Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - (I) Exercițiul proprietății exclusive și al dreptului de retragere

Așa cum am anunțat în postarea anterioară, vă supun atenției un set de instrumente juridice utilizabile în demersurile de recuperare a „activelor” acumulate în fondurile de pensii administrate privat sau de mutare a lor în alte fonduri de economisire sau de asigurare ori în fondurile publice, precum și un mecanism contractual și judiciar de recuperare a prejudiciilor cauzate de administratorii fondurilor de pensii. 

Întrucât materialul integral este lung, voi opera o fracționare a textului, pentru a fi mai ușor de citit. 

Exercițiul proprietății exclusive și al dreptului de retragere

(I)

Poți să îți recuperezi de la administratorii fondurilor de pensii ceea ce ai acumulat până acum, prin contribuții pe care nici măcar nu știi că le dai lor sau băncilor sau statului? Poți să te muți la fondul public sau să îți faci, cu acei bani, propriile asigurări și plasamente pentru perioada când nu vei mai putea munci?

La prima vedere, nu.

Potrivit art. 35 alin.1 din Legea nr.411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, după aderare sau repartizare, participanţii sunt obligaţi să contribuie la un fond de pensii şi NU se pot retrage din sistemul fondurilor de pensii administrate privat pe toată perioada pentru care datorează contribuţia de asigurări sociale la sistemul public de pensii, până la deschiderea dreptului la pensia privată. De asemenea, potrivit art.31, nu poți fi participant la mai mult de un singur fond de pensii.

Așadar, superficial vorbind, nu poți utiliza cei 3,75% (4,75% din ianuarie 2024) care se defalcă din totalul de 25%, cât este acum CAS, în alt fel decât pentru alocarea la un astfel de fond de pensii.

Cu toate acestea, din art. 35 alin.2 rezultă indirect, dar indubitabil, că pe perioada cât nu există obligația de a contribui la fondurile publice de pensii, s-ar putea exercita, totuși, dreptul de retragere. Cel puțin asta reiese din sitagma „fac excepție de la prevederile alin.1”.

Persoanele fizice care realizează venituri din activități independente și care nu au obligația de plată a CAS (cum ar fi avocații, care plătesc contribuții la casele de pensii ale avocaților, sau freelancer-ii, care nu realizează venituri constante), precum și șomerii sau persoanele care se află în perioada de indemnizație de sarcină sau de îngrijire parentală, ar putea să se retragă din fond, primindu-și imediat banii acumulați sau mutându-i către alt instrument de economisire/asigurare. Trebuie doar probat că persoana respectivă nu este obligat să contribuie la fondul public de pensii.

Pe de altă parte, potrivit art. 12 lit.g), schema de pensii private conține, printre altele, în mod obligatoriu, „dreptul exclusiv de proprietate al participanţilor […] asupra sumei existente în conturile individuale”. În plus, potrivit art. 48 alin.1-2, participantul este proprietarul activului personal din contul său, iar acest activ nu poate face obiectul unei executări silite (notă – e foarte interesant de observat că, în raport de pensia publică, asupra căreia creditorul poate pune poprire pentru o treime din suma lunară, în cazul pensiei private lege interzice de plano executarea silită, inclusiv prin poprire).

În baza acestor texte legale, precum și în baza „schemei de pensii”, care face parte integrantă din contractul de administrare pe care (nu) l-ați perfectat cu administratorii privații ai fondului de pensii, puteți pretinde restituirea sumelor acumulate în cont sau mutarea lor la alte fonduri (inclusiv cel public), pentru că sunteți proprietari exclusive, cu condiția să vă aflați în situația de la art. 35 alin.2.

În ce îi privește pe cei aflați în perioada de plată a CAS, întrucât proprietatea înseamnă, printre altele, și dreptul de a dispune de bunul sau de suma asupra căreia poartă dreptul de proprietate, soluția ar trebuie să fie aceiași, numai că pașii sunt mai mulți și mai complicați.

Dacă fondul vă refuză cererea de retragere a banilor – ceea ce este mai mult ca sigur – atunci puteți declanșa un proces de restituire (sunteți scutiți de taxa de timbru), în care veți invoca aceste texte relative la dreptul vostru de proprietate exclusivă asupra pensiei private, precum și o excepție de neconstituționalitate a art. 35 alin.1 din Legea nr.411/2004.

Excepția se bazează pe realitatea că acest text este contrar art. 44 alin.1 din Constituție, conform căruia „dreptul de proprietate este garantat”, precum și libertății de asociere (art.40 alin.1) și libertății economice (art. 45).

În legătură cu aceste două aspecte din urmă, vom reține că:

-fondul de pensii administrat privat este o societate civilă, constituită în baza Codului civil și a dispozițiilor speciale din Legea fondurilor de pensii administrate privat (art.2 alin.1, pct. 18 din Legea nr.411/2004);

-acest fond este dat în administrarea unui „administrator privat”, în baza unui contract de administrare (pct. 14), de regulă, nesemnat de administrator cu fiecare participant în parte;

-participanții sunt obligații să adere la un fond de pensii administrat privat (art.30), deci sunt obligați să se asocieze; în lipsa opțiunii participantului pentru unul dintre cele 7 fonduri care există pe „piață”, persoana fizică activă este arondată aleatoriu la unul dintre fonduri, adică în gestiunea unuia dintre cei 7 administratori (art.33); de fapt, „alegerea”, chiar dacă există, este efectuată de patron pentru angajat, patronul putând avea propriile preferințe sau idiosincrazii față de unii administratori; așadar, peste 7,8 milioane de persoane fizice sunt participanți la forme de asociere la care nu au fost liberi să participe, ajungând să facă parte, fără să vrea, din 7 întreprinderi enorme (vorbim de 88 de miliarde de lei acumulate până anul acesta…) față de care nu au avut nicio libertate economică.

Acesta nu este capitalism, aceasta este lipsă totală de opțiune (there is no alternative - TINA), este feudalism al gulerelor albe.

(va urma)

Avocat Profesor Universitar Doctor Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Fondurile de pensii administrate privat au expuneri mari pe obligațiuni emise de Banca Internațională de Investiții

 

Fondurile de pensii administrate privat au expuneri mari pe obligațiuni emise de Banca Internațională de Investiții, care are acționariat majoritar rus. România, acționar semnificativ la această bancă, a anunțat azi că se retrage din acționariat (probabil, pe gratis), pe motiv de slava…

Obligațiunile deținute de fondurile de pensii la această bancă scad vertiginos. Pierderile sunt deja mai mari de 200 de milioane de euro. Culmea este că nu le cumpără nimeni - există un proiect de lege care intenționează prelungirea cu un an a termenului în care fondurile de pensii trebuie să scape de aceste obligațiuni - junk. Dar cine spune că se termină războiul așa de repede? Și cine spune că lumea va re-începe afacerile cu rușii, în loc să tragă o noua cortină de fier peste ruși?

Dacă nu știți, în fondurile de pensii sunt banii noștri de pensii, colectați din veniturile noastre. Deci, pierderea de 200 de milioane de euro e pierderea noastră.

Apropo, știe cineva cât câștigă administratorii de fonduri de pensii? Că e la secret și nu ar trebui. Ziarele de specialitate spuneau săptămâna trecută, cu juma’ de gură, că sunt cele mai mari din economie. Este vorba, probabil, de peste 40 de mii de euro pe lună (știu eu niște salarii de bancheri, și sunt mai mici…). Culmea fair - play - ului este că managerii expați ai fondurilor de pensii nu plătesc taxe, impozite și contribuții aici, ci la eu acasă, ori offshore (notă: în Franța, orice expat care conduce o multinațională cu mai mult de 100 de milioane de euro cifră de afaceri, trebuie să aibă rezidență fiscală în Franța, pentru a plăti acolo datoriile la fisc).

Nu de alta, dar la pierderi ar trebui să existe și un malus, adică o scădere pentru eșec a remunerației. Că la bonus de “succes” i-am văzut că sunt iexperți…

Aaaaa, și era să uit: cum naiba s-a făcut marii noștri rusofobi, în frunte cu Cîțu, să îi lase pe ăștia să investească banii noștri în obligațiuni rusești? Păi suntem sau nu suntem cu slava…?

PS Pentru că e vorba și de banii voștri, nu ezitați să dați share.

Profesor si Avocat Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Scăderea valorii activului “asiguratului” la fondurile de pensii asigurate privat cu cca 8%

 

Aseară am vorbit la rtv, prin telefon, despre scăderea cu cca 8% a valorii activului “asiguratului” la fondurile de pensii asigurate privat, lucru pe care îl intuisem încă din martie 2022. Jurnaliștilor li s-a dat explicația că treaba este cauzată de inflație și de fluctuațiile cotațiilor acțiunilor și obligațiunilor în care sunt plasați banii din fondul de pensii. Mai mult, li s-a spus că acest lucru e normal, că așa se întâmplă în capitalism.

Acuma eu nu știu câți dintre cei 7,8 milioane de cotizanți la fondurile de pensii administrate privat sunt perfect că banii lor de pensie sunt “investiți” în acțiuni sau în obligațiuni și că ei finanțează statul prin cumpărarea de titluri de stat ori că umplu băncile cu depozite care devin instant proprietatea acestora. Adică:

- plasarea banilor de pensii în acțiuni înseamnă asumarea riscului conjunctural sau geopolitic (crize, război, embargou), a riscului reputațional (corupție, imoralitate, afaceri odioase, crime de război sau contra umanității), a riscului de fraudă (furt, delapidare, comerț cu influență, conflicte de interese) etc.; știați că banii voștri de pensie au fost “investiți” (și) în rcs&rds, o companie acuzată de corupție încă din 2018? știați că banii voștri de pensie au fost “investiți” în obligațiuni emise de o bancă “internațională” rusească din Statul român s-a retras, începând cu luna mai 2022, din rațiuni militare? știați că din banii voștri au fost furați, timp de 3 ani, fără ca cineva să schițeze, 4 milioane de euro? știați că majoritatea acțiunilor de la bursă urmează un trend descrescător în criză sau în război și că banii voștri de pensii se erodează odată cu inflația și cu scăderea puterii de cumpărare a banilor? de fapt, câți dintre voi știți că pensia voastră e jucată la bursă, iar jucătorii primesc comisioane și bonusuri chiar și când vă pierd banii? câți dintre voi vor realmente să practice acest poker financiar, să fie capitaliști, să fie dă driapta, să accepte că economia de puață mai dă și rateuri, cum ar fi falimentul? să zicem că 100 de mii, să zicem că pentru 5-6 mii, o dată în viață, dar suntem 7,8 milioane, iar pensiile “noastre” sunt 88 de miliarde…;

- peste o treime din banii “noștri” de pensii sunt plasați în titluri de stat, deci noi împrumutăm statul, pentru ca statul să ni-i folosească la umflarea bugetelor serviciilor secrete, la cumpărarea de armament învechit și la plata de salarii obeze către generalii burtoși și fălcoși cu 4 stele obținute pe canapea, la pre-achiziția de vakseenuri care nu folosesc decât la îmbogățirea partenerilor unor idioți ca Cîțu, la militarizarea sănătății și la smurdificarea economiei Arafat - style, la burdușirea cu miliarde a consultanților useriști (nu vă mai obosesc cu exemple, că vă stric și ziua); în plus, banii “noștri” de pensie sunt erodați permanent de inflație și de scăderea puterii se cumpărare, căci dobânda (chiar dacă acum e cca 10%) a fost mereu mai mică decât inflația, reală sau oficial-coafată, cel puțin în ultimii 4 ani;

- banii din bănci nu doar că devin proprietatea băncii imediat ce s-a constituit depozitul 💥(art.2191 alin.1 Cciv)💥, dar se pierd pe zi ce trece din cauza dobânzii real-negative: în condiții de inflație oficială de 15% (real, 25-30%), băncile încă plătesc dobânzi de 5-6% la lei și de 0,001% la dolari/euro; în plus, în condițiile actuale, grevate de multiple crize, nu este exclus un faliment sistemic, încălzit de pe margine de falimentul City Insurance: 💥în faliment, banii de pensii depozitați la banca falimentară se transformă în fum. 💥

Întrucât am mai scris pe această temă încă de prin 2017, o să revin și cu alte detalii.

Msi important e altceva, căci mă veți întreba “ce e de făcut”.

Voi încerca să schițez un instrument legal de mutare a acestor bani la fondurile publice, pentru cei interesați. De asemenea, voi explica un mecanism contractual și judiciar de recuperare a prejudiciilor de la administratorii privați ai fondurilor de pensii. În definitiv, capitalismul funcționează mai ales pentru că îi sancționează pe cei responsabili și îi protejează pe inocenți, nu?

Avocat Profesor Universitar Doctor Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - (III) Puterile administratorilor privați ai fondurilor de pensii și limitele lor

Puterile administratorilor privați ai fondurilor de pensii și limitele lor

 (III)

Potrivit art. 23 din Legea nr.411/2004, administratorii privați ai fondurilor de pensii au obligația de investire prudențială a activelor. Investirea activelor se efectuează în interesul participanţilor şi al beneficiarilor, iar în cazul unui conflict potenţial de interese, administratorul trebuie să adopte măsuri ca investirea să se facă numai în interesul acestora. Investirea trebuie efectuată într-un mod care să asigure securitatea, calitatea, lichiditatea şi profitabilitatea lor, iar activele deţinute pentru acoperirea fondului de garantare şi a provizioanelor tehnice se investesc, de asemenea, într-un mod adecvat naturii şi duratei drepturilor cuvenite participanţilor şi beneficiarilor. Investiţiile în instrumente financiare derivate (notă – trivial, acest gen de investiție poate fi denumit poker financiar sau joc la păcănele) sunt permise doar în măsura în care contribuie la scăderea riscurilor investiţiei sau facilitează gestionarea eficientă a portofoliului. De asemenea, investirea activelor NU trebuie să fie bazată în mod exclusiv pe ratinguri de credit emise de agenţiile de rating de credit (notă – din perspectiva modului în care se ghidează „politicile” Ministerului de Finanțe din ultimii trei ani, dominați de incredibil de iresponsabilul Cîțu, această dispoziție legală este o palmă peste ceafă – nimeni nu ar trebuie să se bazeze pe agențiile de rating, mai ales când sunt plătite de emitenți, aceste agenții fiind populate cu cele mai urâte conflicte de interese în care se pun „specialiștii”, „experții” și consultanții vieții).

Legea nr.411/2004 stabilește și limite și praguri valorice ale investițiilor, ca de exemplu: (i) investiții pe piața monetară și în depozitele bancare: maxim 20% (oare se respect acest prag?); (ii) investiții în titluri de stat emise de România: maxim 70%, sau în titluri de stat ori în valori mobiliare emise de alte state: maxim 15%; când ratingul de țară este atât de redus, cum e cel al României, este prudent să te expui excesiv pe stat? (iii) investiții în obligațiuni municipal: maxim 30%; oare falimentara primărie atât de înțelept gestionată de N. Dan o fi printre beneficiarii mărinimiei administratorilor fondurilor de pensii (pe banii noștri)? (iv) valori mobiliare, adică acțiuni sau obligațiuni corporatiste: maxim 50%; (v) acțiuni listate pe piețe externe, inclusiv în afara UE, 10%; (vi) fonduri de investiții, 5%; (vii) dezvoltători imobiliari, 3% (dispoziție introdusă în 2019, în anul anterior listării la bursă a dezvoltătorului One …); (viii) un fond se poate „expune” cu 5% pe un emitent sau cu 10% pe un grup …

Administratorii privați ai fondurilor de pensii au o forță uriașă de influențare a voinței acționariale. Potrivit art. 27 din Legea nr.411/2004, administratorii votează în numele fondului în adunarea generală a acționarilor emitentului (cam la fel cum fac giga-fondurile de gestiune a acțiunilor, adică Vanguard, BlackRock, State Street, Fidelity). Evident, ei pot decide și cine va compune consiliile de administrație, precum și câte dividende și câte bonusuri manageriale se achită (și, mai ales, cui). Având în vedere că asigură o mare parte din depozitele bancare, aceiași administratori au o uriașă putere de negociere în raport cu băncile, precum și o forță importantă de modelare în favoarea lor a politicilor bancare și de asigurări. De pe această poziție, administratorii de fonduri de pensii, gestionari ai unei averi colective de peste 88 de miliarde de lei, dețin pârghiile de control al presei și, mai ales, al establishmentului politic. Reglementări din 2018 care ar fi putut pune o leacă de ordine în această feudă au fost desființate în maxim 3 luni, cu tot cu schimbarea de guvern.

Culmea cadoului de la stat acordat acestor feudali, același stat care a decis ca noi să aderăm fără rezerve și fără condiții la un sistem „capitalist” care înlătură opțiunea și competiția 💥(prin efectul TINA)💥, este dispoziția din art. 26 din Legea nr.411/2004, conform căreia investiţiile activelor fondurilor de pensii administrate privat şi rezultatele investirii sunt scutite de impozit. Investițiile, iar nu pensile în sine!

Avocat Profesor Universitar Doctor Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - (II) Responsabilitatea administratorilor

Responsabilitatea administratorilor

 (II)

Potrivit art. 13 din Legea nr.411/2004, contractul de administrare (indiferent dacă e perfectat cu participantul sau în urmarea „aderării” automate la fond, prin repartizare aleatorie) conține, în mod obligatoriu principalele drepturi şi obligaţii ale părţilor contractante şi modalitatea de aplicare, răspunderea contractuală a părţilor, incluzând şi sancţiunile ce pot fi aplicate, precum și durata contractului de administrare și modalităţile de modificare şi încetare a contractului de administrare.

Deci, contractul de administrare a fondului de pensii nu este perpetuu, iar administratorul nu este scutit de răspunderi pentru pierderi.

De altfel, principiul răspunderii este enunțat și de art. 140 alin.2-3 din aceeași lege, conform căruia administratorul răspunde (alături de auditorul financiar) faţă de participanţi şi beneficiari, după caz, pentru prejudiciile cauzate prin neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiilor care le revin, cu excepţia cazurilor de forţă majoră. Orice persoană care se consideră vătămată ca urmare a neaplicării sau a aplicării necorespunzătoare a legii are dreptul de a se adresa instanţelor judecătoreşti competente, în contencios administrativ (notă – decizia legiuitorului de a face aplicabilă legea contenciosului administrativ în disputele dintre doi particulari - participant versus administrator – iar nu legea de drept comun e oarecum bizară, dar conferă un avantaj participantului, viitor pensionar, întrucât taxa de timbru în contencios este fixă și este modică).

Sanțiunile pe care le poate primi un administrator incompetent sau fraudulos nu se rezumă la daunele-interese.

Potrivit art. 81 alin. (1) litera b), c) și h) din Legea nr. 411/2004, constituie cazuri de retragere a autorizației de administrare: (i) situația în care rentabilitatea fondului de pensii s-a situat sub rentabilitatea minimă a tuturor fondurilor de pensii din România în 4 trimestre consecutive, (ii) situația în care administratorul nu își execute necorespunzător obligațiile, (iii) situația în care administratorul nu asigură apărarea corespunzătoare a intereselor participanților și beneficiarilor.

Când un administrator privat de fonduri de pensii se lansează în operațiuni riscante (emitenți obscuri de instrumente financiare, bănci – depozitar nesigure, produse periculoase ale pieței de capital, investiții cu riscuri ridicate în perioade de criză), trebuie să ia urgent măsuri pentru redresare, în raport cu rezultatele negative ale strategiei investiționale și să mențină permanent compatibilitatea gradului de risc ridicat al fondului cu prevederile art. 23 din Legea 411/2004, care stabilesc că investițiile trebuie să se facă în interesul participanților și beneficiarilor și într-un mod care să asigure securitatea, calitatea și profitabilitatea lor. În caz contrar, administratorii sunt pasibili chiar și de sancțiuni penale.

Din perspectiva legii civile, aplicabile în completarea regulilor referitoare la răspunderea administratorilor privați de fonduri de pensii, nu se vor putea achiziționa acțiuni sau obligațiuni emise de o societate comercială care nu și-a îndeplinit obligația de plată a dividendelor sau a dobânzilor (art.832 alin.2 Cciv). Câte dintre societățile în care fondurile au plasamente au plătit dividende în ultimii 10 ani? Cum s-a respectat această dispoziție în cazul obligațiunilor emise de Banca Internațională de Investiții, deținută de Rusia, obligațiuni cumpărate de 3 dintre cele 7 fonduri de pensii administrate privat?

Potrivit art.833 Cciv, banii din fonduri pot fi depozitați la bănci numai dacă sunt rambursabili la vedere (pe loc) sau cu un preaviz de maxim 30 de zile. Depozite pe termen lungi pot fi efectuate numai dacă sunt garantate integral de Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar sau de un Fond al asiguraților. În caz contrar, asemenea depozite pot fi efectuate doar dacă sunt prealabil autorizate de un judecător. Nici măcar depozitele persoanelor fizice nu sunt garantate integral, ci numai în limita sumei de 100 de mii de euro … Oare cele 88 de miliarde de lei care sunt „proprietatea” noastră or fi fiind garantate integral? Dacă dau faliment în același timp una sau două bănci, plus unul sau doi administratori de fonduri de pensii, de unde se vor putea furniza aceste garanții? Este posibil un asemenea scenariu? Evident că da. Avem un război pe care propagandiștii și-l doresc lung (cel puțin 10 ani, ca în Afganistan), o pandemie care este reșapată, tot pe ideea alungirii („specialiștii” vorbesc tot mai des de sindromul cou_veed-ului lung), o foamete programată pentru la toamnă, o sărăcire accentaută a clasei de mijloc, plus un green deal care va determina penuria și privarea energetică globală. Chiar ar fi un mare noroc al României dacă nu am avea parte de un faliment sistemic în asemenea circumstanțe.

Potrivit art. 835 Cciv, administratorul care efectuează alte plasamente decât cele prezumate sigure și, respectiv, plasamente ne-autorizate în prealabil de beneficiar (în speță, participantul la fondul de pensii administrat privat) va fi ținut să repare prejudiciul cauzat, fără a se ține seama de existența vreunei culpe. Iată un tip special de răspundere, obiectivă, incidentă chiar și în caz de lipsă a vinovăției sau de caz fortuit ori de conjuncturi economice nefavorabile.

Așadar, administratorii fondurilor de pensii nu pot invoca în favoarea lor inflația, războiul, căderea burselor, grindina sau faptul că plouă vara, adică în perioada în care oamenii se așteaptă să se agraveze încălzirea globală, dar vremea nu și nu …

Avocat Profesor Universitar Doctor Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Statul român ar putea încasa 2 miliarde de lei dividende de la OMV Petrom, dar va încasa doar 500 de milioane, pentru că acționarul majoritar a decis să nu distribuie tot profitul, ci să îl țină la saltea.

Statul român ar putea încasa 2 miliarde de lei dividende de la OMV Petrom, dar va încasa doar 500 de milioane, pentru că acționarul majoritar a decis să nu distribuie tot profitul, ci să îl țină la saltea.

Din datele comunicate BVB rezultă că OMV Petrom are în conturi 14 miliarde de lei. Stau acolo pe dobânzi cu 50% mai mici de cât rata inflației, deci se erodează.

De precizat că și fondurile de pensii administrate privat, adică viitorii pensionari, ar putea lua de 4 ori mai multe dividende - de la 300 de milioane de lei ar putea sări la 1,2 miliarde. Cel puțin așa sugerează ZF de azi.

Condiția pentru a putea culege aceste dividende mai mari ar fi militantismul acționarilor minoritari și exercițiul curajos al drepturilor cuvenite conform deținerilor de acțiuni de către acționarii semnificativi, adică statul (20%) și fondurile de pensii administrate privat (12%). De asemenea, membri în consiliul de supraveghere, care ar trebui să fie independenți, să facă bine să își exercite mandatul cu loialitate față de acționari și stakeholders solicitând acționarului majoritar să dea explicații pentru alocarea unui procent atât de mic pentru distribuția de dividende. Și acționarii, în mod individual sau concertat, pot solicita astfel de explicații și, în plus, pot ataca în justiție viitoarea hotărâre AGA de (ne)distribuire a dividendelor.

Știți ce mai e interesant?

(i) staul român se împrumută cu dobânzi halucinante pentru a susține enormele ți inutilele cheltuieli publice cauzate de criza sanitară, energetică și militară; cele două miliarde de lei dividende nu ar costa absolut nimic, ar fi un balon de oxigen pentru buget; culmea este că statul este acționar și în alte mari companii care au făcut uriașe profituri de pe urma crizei - Romgaz, Hidroelectrica, Nuclearelectrica; dacă și acestor companii li s-ar permite să distribuie câte o țâră de dividende, statul roman s-ar va afunda și mai mult în datorii, pentru a susține inclusiv compensările la energie, gaze și carburanți, compensări care se duc tot la aceste companii;

(ii) OMV Petrom este scutit de impozit pe dividende - cele 1,2 miliarde de lei care i se cuvin ca dividende sunt libere de orice taxe; câștigă statul austriac (31,% din OMV Austria) și un fond din Abu Dhabi (24,9% din OMV Austria), precum și oligarhii ruși care sunt în spate, la galerie;

(iii) fondurile de pensii administrate privat plătesc un impozit pe dividende de 8%.

Așa-i în tenis, nu?

Bine le zicea Toma Caragiu ...

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Poker cu pensii

Sunt 8 milioane de asigurați la fondurile de pensii administrate privat (Pilon II). Sunt 88 de miliarde de lei acumulați în aceste fonduri, iar statul vrea să le dea și mai mult, ridicând procentul de prelevare din CAS de la 3,5 la 4,5 %. Sunt 7 societăți-administratori “privați” ai acestor fonduri de pensii. În aceste societăți lucrează câteva sute de persoane, care încasează comisioane și bonusuri de câteva sute de milioane anual. Din această postură, de vătaf pe 88 de miliarde de lei, cele 7 entități fac legile, cutumele și jocurile în această țară. Folosesc pentru asta experți, influenceri și politicieni de teapa lui Cîțu. Controlul și supravegherea activității lor sunt tot atât “eficiente” pe cât au fost în cazul băncilor abuzive, incorecte și recalcitrante din anii ante-plandemici. Sau pe cât sunt acum în cazul serviciilor secrete, care fac justiție prin delegare și protocoale, alegeri electorale în locul nostru, afaceri sub acoperire, cloud guvernamental și spionaj digital al cetățenilor, colectare de date biometrice ale populației (nu uitați că cifrele umflate ale plandemiei erau fabricate de sistemul digital creat și gestionat de sts) și “politici” sanitare, legi și câte și mai câte.

E, și se întâmplă ca din această postură vătafii fondurilor de pensii să piardă procente mari din averea celor 8 milioane de viitori pensionari (8% din 88 de miliarde înseamnă cca 7 miliarde de lei), dând vina pe plandemie și pe Putin - doar că, ce să vezi, o “investiție” de cca 350 de milioane a fost plasată de aceiași vătafi în … obligațiuni (bonduri) emise în România de o bancă rusească, bancă din care Statul român s-a retras, lăsând obligațiunile respective cu valoare zero: nimeni nu mai vrea să le cumpere, nimeni nu mai speră să fie achitate la scadență (cu ce? cu ruble?).

Se mai întâmplă ca din acel purcoi de bani, directorul unuia dintre cei 7 vătafi, plus acoliții săi și membrii grupului său infracțional, să fure, prin cca 800 de acte materiale dispuse pe câțiva ani, vreo 4 milioane de euro. Un mizilic veți spune… Dar ce se poate spune despre defectuozitatea unui sistem care permite să treacă neobservate și nestăvilite atât de multe sute de furtișaguri, așa cum apa trece prin ciur? Dar despre încrederea în acest sistem? Mai poți fi convins că bănuții tăi de pensie “privată” sunt în siguranță la asemenea vătafi? În depozitele unor bănci atât de “atente”? Care îți blochează banii în cont pentru omisiunea de a “actualiza” datele cu caracter personal din 6 în 6 luni, dar nu pot sesiza la timp 800 de furtișaguri din cont, vizibile din avionul BNR sau din super-sonicul ASF (foarte atent și onest și în cazul falimentului City Insurance, de altfel)?

Știți ce mă intrigă? Lipsa cvasitotală de reacție a celor 8 milioane de viitori pensionari.

Am scris aseară aici despre cazul celor 800 de furturi comise de lupul - paznic la oi. A trecut aproape neobservat. Am vorbit pe temă ieri la două televiziuni. Am vorbit despre caz și atunci când a apărut, în urmă cu 6 săptămâni (arestarea lupului s-a produs după o lună și jumatate de la constatarea faptelor, suficient de târziu pentru ca corporațiile implicate să își șteargă urmele și responsabilitatea).

Nicio reacție.

În mod normal, în Franța, Italia sau Spania, un astfel de caz ar fi scos lumea în stradă.

În mod normal, oamenii ar fi trebuit să își retragă imediat banii din aceste fonduri (useriștii și Cîțu v-au “învățat” că sunteți proprietari pe pensia voastră “privată”, că amintiți, nu?).

Nicio reacție, în ciuda pierderii celor 7 miliarde, relevată de-abia ieri de presa main-stream.

Administratorii “privați” nu sunt demiși, mu sunt sancționați. Dimpotrivă, primesc bonusuri și se laudă cu asta, prin conferințe și texte de PR publicate prin ziare financiare. Politicienii, la rândul lor, își bat joc de populație cu “compensări” la prețul carburantului, de 25 de bani, care nu vor fi acordate curând, căci softul e scump. Și măresc taxele și impozitele și fluviul de bani către cei 7 vătafi.

Iar populația ignoră, hipnotic, că tigrul e în odaie. Că turma e păzită de lupi hămesiți și cinici. Și de hiene.

Când ex-ciuma roșie încerca să pună mai multă ordine în acest domeniu, să ofere populației opțiunea pentru fondurile publice și să reducă bonusurile și comisioanele vătafilor fondurilor de pensii, a ieșit război. Așa era dă driapta. Primul lucru pe care l-a făcut guvernul Orban I, cu Cîțu ministru de finanțe (cu bani în conturi secrete, off shore, de la consultanții/băncile de investiții cu care cei 7 vătafi și-au aranjat apele, național și global), a fost să emasculeze acel act normativ, care impunea, btw, și o taxă specială pe profiturile excepționale ale băncilor. Totul, cu acordul fabricat al celor mai guralivi dintre cei 8 milioane de viitori pensionari, care au fost convinși că Dragnia le fură pensiile. Iată că pensiile ne sunt furate, dar nu de politicieni de stânga ratați, ci chiar de administratorii “privați”.

Avocat Profesor Universitar Doctor Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Goldman Sachs a cumpărat administratorul fondului de pensii NN Investments Partners

 

Cea mai proastă veste financiară și socio-politică a lunii: Goldman Sachs a cumpărat administratorul fondului de pensii NN Investments Partners, care colectează contribuțiile de asigurare socială (pensii) administrate privat și “plătește” niște pensii românilor “norocoși” că o parte din CAS-ul lor merge la “privat”. E vorba de un segment consistent din “piață” (unii vorbesc chiar de 60%). Fondurile de pensii administrate privat au înghițit, pur și simplu, Bursa de Valori București, ajungând să impună și care anume acțiuni sau obligațiuni sunt “bune” sau “rele”, și ce companii se listează la bursă - medlife, digi comunication și one fiind exemple de “succes” în viața capitalistă, iar Hidroelectrica viitoarea țintă. Mult mai gravă este implicarea fățisă, anti-românească, a acestor entități, în politica economică, fiscală și bugetară a României - e de ajuns să vă reamintesc că OUG nr.114/2018, care plafona prețurile la gaze, impunea o taxă pe activele băncilor și limita comisioanele indecent de mari ale administratorilor fondurilor de pensii a fost torpilată și distrusă de influencerii și politicienii “dă driapta” plătiți/sponsorizați/recompensați cu posturi gras plătite de administratorii fondurilor de pensii. Criza prețurilor din energie ar fi fost mult mai ușoară dacă acești administratori “privați” de fonduri de pensii nu ar fi luptat cu toate armele din dotare, inclusiv mită și conflicte de interese, contra acelei ordonanțe care acum e istorie. Vătaful nu s-a mulțumit să facă bani (nemeritați) pe cârca proprietarului - vătaful a ordonat cum să trăiscă și cum să respire proprietarul, atât cât să nu moară ca gâsca făuritoare de ouă de aur. Vătaful a devenit controlorul proprietarului, căruia i-a mai concesionat, cu pipeta, oareșce drepturi, și alea temporare și condiționate.

Controlorii vor fi acum controlați de unul dintre marii controlori globali. Mai precis, marii păpușari.

Dacă nu mai știți cine e Goldman Sachs, vă spun eu: e principalul autor al falimentului suveran al Greciei și al cvasi-falimentului Portugaliei, Irlandei, Spaniei și al Italiei, de după crahul Lehman Brothers din 2008 (pe atunci, cele 5 țări aflate în pragul falimentului erau reunite sub “elegantul” acronim PIIGS, adică poorci), principalul profitor al bail-out-ului american de bănci și asigurători din 2008 și principalul autor al tehnicii revolving door (exemple edificatoare: fostul președinte al Comisiei Europene din perioada falimentului Greciei, Barosso, este șef la Goldman Sachs; fostul șef al BCE, actual premier al Italiei, Mario Draghi, a fost șef la Goldman Sachs) pe care l-au utilizat cu atât de nociv succes băncile, companiile farma și cele din domeniul industriei chimico-agraro-industrială.

Dacă mai aveam nevoie de o cușcă, Goldman Sachs e exact colivia aurită de care aveam nevoie …

Profesor si Avocat Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Salvarea băncilor de la faliment cu banii deponenților

 

Băncile europene au început să aplice depozitelor bancare mai mari de 100 de mii de euro* taxe de 0,6-1% pe an. “Pioniera” în acest domeniu este Danske Bank, implicată, anii trecuți, în mari operațiuni de spălare de bani în favoarea oligarhilor ruși, via bănci din țările baltice, foste republici sovietice.

În plus, băncile comerciale europene au primit de la BCE, cu titlu de quantitative easing, 1.200 de miliarde de euro, sub formă de achiziție de active problematice și de obligațiuni cu dobânzi negative.

Pur și simplu, băncile plutesc pe un ocean de lichidități, deci nu mai au nevoie de economiile celor care au stat în casă timp de un an și jumătate și nici de banii suplimentari colectați de la noi de fondurile de pensii.

Banul, în genere, a fost înlocuit cu datoria. Midasul post-modern nu mai vrea să transforme în aur tot ce atinge, ci în datorie.

Persoanele avute, fondurile de pensii și marile întreprinderi nu doar că sunt rugate să nu mai economisească sub formă de depozite bancare - economisirea și plasamentele sigure/prudente în bănci sunt, pur și simplu, combătute prin taxare, suplimentar față de dobânda negativă, care era deja o “obișnuință”, încă de pe vremea primei operațiuni de quantitative easing a BCE, din epoca Draghi (actual premier al Italiei).

Aceasta este, pur și simplu, o expropriere în interesul privat al băncilor.

Banul, oricum devalorizat cu fiecare helicopter money trimis de pompierii Fed sau BCE, se erodează. Își pierde funcția de etalon valoric și funcția de instrument de tezaurizare (economisire).

Costul produselor și serviciilor, oricum covârșit de dobânzi și comisioane la creditele comerciale, va crește proporțional cu noile datorii aruncate pe piață și cu costurile depozitelor bancare. Deci, nu vă bucurați că pierd persoanele avute (de fapt, hiper-bogații nu pierd nimic, căci știu cum să recupereze aceste costuri suplimentare de la noi, cu ocazia achizițiilor curente, sau prin optimizare fiscală, deci tot pe cârca noastră; în plus, având toți banii din lume și toți consultanții din lume, ei știu să își plasează averile în acțiuni, titluri de stat, resurse, proprietate industrială etc., iar voi, nu), pentru că tot noi pierdem, după “principiul” privatizării profitului și socializării pierderilor.

Dacă o astfel de taxă ar fi fost impusă de state, de exemplu, pentru a se finanța vaccinarea africanilor sau a indienilor ori eradicarea malnutriției, a exploatării copiilor sau a războaielor tribale pe surse de apă, toată presa main-stream, toată industria de lobby, toată protipendada, ar fi sărit ca arse și ar fi diabolizat intenția. Asta pentru că lumea noastră “bună” nu e doar cinică, manipulatorie și rău-intențobată, ci și ipocrită și defazată. Dar când aceste fluvii de datorie se duc către bănci, e bine, e de dreapta.

Ce fac băncile cu acest ocean de lichidități?

Nici vorbă să îi reintroducă în economie, pentru revenirea la normal. Au contraire, împrumută masiv statele, pentru ca politica de ajutor de stat și mângâierea paternalistă pe creștet a celor care mai vor să stea un pic sub plăpumioară (ca să “salveze vieți”, desigur) să continue la nesfârșit. De ce ar risca, de vreme ce riscul asociat statelor este zero? De ce ar face eforturi să găsească proiecte, de vreme ce curtea le este permanent umplută de bani din elicopter? Ca să nu mai vorbim de scalare (sume crescătoare exponențial) și permanentizare - sunt țari, ca Spania sau Franța, care vor avea nevoie de 83 de ani, respectiv, 67 de ani, pentru a plăti datoriile făcute în pandemie.

România este exemplul cel mai rău al acestui trend - Cîțu ne-a făcut captivi băncilor pe 30 de ani, cu dobânzi de 30-40 de ori mai mari decât media europeană.

Așa cum întreprinderile Big Tech din clubul gafam au ajuns să valoreze 8 mii de miliarde de dolari pentru că ne-au colectat cu forța “surplusul comportamental”, fiind “îndrituite” să ne dicteze achizițiile și modul de viață, tot așa, și întreprinderile Big Finance au ajuns să ne facă pe toți captivi ai acestei nebunești bucle a îndatorării perpetue fără a avea bani proprii, ci doar incredibilul privilegiu de a primi mereu helicopter money și monopolul asupra economiilor și plăților noastre.

Așa cum se spune cam de 2000 de ani, nu vom mai vinde și nici cumpăra fără a avea pe frunte pecetea lui sărsăilă.

*aceste depozite sunt, oricum, în pericol permanent de expropriere prin bail in (salvarea băncilor de la faliment cu banii deponenților)

Avocat Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Un director și apropiații săi fură de aproape 800 de ori din fondul de pensii administrat privat de firma pe care o conduce

Un director și apropiații săi fură de aproape 800 de ori din fondul de pensii administrat privat de firma pe care o conduce, știrea oficială (semi-anonimizată) este dată în urmă 6 săptămâni, dar e mediatizată doar azi, când suspecții sunt reținuți de parchet, fondurile de pensii au pierderi de cca 8% față de anul trecut (în condițiile în care am cotizat continuu cca 8 milioane de persoane), iar Statul român ce face? Cu titlu de “reforma fiscală”, majorează contribuția la aceste fonduri de pensie, de la 3,5%, la 4,5%. Asta înseamnă câteva miliarde de lei suplimentar, în fiecare an de acum încolo. Tot în urmă cu 6 săptămâni am atras atenția că trei astfel de fonduri au pierdut mai multe sute de milioane, pe care le investiseră în anii trecuți în obligațiuni (bonduri) emise de o bancă … rusească, obligațiuni pe care nu le mai cumpără nimeni azi. Nicio sancțiune, nicio consecință: la fel ca și în cazul lui Arafat, la pocinog mare, atribuții și bugete colosale.

Tre’ să știți că administratorii privați ai fondurilor de pensii au azi pe mână 88 de miliarde de lei. Este sursă de comisioane, bonusuri, furturi, sponsorizare politică și PR câtă apă pe Dunăre, în luni ploioase.

Ăștia sunt, cică, banii noștri, pentru gestiunea cărora administratorii privați primesc sute de milioane pe an cu titlu de comision și … bonus de succes. Cu asemenea sistem - ciur de supraveghere, care permite sute sau mii de furturi nesesizate, și cu asemenea poker financiar, care aduce riscuri de pierderi de sute de milioane anual, pensiile noastre sunt “în siguranță”. Atât de “în siguranță” cât a vrut Cîțu, recent-mazilitul, cel care făcea lobby pro-administratori de fonduri de pensii, din postura de stipendiat al Goldman Sachs și McKinsey, tătucii acestui sistem…

PS Întârzierea de 6 săptămâni în expunerea publică a acestei fraude incredibile este mai mult decât ciudată. În Germania, un caz similar (Documentar german 👉Wirecard👈) a dus la arestări de pe o zi pe alta, precum și la falimente. Aici, reținerea a venit la un moment convenabil, după ce entitatea juridică vinovată reușise deja să își acopere urmele. Treaba făcută de autorități asta se numește tăinuire și se sancționează penal…

Avocat Profesor Universitar Doctor Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Poate v-ați întrebat vreodată de ce azi cumpărați cu 150 de dolari/euro/lei ceea ce în 2019 vă costa doar 100 de dolari/euro/lei?

 

Poate v-ați întrebat vreodată de ce azi cumpărați cu 150 de dolari/euro/lei ceea ce în 2019 vă costa doar 100 de dolari/euro/lei?

De ce costul tuturor produselor și serviciilor de bază a crescut cu 60-120% în ultimii 5 ani, în timp ce salariile sau veniturile voastre din activități independente au crescut, în medie, cu doar 10-20%?

Iată o posibilă explicație.

În cele 20 de luni de plandemie, Federal Reserve din SUA a emis nu mai puțin de 11 mii de miliarde de dolari. De remarcat că, în 2020, economia SUA producea 20 de mii de miliarde de dolari. Așadar, masa monetară aflată în circulație a crescut cu mai mult de 50% în mai puțin de doi ani.

De fapt, dacă ajungi să calculezi toată cantitatea de bani emisă de SUA în întreaga sa existență, ajungi la uluitoarea concluzie că Fed a emis într-un singur an, anul 2020, nu mai puțin de 40% din totalul masei monetare a întregii istorii americane.

Paradoxul este că, în plandemie, economia americană s-a oprit, pentru prima oară în istorie. Nici măcar în cursul celui de-al doilea război Mondial nu s-a întâmplata așa ceva.

Dar de ce s-o fi întamplat asta?

Motivul aparent, narațiunea eroică, propaganda politico-tehnocratică au fost :

-„lupta” contra plandemiei,

-păstrarea impresiei de creștere economică,

- funcționarea „sigură și eficientă” a statului – tătuc, ceva de genul experimentelor naziste sau comuniste din secolul trecut, dar mult mai eficiente sub raportul susținerii publice …

Mă rog, cel puțin asta am fost determinați să credem : oamenii nu doar că au acceptat înghețarea drepturilor și a economiei, dar au fost și foarte, foarte mulțumiți că statul – tătuc se ocupă de bolnăviorii care nu trebuie să facă altceva decât să stea în casă, la căldurică, sub plăpumioară, că se ocupă „eroii din linia întâi” de ei, de bunăsarea lor, de confortul lor psihic.

În realitate, a fost cel mai mare furt din istorie. Cea mai mare piraterie.

Oamenii simpli au rămas fără 50% din valoarea banilor și a proprietăților lor.

Banii suplimentari, fără acoperire în mărfuri și servicii, au fost orientați strategic către sectoare „prioritare” : bănci, industria hi-tech, industria pharma și lanțurile de super/hiper – marketuri. Inegalitatea economică a ajuns la cea mai mare acuitate din istorie. Mai puțin de 0,1% din întreaga populație deține mai mult de 57% din averi și din stocul de resurse…

Mai nou, acești bani mefistofelici sunt aruncați cu elicopterul în curtea marilor industriași ai războiului.

Peste toate tronează giga – fondurile de gestiune a acțiunilor și a fondurilor de pensii: Vanguard, Black Rock, State Street, Fidelity. Totul, inclusiv mass media și social media, este deținut de acești nemernici neo-feudali. Inclusiv milioanele de case în care foștii proprietari, executați silit de bănci, stau cu chirii sufocante.

Fondurile de pensii, fondurile suverane și chiar state ale lumii care își plasează rezervele valutare sau economiile în obligațiuni și titluri de stat americane au „primit” de la Fed o frumoasă palmă peste ceafă, căci tot ceea ce au avut în 2019 este acum erodat cu cca 50-60%, prin simpla aruncare a acelor 11 trilioane de dolari, din elicopter, în curtea Big Tech, Pharma & Finance și a lorzilor războiului.

China, India, Arabia Saudită, Iran, Mexic, Brazilia, Africa de Sud etc. au decis să se asigure că așa ceva nu se va mai întâmpla niciodată și, astfel, au construit BRICS, un fel de comunitate economică a țărilor ne-aliniate la economia financiarizată și la politica militarizată a SUA, urmând a trece curând la propria monedă. Deja, de câteva luni, Arabia Saudită nu mai decontează afacerile sale cu petrol în dolari, iar Rusia a reușit să impună, în ciuda războiului de agresiune pe care îl duce și a embargoului, la rubla convertibilă, în care se fac toate decontările de țiței rusesc (și de alte resurse de care Rusia este plină).

Ce va fi în 2025, după alegerile americane din noiembrie?

Suma tuturor riscurilor și a tuturor furtunilor financiare.

Nu vă mai zic „brace for impact”, că sunt unii care mă acuză că previziunile mele nu se împlinesc – ca și când eu așa vrea ca așa ceva să se întâmple. Așa ceva ca falimentul omului de rând și al statelor de mărime și forță economică și militară mică, România fiind una dintre ele …

PS Bine măcar că suntem în optimi la Euro… Poate ne mai trece din entuziasmul morbid pentru război și ne reamintim că viața este frumoasă și merită trăită, alături de cei dragi …

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea