?

 

Poate v-ați întrebat vreodată de ce azi cumpărați cu 150 de dolari/euro/lei ceea ce în 2019 vă costa doar 100 de dolari/euro/lei?

De ce costul tuturor produselor și serviciilor de bază a crescut cu 60-120% în ultimii 5 ani, în timp ce salariile sau veniturile voastre din activități independente au crescut, în medie, cu doar 10-20%?

Iată o posibilă explicație.

În cele 20 de luni de plandemie, Federal Reserve din SUA a emis nu mai puțin de 11 mii de miliarde de dolari. De remarcat că, în 2020, economia SUA producea 20 de mii de miliarde de dolari. Așadar, masa monetară aflată în circulație a crescut cu mai mult de 50% în mai puțin de doi ani.

De fapt, dacă ajungi să calculezi toată cantitatea de bani emisă de SUA în întreaga sa existență, ajungi la uluitoarea concluzie că Fed a emis într-un singur an, anul 2020, nu mai puțin de 40% din totalul masei monetare a întregii istorii americane.

Paradoxul este că, în plandemie, economia americană s-a oprit, pentru prima oară în istorie. Nici măcar în cursul celui de-al doilea război Mondial nu s-a întâmplata așa ceva.

Dar de ce s-o fi întamplat asta?

Motivul aparent, narațiunea eroică, propaganda politico-tehnocratică au fost :

-„lupta” contra plandemiei,

-păstrarea impresiei de creștere economică,

- funcționarea „sigură și eficientă” a statului – tătuc, ceva de genul experimentelor naziste sau comuniste din secolul trecut, dar mult mai eficiente sub raportul susținerii publice …

Mă rog, cel puțin asta am fost determinați să credem : oamenii nu doar că au acceptat înghețarea drepturilor și a economiei, dar au fost și foarte, foarte mulțumiți că statul – tătuc se ocupă de bolnăviorii care nu trebuie să facă altceva decât să stea în casă, la căldurică, sub plăpumioară, că se ocupă „eroii din linia întâi” de ei, de bunăsarea lor, de confortul lor psihic.

În realitate, a fost cel mai mare furt din istorie. Cea mai mare piraterie.

Oamenii simpli au rămas fără 50% din valoarea banilor și a proprietăților lor.

Banii suplimentari, fără acoperire în mărfuri și servicii, au fost orientați strategic către sectoare „prioritare” : bănci, industria hi-tech, industria pharma și lanțurile de super/hiper – marketuri. Inegalitatea economică a ajuns la cea mai mare acuitate din istorie. Mai puțin de 0,1% din întreaga populație deține mai mult de 57% din averi și din stocul de resurse…

Mai nou, acești bani mefistofelici sunt aruncați cu elicopterul în curtea marilor industriași ai războiului.

Peste toate tronează giga – fondurile de gestiune a acțiunilor și a fondurilor de pensii: Vanguard, Black Rock, State Street, Fidelity. Totul, inclusiv mass media și social media, este deținut de acești nemernici neo-feudali. Inclusiv milioanele de case în care foștii proprietari, executați silit de bănci, stau cu chirii sufocante.

Fondurile de pensii, fondurile suverane și chiar state ale lumii care își plasează rezervele valutare sau economiile în obligațiuni și titluri de stat americane au „primit” de la Fed o frumoasă palmă peste ceafă, căci tot ceea ce au avut în 2019 este acum erodat cu cca 50-60%, prin simpla aruncare a acelor 11 trilioane de dolari, din elicopter, în curtea Big Tech, Pharma & Finance și a lorzilor războiului.

China, India, Arabia Saudită, Iran, Mexic, Brazilia, Africa de Sud etc. au decis să se asigure că așa ceva nu se va mai întâmpla niciodată și, astfel, au construit BRICS, un fel de comunitate economică a țărilor ne-aliniate la economia financiarizată și la politica militarizată a SUA, urmând a trece curând la propria monedă. Deja, de câteva luni, Arabia Saudită nu mai decontează afacerile sale cu petrol în dolari, iar Rusia a reușit să impună, în ciuda războiului de agresiune pe care îl duce și a embargoului, la rubla convertibilă, în care se fac toate decontările de țiței rusesc (și de alte resurse de care Rusia este plină).

Ce va fi în 2025, după alegerile americane din noiembrie?

Suma tuturor riscurilor și a tuturor furtunilor financiare.

Nu vă mai zic „brace for impact”, că sunt unii care mă acuză că previziunile mele nu se împlinesc – ca și când eu așa vrea ca așa ceva să se întâmple. Așa ceva ca falimentul omului de rând și al statelor de mărime și forță economică și militară mică, România fiind una dintre ele …

PS Bine măcar că suntem în optimi la Euro… Poate ne mai trece din entuziasmul morbid pentru război și ne reamintim că viața este frumoasă și merită trăită, alături de cei dragi …

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Degradarea simplului particular la rangul de suspect de serviciu

 

Degradarea simplului particular la rangul de suspect de serviciu

Un regim autocratic care își face un stindard din așa-zisa “luptă” contra corupților, a plandemiei, a schimbărilor climatice și a dușmanilor „ordinii mondiale liberale bazată pe reguli” ne transformă pe noi, oamenii normali, în suspecți, păstrând pentru sertar și pentru oportunități securistice dosarele contra adevăraților corupți, hoți și delincvenți. Vedeți și singuri ce se întâmplă – cei care ieri urlau în stradă și în Parlament „fără penali în funcții publice” (unde „penal” are sensul de adversar politic și ideologic, automat vinovat pentru simplul fapt că nu este din „echipa câștigătoare”) sunt acum „dotați” cu dosare penale grele de corupție și furt și, în același timp, sunt pe liste de eligibili la alegerile din 9 iunie, lamentându-se de la înălțimea acelor liste că sunt … persecutați politic.

Ca și pe vremea naziștilor sau a comuniștilor, și acum suntem unei insidioase acuzații colective - omisiunea de neiertat este aceea de a nu-l iubi pe stăpânul Big Brother sau de a-l crede pe cuvânt.

Calitatea de suspect este riscantă în sine, căci poate duce la confiscări de proprietate și libertate, chiar și fără vină.

Ceea ce am dobândit sau am agonisit în ani și ani de zile de muncă și abținere de la consum poate deveni rapid, în mod generic, avere prezumtiv ilicită. Constituția, care spune cu totul altceva, deja nu mai contează. Și atunci, în numele “luptei” salvatorului (auto-mandatat) cu dușmanul (inventat), bunurile, economiile personale și libertățile ni se vor confisca. Pentru așa-numita confiscare extinsă, chiar și bunurile rudelor sau ale companiilor noastre vor putea fi confiscate, iar asta chiar și în cazul în care respectivele rude sau companii vor fi fost găsite complet inocente.

Istoria (încă) ne (mai) învață că, în anul 1948, regimul comunist a confiscat, sub numele de „naționalizare”, toate mijloacele de producție – era titulatura sub care erau atunci cunoscute întreprinderile mici și mijlocii (IMM).

De asemenea, în 1952, regimul comunist a confiscat aproape toate casele agonisite în zeci sau chiar sute de ani de familiile și neamurile din România. Tot „naționalizare” s-a numit.

Cât despre bani, aceștia au fost mătrășiți în anul 1949, odată cu „stabilizarea” monetară, care a însemnat transformarea economiilor populației, peste noapte, în simple hârtii bune de utilizat la toaletă.

Agricultura s-a organizat ca CAP sau IAS până în jurul anului 1960. Puține terenuri arabile sau ferme indiviudale mai existau în 1989.

Cam așa a fost distrusă clasa de mijloc a României. La fel, țăranul român, talpa țării.

Cam asta am cam uitat.

Cam asta este și intenția așa-numitei „culturi a anulării” (cancel culture): să uităm. Acest curent înseamnă, de fapt, anularea istoriei. Ca să fie condamnați să uite, copiii noștri nu mai studiază istoria în școli.

Cine își uită istoria poate fi ușor determinat să o repete. Ba chiar poate fi condamnat să o repete.

Numai naivii pot crede că, dacă este nevinovat, omul de rând nu are a se teme de aceste tipuri de „lupte” ale salvatorilor (auto-mandatați) cu dușmanii (inventați). Suntem, azi, ca într-un glob digital de sticlă. Nu ne mai putem ascunde nici măcar cănd scăpăm o înjurătură la adresa stăpânului Big Brother. Suntem la mâna neo-sekurității.

Cu sau fără vină, bunurile și banii ni se vor putea lua, căci suntem suspecți.

Iar asta li se va întâmpla chiar și sekuristofililor, chiar și aplaudacilor nenumăratelor „lupte” inventate de salvatorii auto-mandatați, chiar și „verificatorilor de fapte” (fact checkers) și turnătorilor de profesie sau de vocație (whistleblowers).

În România, în conturile bancare ale particularilor se află peste 100 de miliarde de euro – sunt vizați în mod primordial în cazul viitoarelor confiscări, care vor veni mai ales în cazul în care păpușarii vor fi decis că băncile „merită” să fie salvate cu banii noștri din depozitele bancare. După care, la rând, vor veni fondurile de pensii.

Nu va credeți vizati de acest coșmar? Bine, dormiți liniștiți. Alții au decis deja pentru voi.

Când cineva a zis pentru prima dată că proprietatea privată este depășită, că la modă este proprietatea progresistă de grup (și chiar și iubirea în grup), când cineva a spus că drepturile individuale sunt mult mai puțin importante decât drepturile colective și siguranța de turmă, s-a depășit deja linia roșie. Au fost distruse niște cutume bazate pe principii și au renăscut coșmarurile sec XX - fascismul și comunismul.

Cei care v-au interzis de două ori Paștele și de trei ori Crăciunul nu vă vor binele, nu vă vor liberi. Vă vor bunurile agonisite, banii, veniturile viitoare, sufletul chiar. Vă vor supuși. Libertatea voastră este pictată drept sclavie. Vă vor ignoranți – pentru ei, neștiința vostră este putere. Vă vor în mod permanent în războaie. Pacea promisă de ei este războiul.

Nu trebuie să ne naștem din nou pentru izbăvire – doar să ne aducem aminte cine suntem. Păpușarii se vor teme de libertatea noastră, așa cum demonii se tem de sfințenie.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Globalismul este din ce în ce mai profitabil Chinei și Rusiei și din ce în ce mai dăunător Europei, în special Germaniei.

 

Photo credit to Paresh Nath

Globalismul este din ce în ce mai profitabil Chinei și Rusiei și din ce în ce mai dăunător Europei, în special Germaniei. 

Taxele vamale de “decuplare” impuse Chinei și sancțiunile economice impuse Rusiei sunt ușor evitate prin exporturile în țările mari ale Sudului global, cum ar fi Mexic, Brazilia sau Indonezia. Produsele și semifabricatele chinezești și resursele rusești sunt re-exportate în Vest în baza unor acorduri bi sau multilaterale de facilitare a comerțului, ca și când ar fi bunuri din acele țări. Cam cum se întâmplă cu produsele agricole din Ucraina și Rusia, exportate în Austria sau Ungaria și re-exportate ca produse indigene în România, Polonia, Germania etc. 

Chiar mai mult decât atât, China cucerește economic țările vest-africane, susținută militar fiind de Rusia. Este motivul pentru care Macron este atât de agitat să trimită trupe NATO în Ucraina - a pierdut coloniile africane, a pierdut rezervorul de resurse aproape gratis culese din colonii. 

Dacă credeți că asta nu are consecințe, mai gândiți-vă. 

Reevaluarea în sens descrescător a valorii imobilelor rezidențiale falimentează dezvoltătorii și marii proprietari care dau aceste imobile în chirie. Curând și băncile și asigurătorii. De exemplu, Vonovia, cel mai mare proprietar de case din Germani, care are în proprietate 440 de mii de apartamente (deci 440 de mii de familii chiriașe…) a anunțat o pierdere de 6,7 mod euro. Faliment curat. 

În plus, globalizarea mai face și altfel de belele europenilor. 

De exemplu, Bayer, cea mai mare, cea mai poluantă și cea mai ținută în brațe de autorități întreprindere Big Pharma din Europa, fiică în linie directă a concernului I. G. Farben (cel cu Zyklon B, gazul de la Auschwitz, Dachau și Birkenau), este în faliment virtual după ce tocmai a plătit o despăgubire de 2,3 mld euro unor reclamanți americani, care au probat în fața unui tribunal din San Francisco faptul că au făcut cancer de la utilizarea unui erbicid, Round Up pe numele său. Mai sunt pe rol câteva zeci de mii de astfel de procese. Daunele cerute sunt cifrate la minim 10 mld euro. 

De unde această consecință? Bayer a cumpărat, în 2018, Monsanto, compania americană de biotehnologie intitulată, în ultimii ani, the Most Evil Company in the World. 

Bayer a dat 67 de mld euro pe Monsanto - a fost, de departe, cea mai proastă afacere a mileniului. 

Azi, când discutăm, Bayer are de înfruntat procese colective și acasă la ea, dar reclamanții sunt propriii acționari (inclusiv fondurile de pensii și giga-fondurile Black Rock și Vanguard), care sunt furioși că pierd bani în acele procese americane. 

Sarcastic, în Europa nu prea sunt procese de daune ale clienților care au făcut cancer de la erbicidul Monsanto. Ce să vezi, autoritatea pseudo-științifico - birocratică europeană în domeniu a decis că erbicidul Monsanto e ochei, nu are risc de cancer, așa cum plantele modificate genetic sunt ochei și pot fi utilizate în consumul animal sau uman. Nici astea nu provoacă apariția unei urechi suplimentare, a solzilor de godzilla sau a ochilor de pisică și nici nu sunt cancerigene. 

Cum s-a întâmplat asta? 

Nu doar cu prostie cruntă, ci și cu trafic de influență, comerț cu indulgențe și conflicte de interese (cei care au dat autorizația fie au fost, fie vor fi șefi cinic plătiți la Bayer, Pfizer, Du Pont, Microsoft, Goldman Sachs etc., după principiul ușii rotative). 

Lumea noastră se cam prăbușește din cauza acestor prostocrați și indivizi corupți, fără scrupule, care vor stabilitate și dau vina pe extremiști. 

Ce priorități au birocrații de la Bruxelles? 

Studiile de gen, anularea culturii și a istoriei, net zero, războiul sustenabil, anti-depresivele, identitatea digitală, lumile virtuale, carnea artificială, hrana din și cu insecte… O grămadă de urgențe și necesități stringente fără de care omul nou-normal, omul nou de tip comunist & nazist & comasat nu mai poate trăi… 

Știți care este ironia? 

Că îi veți vota pe prostocrați și corupți în continuare. Pentru stabilitate și de frica “extremiștilor”. 

Doar nu o să vă lipsiți acum de eroii din linia întâi care v-au ucis visele, v-au furat 4 ani din viață, v-au burdușit cu anti-depresive copiii și v-au luat apa caldă, mâncarea naturală și normalitatea și pacea.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea 

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Un foarte interesant litigiu este discutat cu juma' de gură în presă, acum, la final de an.

Un foarte interesant litigiu este discutat cu juma' de gură în presă, acum, la final de an.

One United a dat în judecată ONG - ul Uniunea Salvați Bucureștiul pentru hărțuire judiciară. ONG -ul, care practică hărțuirea judiciară contra multor dezvoltători imobiliari și chiar contra unor promării de sector, avea (și încă are) procese de urbanism contra One United, procese în care se îngheață ori chiar se anulează proiecte de dezvoltări imobiliare derulate de One United, cu sau fără legitmitate. Uneori, procesele se opresc dacă pârâții achită “despăgubiri”. Este genul de procese care l-au făcut notoriu pe Nicușor Dan și care i-au atras acuzația de practicare a avocaturii fără drept.

În primă instanță, One United a obținut dizolvarea judiciară a Uniunii Salvați Bucureștiul.

Acum, se derulează un plângăcios proces de acumulare de donații pentru a acoperi costurile mari ale procesului, în special, onorariile avocaților One United. Plus o propaganda susținută din partea lui Nicușor Dan și a Clotildei Armand (ex-membri ai USB) contra One United. Aceasta, la răndul său, plătește masive sume de bani pentru progandă anti-Nicușor în presă, mai ales pe știripesurse.ro.

Pentru fixarea conjuncturii, trebuie arătat că:

-One United este o companie - dezvoltător imobiliar care s-a listat la bursă în condiții nu tocmai legale; fiind suficient de abilă ca să obțină în prealabil subscripții de la fondurile de pensii administrate privat și de la BERD, One United a reușit cumva să treacă prin furcile caudine ale procedurii de listare, iar acum este destinatarul unui flux masiv de finanțări, deci stă pe fluvii de bani;

-Uniunea Salvați Bucureștiul este structura pe baza căreia s-a creat USR și care a cauzat numirea ca primar general a lui Nicușor Dan și, respectiv, a Clotildei Armand, ca primar la sectorul I; spun „numire”, iar nu alegere, căci cei doi nu au fost rezultatul voinței alegătorilor, ci voința sistemului.

Ce scrie azi, în Libertatea, Niușor Dan?

Vă dau un citat:

”Într-o țară normală, un investitor listat la bursă ar fi putut scrie într-o acțiune judecătorească „vrem să desființăm ONG-ul ca să nu ne conteste în instanță proiectele” fără să se teamă că investitorii se vor delimita de el? În Franța, Auchan ar fi participat implicit la acțiunea judecătorească de desființare a unui ONG fără să se teamă de afectarea imaginii sale? Într-o țară normală, un profesor de drept de talia lui Valeriu Stoica ar lua un dosar în care se cer sute de mii de euro unor persoane fizice pentru păcatul de a fi fost membrii unui ONG care au atacat un proiect imobiliar? Sunt, evident, întrebări retorice. Lucrurile acestea nu se întâmplă într-o țară normală și se întâmplă în România, pentru că acolo, societatea civilă contează, iar în România nu contează. Societatea civilă contează când ajunge să producă informație și să o disemineze la suficient de multe persoane încât să se teamă și compania listată la bursă, și compania de retail, și profesorul cu veleități publice”.

În orice caz, e foarte interesant de văzut cum vor răspunde cei atacați azi de N D în acest articol din Libertatea.

Revin cu detalii după Revelion.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Liberty Steel Galați este o societate în stare de dificultate tehnică și financiară.

libertysteelgroup.com

Liberty Steel Galați este o societate în stare de dificultate tehnică și financiară. Pe de o parte, de luni de zile, mai mult stă decât merge. Pe de altă parte, sunt zeci de dosare pe rolul Tribunalului Galați în care se cere deschiderea procedurii de insolvență. A scris despre asta Financial Times (culmea), dar nu și presa din România. Iar lucrurile care se întâmplă acolo sunt foarte, foarte interesante.

Faptul unu: deși recent, în septembrie, s-a schimbat Consiliul de Administrație și managementul societății, la finalul lunii octombrie s-a operat o nouă schimbare. Actualmente, în poziția de CEO este un avocat, iar Consiliul de Administrație nu mai este același - sunt mai mulți români decât expați membri în acest consiliu. Bravo pentru curaj, dar...

Faptul doi: pentru data de 19 decembrie a.c. este convocată o adunare generală a acționarilor care are pe ordinea de zi, la pct.1, aprobarea (țineți-vă bine) contractării prin Eximbank, „în numele și în contul statului”, a unui credit cu dobândă subvenționată în scopul realizării de investiții și/sau capital de lucru, în termenii și condițiile prevăzute în schema de ajutor de stat conform Normei SN3.15 Garanții Eximbank în cadrul schemei de ajutor de stat UcrainaZ (NI-GAR-15l/0), în valoare de 150 de milioane de euro.

Ăăăă, ce mă, cum?

Un credit de 150 de milioane de euro?

În numele și în contul statului?

Cu dobândă subvenționată?

Cu garanție Eximbank?

Din schema de ajutor de Stat UcrainaZ?

Despre ce ajutor de stat e vorba?

Ajutăm Ucraina sau economia românească?

De unde sunt acești bani?

Din bugetul nostru „găurit”, adică acela care nu poate achita pensii, compensații pentru energie, salarii ale profesorilor, achiziții publice efectuate și neplătite încă, tva de rambursat agenților economici?

Sau de la UE? Dacă banii sunt de la UE, pe ce canal vin, prin PNRR (ăla care pune un miliard de condiții neo-feudale, de înlănțuire a României pe 300 de ani de acum încolo), prin fondurile de adeziune (alea care nu au putut fi accesate decât în proporție de 0,7% din 31 de miliarde de euro disponibile), din programele operaționale de investiții mari (ceea ce ar înseamna că cei 150 de milioane de euro nu ar putea fi utilizați drept capital de lucru)?

Și, oricum, cum să expui statul român cu 150 de milioane de euro pe o întreprindere care este în pragul falimentului și care mai face parte și dintr-un grup de companii aflate cam peste tot în Europa în faliment, grup aflat în proprietatea unui „capitalist” britanic-indian urmărit penal de Serious Fraud Office din Marea Britanie (echivalentul DNA - ului român)?

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - În România, plățile în numerar între persoane juridice au fost interzise, practic, dintotdeauna. Plățile în numerar ale persoanelor fizice au fost mai mereu limitate. Mai precis, din 1996.

În România, plățile în numerar între persoane juridice au fost interzise, practic, dintotdeauna. Plățile în numerar ale persoanelor fizice au fost mai mereu limitate. Mai precis, din 1996.

În ciuda Constituției, desigur. Mai precis, în disprețul acesteia.

Reamintesc că în Constituție este garantat dreptul de proprietate, inclusiv asupra banilor, iar caracterul licit al dobândirii averii este prezumat: art. 45. De asemenea, este garantată libertatea economică (art. 45), precum este protejată economia de piață și concurența loială (art. 135), cu consecinta că monopolul economic și spionajul bancar, fiscal sau, mai nou, digital, sunt indirect interzise.

Procesul de torpilare a plăților în numerar și a proprietății asupra banilor personali a început cu OG 15/1996 privind întărirea disciplinei financiare a continuat cu Codul civil din 2011 și cu Legea nr.70/2015 pentru întărirea disciplinei financiare și modificarea OUG nr. 193/2002 privind introducerea instrumentelor “moderne” de plată (sic!). Legea nr. 296/2023 este doar un episod al acestui proces totalitar.

Din 1996 încoace, plățile în numerar au fost mereu excepția, modificată regresiv de guvern, în repetate rânduri.

Garanția “rezilienței” acestui proces totalitar a fost mereu BNR, mereu condusă de același guvernator.

În condițiile art. 2191 Cciv, banii pe care îi depunem în bănci devin proprietatea băncii imediat, iar noi căpătăm riscanta calitate de creditori ai băncii, cu nimic asigurați în caz de faliment al băncii și de suspiciuni la adresa noastră (că, de exemplu, protestăm contra regimului sau că purtăm jachete galbene).

Cele două acte normative relative la “disciplina financiară”, care au interzis, cu puține excepții, plățile și încasările în numerar fizic, au avut ca scopuri teoretice (declarate, dar ipocrite și false) prevenția falimentelor sistemice și a evaziunii fiscale.

Sub OG 15/1996, au dat faliment efectiv 8 bănci, dintre care 4 sunt și acum pe rol.

Toți deponenții și, mai ales, acționarii nesemnificativi, și-au pierdut economiile și investițiile în acele bănci.

De asemenea, a dat faliment FNI, cea mai mare și mai toxică schemă Ponzi a României, din care statul și cetățenii plătesc și acum despăgubiri “investitorilor” în FNI. Cea mai mare bancă a statului, CEC, era să intre în faliment din cauza implicării, ca garant, în această schemă Ponzi.

Tot faliment a fost și în cazul Bancorex, doar că a fost camuflat sub achiziția respectivei bănci de către BCR. Pierderile de un miliard de dolari din 1998 (15 miliarde de euro în banii de azi) au fost preluate de AVAB, actualmente, AAAS. Plătim și acum acele pierderi. Plus o taxă de drum inventată de Băsescu, inclusă în prețul carburantului.

Evaziunea fiscală a fost mereu astronomică sub acea reglementare din 1996.

Sub Legea nr. 70/2015 au dat faliment efectiv, vizibil, 4 mari companii de asigurări (Astra, Carpatica, City Insurance, Euroins), cu pagube de 3 miliarde de euro, suportate la final de asigurători.

De asemenea, sub camuflajul unor preluări și fuziuni ordonate de BNR, au dat faliment alte 6 bănci: Bank of Cyprus, Volksbank, Bancpost, Pireaus, Banca Românească, Banca Carpatica.

În ciuda super-profiturilor din sistemul bancar, și acum sunt în faliment virtual câteva bănci.

Fondurile de pensii administrate privat au avut investiții ciudate, cum ar fi acțiuni la o bancă rusească sau la o societate acuzată de corupție chiar de către DNA - sute de milioane de euro riscate prin plăți bancare, iar nu prin numerar.

Peste toate cele de mai sus tronează două realități remarcate și făcute publice de premierul Ciolacu:

- evaziunea fiscală se situează azi la 10% din PIB, adică la cca 40 de mld euro anual;

- din împrumuturile contractate de guvern în plandemie, 100 de mld lei (20 mld euro) au rămas fără urmă: pur și simplu, nu se știe unde sunt și ce s-a făcut cu ei.

Așadar, obligativitatea plăților și încasărilor prin bănci, existentă de 27 de ani în România, nu a eliminat nici falimentele bancare, nici evaziunea fiscală. Nici măcar nu le-a redus sau prevenit. Dimpotrivă, au proliferat mereu.

Bonus: nimic nu ne asigură că plafoanele actuale (excepția de la REGULA plăților prin virament bancar/digital) nu vor fi și mai reduse și că, ulterior, la finalul experimentului cu broasca fiartă la foc mic, nu se va trece la eliminarea oricărei plăți cu numerar.

Ce mai rămâne, ca scop al acestor reglementări totalitare?

Doar controlul și spionajul permanent al cetățenilor și al afacerilor.

Doar monopolul bancar, în asigurări și în gestiunea unor fonduri publice, cum ar fi pensiile și banii de sănătate.

Doar tâlhăriile bancare, cele din asigurări și, mai nou, tâlhăriile digitale.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Pregătiți-vă pentru fericirea celui care nu mai are nimic, cu excepția datoriilor și a servituților.

 Pregătiți-vă pentru fericirea celui care nu mai are nimic, cu excepția datoriilor și a servituților.

În luna mai 2022, un director de fond de pensii administrat privat a furat 4 milioane de euro din fond, prin 200 de acte materiale de furt. În a treia cea mai “supravegheată” piață din țară, un tip fură de două sute de ori și nu e dibuit decât după ani de zile.

În luna iulie 2022 s-a descoperit că Pilonul 2 are, prin minunata administrare privată de care beneficiază, expuneri de 350 de milioane de euro în bănci rusești, din care Statul român s-a retras. Pierdere: 350 milioane euro. De altfel, Pilonul 2 deținea și în digi comunication (fond “olandez” care deține rcs & rds, companie inculpată penal de DNA pentru corupție și condusă de rusofili adevărați) participații de cca 40 de milioane de euro fără ca cineva să îi tragă de guler pe administratori.

A doua cea mai “supravegheată” piață din țară, asigurările, stă mai rău: în trei ani au intrat în faliment 2 societăți de asigurări. Au antrenat aceste bănoase falimente două miliarde ce euro datorii, peste un miliard de euro de plată din fondul de garantare a asiguraților, creșteri enorme ale costului asigurărilor? Da, au antrenat. Nu e, însă, nimeni la pușcărie. Dimpotrivă, cei care au cauzat aceste nenorociri vor azi un nou mandat - fiți siguri că îl vor obține sau vor fi reciclați în alte instituții cu salarii de 15 mii de euro net pe lună.

Cea mai “supravegheată” piață din țară, piața bancară, stă cel mai rău: prin abuz de putere economică și practici comerciale incorecte, băncile spoliază și fură clienții de sute de milioane de euro anual. Ba chiar fură și de la stat - și nu doar prin optimizare fiscală. Asta în timp ce fac profituri de zeci de miliarde de lei din împrumuturi date statului cu dobânzi astronomice. Numai Raiffeisen, anul trecut, a fost obligată să restituie clienților 23 de milioane de euro, iar cele două bănci pentru locuințe (BCR bpl și Raiffeisen bpl) au de restituit statului 200 de milioane de euro și ceva similar clienților. Dintr-o achiziție a falimentarei Volksbank, BT are de dat înapoi statului cca 230 de milioane de euro statului, dar mai luptă (inutil) la ÎCCJ și CJUE, într-o cale de atac extraordinară. Nimeni nu e la pușcărie pentru asta. Dimpotrivă, liderii pieței bancare sunt laureați, înnobilați și mereu rugați de putere să lase parlamentul sau guvernul să emită legi populare.

Toate cele trei exemple de mai sus au cel puțin trei elemente comune:

(i) supraveghetorii sunt mereu aceiași și se rotesc “democratic” între ei; Isărescu e etern, cei de la Curtea de Conturi au fost și pe la ASF sau au rude în BNR; șefii temporari pe la ASF/Curtea de Conturi devin șefi sau membri în Board - ul BNR; ca să nu apară surprize de concurență, șeful de la Consiliul Concurenței este și el semi-eternizat le post;

(ii) afacerile cu aceste entități foarte cinstite și sigure sunt impuse de stat; nu ai voie să faci plăți sau încasări mai mari de 1000 de lei decât prin bănci; nu ai opțiunea de a nu contribui la Pilonul 2 - de fapt, viramentul procentului de 3,5% din venitul salarial nici nu îl faci tu, îl face patronul; nu ai voie să circuli cu mașina fără rca, nu ai voie să exerciți o profesie fără asigurare de malpraxis, nu ai voie să contractezi un credit pe termen lung fără o asigurare de viață și de casă;

(iii) banii tăi, depuși, acumulați sau colectați la bancă, asigurător sau Pilon 2 nu sunt banii tăi.

Să vă explic paradoxul proprietății voastre care nu e proprietatea voastră.

Nu e un joc de cuvinte: este legea, cutuma sau fărădelegea care vi se impun și care vă determină să vă supuneți.

Potrivit art. 2191 Civ, banii tăi depuși în bancă DEVIN PROPRIETATEA BĂNCII, cu obligația teoretică a băncii de a-ți restitui sumele integral.

Minus situațiile în care :

- banca îți reține banii în cont pentru că ești suspect de spălare de bani pentru că ai omis să îți actualizezi datele cu caracter personal sau pentru că nu ai justificat de ce îi dai 2000 de lei mamei tale fără contract,

- este pusă poprire pe cont de către fisc, pentru o amendă pentru infracțiunea nemaipomenit de gravă de a NU purta masca de “protecție”sau

- ți s-a furat identitatea bancară/digitală pe mâna băncii.

Teoretic, banii acumulați în Pilonul 2 din contribuțiile tale lunare sunt proprietatea ta. Dar nu îi poți retrage de acolo decât la prezentarea deciziei de pensionare. Evident, nu ai nimic de spus dacă administratorul decide să bage BANII TĂI în bănci rusești, în companii pharma criminale, în întreprinderi producătoare de armament sau droguri, în corporații care îți batjocoresc credința creștină și fac propagandă consumului de droguri ori devianței sexuale, antinatalismului și cultului morții etc.

Despăgubirea de la asigurător nu o primești decât atunci când vrea și atât cât vrea asigurătorul. Dacă asigurătorul a intrat în faliment (de bine ce a fost supravegheat), primești despăgubiri după un an sau doi și numai dacă fondul de garantare mai are bani.

Credem, în mod naiv, că suntem proprietari și liberi. Vedeți deja că nu prea mai e așa în relațiile cu băncile, fondurile de pensii și societățile de asigurări. Curând, nu vom mai fi cu adevărat proprietari nici pe averi. Potrivit Constituției, dobîndirea averii se prezumă a fi legală. În schimb, potrivit legii lui Cioacu, ORICE avere va fi suspectă de spălare de bani și evaziune fiscală, la simpla pâră a vecinului sau a adversarului ori în urmarea unei vizite binevoitoare a agentului de la fisc, viitorul nou comisar Catani din La Piovra …

Nu aveți (aproape) nimic, dar sigur veți primi doza de fericire pe care v-au promis-o. Or not.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Foarte mulți investitori în acțiuni la Bursă au sperat într-o evoluție fulminantă a acțiunilor H2O (Hidroelectrica) după listare.

Foarte mulți investitori în acțiuni la Bursă au sperat într-o evoluție fulminantă a acțiunilor H2O (Hidroelectrica) după listare. De aici și supra - subscrierea de peste 3 ori a tranșei (de 15% din total) dedicate investitorilor de retail.

Vestea nu prea bună pentru speculatori este că prețul stabil de tranzacționare a acțiunilor H2O a fost de 110 lei, ceea ce a însemnat un câștig bunicel, de 10%, dar nu așa cum se aștepta. De altfel, volumul tranzacțiilor a fost sub așteptări - cca 750 de milioane lei în prima zi și cca 220 de milioane lei în ziua a doua. Este destul de clar azi  că cei care au cumpărat mult au, de fapt, intenția de a păstra acțiunile H2O ca parte consistentă a portofoliului. Deci, este o investiție de portofoliu, pe termen lung, iar nu speculatorie. Nu îi deplâng pe speculatori, dar mă întreb ce efect are această aparent mică fluiditate a tranzacțiilor pentru fondurile de pensii, care au cumpărat pachete mari de acțiuni H2O. 

Vestea proastă este că, pe tranșa investitorilor instituționali, au luat poziții serioase BlackRock, Goldman Sachs și alți rechini ai Wall Street - ului, care vor face ceea ce știu ei foarte bine, adică vor lua în captivitate compania la care investesc și, dată fiind poziția strategică a Hidroelectrica în sistemul energetic național și în furnizarea de energie către populație, vor acapara progresiv o mare halcă din economia națională. Evident, odată pus capul de pod la Hidroelectrica, BlackRock va continua, va atrage și celelalte giga-fonduri și va aduce și mai multă „financializare” economiei. Goldman Sachs, deja, era cu pontoanele pregătite de când a dobândit un administrator de fonduri de pensii pilon II. 

Vestea cea mai proastă este că, după ce Fondul Proprietatea va distribui ca dividende 79% din prețul dobândit pe acțiunile H2O (cca 8 miliarde de lei), va rămâne cu un portofoliu compus din companii medii sau minore, unele dintre ele fiind în diverse stadii de insolvență. Valoarea capitalizării bursiere a Fondului Proprietatea se va fi redus cu două treimi sau mai puțin. Cum fondurile „private” de pensii (💥👉Pilon II👈💥) dețin cam 30% din FP, este clar că și valoarea acestei dețineri se va reduce corespunzător. Dacă nu v-ați dat seama încă - și valoarea pensiei noastre „private” va fi afectată în mod corespunzător. 

În fine, ca să nu ziceți că nu bag bățul prin gard - dividendele de 8 miliarde de lei presupun constatarea unui profit pe măsură, precum și impozite pe măsură. Să vedem dacă acest profit va fi înghițit de pierderi din anii anteriori, de costuri cu consultanța, de reducerea capitalului prin restituirea parțială a aportului (notă: asta presupune că NU sunt pierderi la FP, dar dacă se coafează bine contabilitatea, sumele atribuite acționarilor ar fi în totalitate scutite de impozit). Sau alte tehnici minunate de optimizare fiscală ...   

Vedeți? De aia nu e bine să ratezi șansa unui profit rapid și excepțional ...

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Două idei de dezbătut azi, referitor la falimentul SVB

 

Două idei de dezbătut azi, referitor la falimentul SVB

(i) cum a fost posibil ca obligațiunile americane, cele mai dezirabile din lume, cele mai “sigure”, să devină otrăvitoare în termeni de 2-3 luni? Note: SVB a rămas fără lichidități, printre altele, pentru că deținea cca 100 mld de dolari în bonduri americane; cea mai mare parte a rezervei valutare a României, cca 33 de mod dolari, este constituită din bonduri americane; cred că românii ar trebui să fie cel puțin curioși, dacă nu furioși, pe această decizie managerială referitoare la avuția națională;

(ii) digitalizarea totală a SVB a făcut posibilă retragerea, prin simple click-uri pe smartphone, a peste 41 mld dolari, în doar câteva ore; de aici, falimentul SVB a devenit inexorabil; la fel și celelalte două falimente americane, precum și panica (bank run) de pe piața europeană; iată un efect al digitalizării neprevăzut de arhitecții totalitarismului digital. Trebuie spus că, fără digitalizare, nu s-ar fi putut retrage din SVB suma de 41 mld dolari nici măcar în 2 săptămâni, timp în care s-ar fi putut lua măsuri de salvare… Acum, plătim toți.

Notă importantă la postarea de mai sus: fondurile de pensii administrate privat (pilonul II) dețin participații în băncile potențial afectate de cele trei falimente americane, precum și bonduri americane “otrăvitoare” și titluri de stat românești, și acestea potențial afectate de creșterea dobânzii legale, ghidonată e BNR. Cred că merităm niște infi/explicații, nu credeți?

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Statul român ar putea încasa 2 miliarde de lei dividende de la OMV Petrom, dar va încasa doar 500 de milioane, pentru că acționarul majoritar a decis să nu distribuie tot profitul, ci să îl țină la saltea.

Statul român ar putea încasa 2 miliarde de lei dividende de la OMV Petrom, dar va încasa doar 500 de milioane, pentru că acționarul majoritar a decis să nu distribuie tot profitul, ci să îl țină la saltea.

Din datele comunicate BVB rezultă că OMV Petrom are în conturi 14 miliarde de lei. Stau acolo pe dobânzi cu 50% mai mici de cât rata inflației, deci se erodează.

De precizat că și fondurile de pensii administrate privat, adică viitorii pensionari, ar putea lua de 4 ori mai multe dividende - de la 300 de milioane de lei ar putea sări la 1,2 miliarde. Cel puțin așa sugerează ZF de azi.

Condiția pentru a putea culege aceste dividende mai mari ar fi militantismul acționarilor minoritari și exercițiul curajos al drepturilor cuvenite conform deținerilor de acțiuni de către acționarii semnificativi, adică statul (20%) și fondurile de pensii administrate privat (12%). De asemenea, membri în consiliul de supraveghere, care ar trebui să fie independenți, să facă bine să își exercite mandatul cu loialitate față de acționari și stakeholders solicitând acționarului majoritar să dea explicații pentru alocarea unui procent atât de mic pentru distribuția de dividende. Și acționarii, în mod individual sau concertat, pot solicita astfel de explicații și, în plus, pot ataca în justiție viitoarea hotărâre AGA de (ne)distribuire a dividendelor.

Știți ce mai e interesant?

(i) staul român se împrumută cu dobânzi halucinante pentru a susține enormele ți inutilele cheltuieli publice cauzate de criza sanitară, energetică și militară; cele două miliarde de lei dividende nu ar costa absolut nimic, ar fi un balon de oxigen pentru buget; culmea este că statul este acționar și în alte mari companii care au făcut uriașe profituri de pe urma crizei - Romgaz, Hidroelectrica, Nuclearelectrica; dacă și acestor companii li s-ar permite să distribuie câte o țâră de dividende, statul roman s-ar va afunda și mai mult în datorii, pentru a susține inclusiv compensările la energie, gaze și carburanți, compensări care se duc tot la aceste companii;

(ii) OMV Petrom este scutit de impozit pe dividende - cele 1,2 miliarde de lei care i se cuvin ca dividende sunt libere de orice taxe; câștigă statul austriac (31,% din OMV Austria) și un fond din Abu Dhabi (24,9% din OMV Austria), precum și oligarhii ruși care sunt în spate, la galerie;

(iii) fondurile de pensii administrate privat plătesc un impozit pe dividende de 8%.

Așa-i în tenis, nu?

Bine le zicea Toma Caragiu ...

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Despre modul în care corporațiile încalcă drepturile omului, iar statul se face că plouă, în timp ce CtEDO, infestată cu exponenți ai ONG - urilor globaliste, dă girul său celor mai nebunești ideologii, consacrându-le ca “libertăți”.

Guvernarea corporatistă în era capitalismului de supraveghere

Mai jos este un extras din textul discursului pe care îl voi ține mâine la Facultatea de drept, la o Conferință dr Drept comercial. Titlul prelegerii este “Guvernarea corporatistă în era capitalismului de supraveghere”.

“Corporațiile încalcă frecvent drepturile fundamentale ale omului și libertățile cetățenești. Aceasta este o realitate, iar nu o teorie a conspirației.

1. Plaja acestor fapte este foarte largă, încluzând chiar și crimele contra umanității și afacerile ilegitime cu regimuri politice criminale, teroriste.

Concentrarea aberantă a proprietății asupra resurselor naturale și consumul iresponsabil al acestora determină refuzul dreptului la hrană, la adăpost, la educație sau la îngrijirea sănătății de care suferă un mare număr de oameni nevinovați și lipsiți de apărare.

Corporațiile practică frecvent și pe scară largă, în ciuda ipocritelor lor angajamente etice, sclavia, munca minorilor, exploatarea și promovarea urii sau disprețului contra săracilor și a înfometaților/malnutriților. Corporațiile sunt deseori vinovate de limitarea sau refuzul accesului la sistemele de sănătate (mai ales prin prețurile medicamentelor, prin asigurările de sănătate pentru privilegiați și prin segregarea pe criteriul cetățeniei/originii etnice), de neutralizarea dreptului la un mediu sănătos și de distrugerea biodiversitătății marine și pădurii amazoniene.

Totul înseamnă bani, dividende cât mai mari și capitalizări bursiere care cresc continuu, inclusiv în favoarea unor acționari instituționali care ar trebuie să reprezinte omul obișnuit, iar nu să profite de pe urma suferinței altora – de regulă, în această postură se situează fondurile de pensii sau suverane, universitățile, municpalitățile, organizații caritabile etc., toate gestionate de giga-fonduri de gestiune, care se impun totalitar la nivel global tocmai prin utilizarea mitului creșterii economice continue și al profitabilității nesfârșite și insensibile la aspectele umane.

Banii globalizați nu mai au miros.

Iată în ce s-a transformat guvernarea corporatistă contemporană.

2 Corporațiile prioritizează greșit drepturile fundamentale și libertățile cetățenești, în contradicție cu agenda curentă a omului de rând.

Drepturi cândva periferice, nedecantate suficient pentru a pătrunde în panoplia drepturilor fundamentale, au luat locul drepturilor esențiale și a libertășilor cruciale.

Sub efectul propagandei și al „oengeocrației”, instituții judiciare globale (de mare prestigiu în urmă cu 20-30 de ani, dar înscrise acum pe o pantă fatală a decredibilizării totale) s-au concentrat pe identitatea de gen, pe discriminarea pozitivă a anumitor rase sau categorii de populație sub pretextul luptei contra rasismului și a „homofobiei”, pe antinatalism, pe veganism și insectofagie etc., zi de zi ieșind la iveală tot felul de alte aberații „progresiste”, aparent bine intenționate.

Un sumbru drept la moarte (euthanasie) înlocuiește treptat dreptul la viață. Vezi, de exemplu, cazul copilului de 12 ani din UK, în cazul căruia instanțele britanice au decis deconectarea de la aparate, în ciuda opoziției părinților și a unei părți din societatea civilă – în plin regres demografic al europenilor, CtEDO a considerat, astă vară, că statul britanic a procedat corect oferindu-i acelui copil dreptul la o moarte izbăvitoare. Vezi, de asemenea, noua legislație canadiană care facilitează financiar sinuciderea „demnă” a celor care nu mai au bani să trăiască decent și a celor care suferă de depresie, inclusiv a celor care au vărsta de 19 ani.

De altfel, Curtea de la Strasbourg a consacrat recent și dreptul de a descraliza incinte și obiecte religioase sau culturale clasice, tradiționale, care se întâmplă să fie și simboluri culturale perene și ubucui. A se vedea cazul catedralei pariziene La Madeleine, construită de Napoleon în stiul templelor grecești antice – în 2013, o femeie din organizația feministă ucrainiană Femen s-a urcat goală pe altar, cu o un ficat de vită în mână, simbolizând avortul, și strigând că Iisus ar fi trebuit avortat, iar CtEDO, în urmă cu 10 zile, a considerat că „protestatarei” i-a fost încălcat dreptul la liberă exprimare cînd a fost condamnată la un an de închisoare cu suspendare pentru asta. Ca urmare, zilnic vedem la tv sau pe net episoade de „protest” la care opere de artă universală, de valori inestimabile, sunt distruse pentru că ar simboliza lumea veche, neprietenoasă cu mediul – celebrul tablou al lui van Gogh cu floarea soarelui și tabloul lui Vermeer cu fata cu cercel de perlă au avut această soartă, recent.

În același timp, CtEDO și-a dat girul experimentului global medical și genetic recent finalizat, cu toate riscurile și implicațiile acestuia asupra sănătății și rezilienței speciei umane, conscrând corectitudinea supunerii față de edictele „științifice” ale tehnocrației, sub pretextul sănătății și siguranței publice.

Dreptul la sănătate este înlocuit azi cu obligația de a fi sănătos

Dreptul la socializare și la comportament civic și politic activ este înlocuit cu distanțarea socială, auto-izolarea în „spații sigure” și cu prezența permanentă pe rețelele de socializare și în universuri paralele, simulate.

Dreptul la libertatea de opinie și credință este înlocuit cu dreptul de a adera la secte, comunități de gen, bule de internet, religii corecte politic și ideologii compuse pe baza unor informații dintr-o singură sursă, a căror veridicitate nu poate fi pusă la îndoială fără a antrena automat sancțiunea excluziunii sociale, academice, economice etc.

Combaterea schimbărilor climatice (de care au fost, sunt și vor fi vinovate corporațiile deținătoare și consumatoare vorace de resurse ne-regenerabile) este pusă pe seama populației și bagatelizează drepturi ale omului, cum ar fi dreptul la alimentație, la adăpost, la confort termic, la liberă circulație și la liberă alegere a locului de muncă ori a activității generatoare de venit.

Sub impactul propagandei acerbe și neîntrerupte pentru aceste „drepturi” periferice, lumea noastră a uitat de convenții, pacte și tratate internaționale (forgotten law) care se concentrează pe drepturile esențiale, cum ar fi dreptul la viață, demnitatea umană, libertatea de opinie, egalitatea de șanse, dreptul la muncă și dreptul la autodeterminare.

Toate aceste remodelări forțate ale fundamentelor etice, umaniste, suveraniste și familiste ale drepturilor omului sunt ghidate exclusiv de motivații de marketing și de ideologie.

Iată în ce s-a transformat guvernarea corporatistă contemporană.

3. Corporațiile (și statele „civilizate” care le susțin) practică un dublu standard în privința sancțiunilor aplicabile încălcărilor drepturilor omului

Un regim totalitar din sud va fi aspru sancționat pentru genocid, dar corporația occidentală care i-a vândut armament sau i-a oferit finanțare pentru a susține „revoluția” nu va fi sanționată în niciun fel.

Un regim terorist arab, african sau sud-asiatic va fi interzis global (la fel și „exponenții” săi), dar o corporație occidentală care face afaceri ultra-profitabile cu sau pe seama acestui regim terorist va fi apărată de toți avocații, de toate ong-urile de protecție a drepturilor omului, de toți influencerii, de toate sistemele judiciar și de toți politicienii cu putere de decizie.

4. Este un adevăr contra-intuitiv, dar indeniabil: trăim în plin neo-feudalism.

În lumea „noastră” globalizată, corporațiile transnaționale și statele care le susțin lucrează permanent la ruperea barierelor legale, culturale și istorice naționale, pentru a-și putea plasa mai bine produsele și serviciile și pentru a acapara resursele disponibile cu banii care circulă la nivel global sub formă de datorie. Este ceea ce se numește neo-liberalism, întrucât aceste libertăți au un caracter unilateral – doar fluxurile de produse, servicii, bani și resurse naturale care îi au ca beneficiari pe marii neo-feudali ai economiei au beneficiul lipsei de granițe și bariere legale naționale, iar nu și restul lumii. Omul normal trebuie să se supună regulilor pe care puternicii zilei sunt liberi să le impună, de pe poziția unor creatori originari ai unui drept a-național, nesupus suveranității niciunui stat. Omul normal trebuie să fie legat de glie, pentru a nu mai putea urca în ascensorul social. Aerul rarefiat de la ultimele etaje este doar pentru privilegiați.

Adevărul e că actorii sociali și economici puternici, influenți, chiar sunt privilegiați, inclusiv când încalcă drepturile omului, iar cetățenii obișnuiți, mai ales cei marginalizați, mai ales cei periferici, sunt privați de drepturile și libertățile lor fundamentale și prin faptele pentru care marii actori economici și sociali globali sunt imunizați din punctul de vedere al răspunderii.

Este un injust și imoral dezechilibru de putere (imbalance of power) din care rezultă, în mod „natural”, încălcări ale drepturilor omului, precum și o ocultare sistematică a acestor încălcări, prin intermediul mass-media și al social media, aservite puternicilor zilei. Nu este de mirare că multe încălcări ale drepturilor omului rămase nesancționate sunt atribuite unor subsidiare cu sediile în țările sărace sau periferice ale corporațiilor multinaționale, unde sursele de informare, sistemele judiciare și societatea civilă sunt slabe și incapabile să facă față barajului informațional al mass-media globale.

Corporațiile globale sunt unicii câștigători ai globalizării – în goana lor permanentă după profit și resurse se implică în (sau cauzează) grave și extinse încălcări ale drepturilor omului în teritoriile de peste mări în care activează, dar executivii lor sunt rareori prinși și sancționați. Dacă se întâmplă să apară câte un țap ispășitor, atunci i se aplică doar amenzi penale, unele chiar negociate cu procurorii pecuniariști de tip american, orientați către câștigul bănesc. Aceste amenzi nu sunt aproape niciodată imputate executivilor corporațiilor sau patronilor lor (reali sau oameni de paie ai stăpânilor din umbră). Sarcastic și cinic, aceste amenzi se regăsesc în costul produselor și serviciilor pe care (nu putem să nu) le cumpărăm de la ele pentru că there is no alternative (TINA). Și da, aceste corporații – dictatori, care sunt și corporații – infractor, continuă să existe chiar și după ce devin penale, deși ar trebui să fie decăzute din drepturi sau dizolvate.

De ce se întâmplă asta?

Corporațiile globale nu doar că susțin financiar „elitele” politice sau tehnocratice internaționale, europene sau locale, direct sau prin ONG – uri sponsorizate de ele, dar se implică deseori și în campaniile guvernamentale de persecuție a criticilor sistemului, atâță flacăra războiului și, în unele cazuri, participă activ la crime de război ori crime contra umanității, pentru care este absolut necesară o conspirație globală a tăcerii.

Violările drepturilor omului sunt comise în contexte specifice, dar mereu cu scopul de a atinge anumite ținte economice, sociale, militare sau politice, operațiuni ample, intinse pe decade sau secole, la care statele „civilizate” se asociază sau la care instigă.

Când corporațiile merg mână în mână cu statul, care le asigură „spatele” cu forța armată, vorbim, pur și simplu, de fascism. Statul care se asociază corporațiilor majore are și calitatea de „proprietar” al armatei, al poliției și al sistemului judiciar, dar și poziția autoritară de emitent al regulilor normative, permanent defavorabile omului de rând și favroabile corporației – dictator”.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea