Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Poate v-ați întrebat vreodată de ce azi cumpărați cu 150 de dolari/euro/lei ceea ce în 2019 vă costa doar 100 de dolari/euro/lei?

 

Poate v-ați întrebat vreodată de ce azi cumpărați cu 150 de dolari/euro/lei ceea ce în 2019 vă costa doar 100 de dolari/euro/lei?

De ce costul tuturor produselor și serviciilor de bază a crescut cu 60-120% în ultimii 5 ani, în timp ce salariile sau veniturile voastre din activități independente au crescut, în medie, cu doar 10-20%?

Iată o posibilă explicație.

În cele 20 de luni de plandemie, Federal Reserve din SUA a emis nu mai puțin de 11 mii de miliarde de dolari. De remarcat că, în 2020, economia SUA producea 20 de mii de miliarde de dolari. Așadar, masa monetară aflată în circulație a crescut cu mai mult de 50% în mai puțin de doi ani.

De fapt, dacă ajungi să calculezi toată cantitatea de bani emisă de SUA în întreaga sa existență, ajungi la uluitoarea concluzie că Fed a emis într-un singur an, anul 2020, nu mai puțin de 40% din totalul masei monetare a întregii istorii americane.

Paradoxul este că, în plandemie, economia americană s-a oprit, pentru prima oară în istorie. Nici măcar în cursul celui de-al doilea război Mondial nu s-a întâmplata așa ceva.

Dar de ce s-o fi întamplat asta?

Motivul aparent, narațiunea eroică, propaganda politico-tehnocratică au fost :

-„lupta” contra plandemiei,

-păstrarea impresiei de creștere economică,

- funcționarea „sigură și eficientă” a statului – tătuc, ceva de genul experimentelor naziste sau comuniste din secolul trecut, dar mult mai eficiente sub raportul susținerii publice …

Mă rog, cel puțin asta am fost determinați să credem : oamenii nu doar că au acceptat înghețarea drepturilor și a economiei, dar au fost și foarte, foarte mulțumiți că statul – tătuc se ocupă de bolnăviorii care nu trebuie să facă altceva decât să stea în casă, la căldurică, sub plăpumioară, că se ocupă „eroii din linia întâi” de ei, de bunăsarea lor, de confortul lor psihic.

În realitate, a fost cel mai mare furt din istorie. Cea mai mare piraterie.

Oamenii simpli au rămas fără 50% din valoarea banilor și a proprietăților lor.

Banii suplimentari, fără acoperire în mărfuri și servicii, au fost orientați strategic către sectoare „prioritare” : bănci, industria hi-tech, industria pharma și lanțurile de super/hiper – marketuri. Inegalitatea economică a ajuns la cea mai mare acuitate din istorie. Mai puțin de 0,1% din întreaga populație deține mai mult de 57% din averi și din stocul de resurse…

Mai nou, acești bani mefistofelici sunt aruncați cu elicopterul în curtea marilor industriași ai războiului.

Peste toate tronează giga – fondurile de gestiune a acțiunilor și a fondurilor de pensii: Vanguard, Black Rock, State Street, Fidelity. Totul, inclusiv mass media și social media, este deținut de acești nemernici neo-feudali. Inclusiv milioanele de case în care foștii proprietari, executați silit de bănci, stau cu chirii sufocante.

Fondurile de pensii, fondurile suverane și chiar state ale lumii care își plasează rezervele valutare sau economiile în obligațiuni și titluri de stat americane au „primit” de la Fed o frumoasă palmă peste ceafă, căci tot ceea ce au avut în 2019 este acum erodat cu cca 50-60%, prin simpla aruncare a acelor 11 trilioane de dolari, din elicopter, în curtea Big Tech, Pharma & Finance și a lorzilor războiului.

China, India, Arabia Saudită, Iran, Mexic, Brazilia, Africa de Sud etc. au decis să se asigure că așa ceva nu se va mai întâmpla niciodată și, astfel, au construit BRICS, un fel de comunitate economică a țărilor ne-aliniate la economia financiarizată și la politica militarizată a SUA, urmând a trece curând la propria monedă. Deja, de câteva luni, Arabia Saudită nu mai decontează afacerile sale cu petrol în dolari, iar Rusia a reușit să impună, în ciuda războiului de agresiune pe care îl duce și a embargoului, la rubla convertibilă, în care se fac toate decontările de țiței rusesc (și de alte resurse de care Rusia este plină).

Ce va fi în 2025, după alegerile americane din noiembrie?

Suma tuturor riscurilor și a tuturor furtunilor financiare.

Nu vă mai zic „brace for impact”, că sunt unii care mă acuză că previziunile mele nu se împlinesc – ca și când eu așa vrea ca așa ceva să se întâmple. Așa ceva ca falimentul omului de rând și al statelor de mărime și forță economică și militară mică, România fiind una dintre ele …

PS Bine măcar că suntem în optimi la Euro… Poate ne mai trece din entuziasmul morbid pentru război și ne reamintim că viața este frumoasă și merită trăită, alături de cei dragi …

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - partea II - a Economiile populației sunt puse la mezat

 

partea II

Sigur că da, nu e ca și când statul ori UE ar confisca acei bănuți ca să salveze niște zombies, dar canalizarea lor către domenii perdante, cum este tranziția climatică, ar putea determina pierderi dezastruoase.

Sigur că da, Uniunea Europeană se declară atentă la siguranța investițiilor și susține că va canaliza acei bănuți către domeniile de interes pentru UE. Omul va fi liber să se avânte sau nu în riscurile de pe piața de capital, dar dacă UE va spune că e ok, lumea va da buluc să investească în domeniile falimentare și războinice indicate de UE.

Așa s-a întâmplat și în cazul falimentului Lehman Brothers.

Toată lumea a pierdut atunci, minus bancherii, asigurătorii și privilegiații politici. Exact așa se va putea întâmpla și în acest caz: neofeudalii economiei și ai politicii vor face profit (doar ei), iar pierderile vor fi socializate, adică împărțite la zecile de milioane de naivi care vor fi mușcat momeala.

Pe lângă cele 10 trilioane de euro din depozitele bancare ale celor 450 de milioane de cetățeni UE trebuie luate în calcul și fondurile (publice sau private) de pensii, precum și fondurile acumulate de companiile de asigurări pentru asigurările de viață, care sunt amestecate cu titluri de valoare achiziționate de pe piața de capital (așa – numitele unit link - uri). E foarte probabil că vorbim de alte 10 de trilioane de euro la nivel european, căci statele membre UE sunt state sociale, care pun mare preț pe asigurări.

Remarc aici că numai Franța, Italia, Germania, Olanda și Spania, împreună, au peste 12 de trilioane de euro datorii.

Din această perspectivă, diluarea puterii de cumpărare a banilor, prin emiterea de bani fără acoperire în produse și servicii (relaxarea cantitativă), devine un mijloc pentru stat de a-și curăța bilanțul și a mai reduce din valoarea reală a datoriilor, iar pentru cetățeni, un coșmar. Într-o perioadă de 6 ani, din 2019 în 2025, puterea de cumpărare a euro a scăzut cu 40%. În acest ritm, în 30 de ani (perioada de „maturitate” a bondurilor emise pe termen lung), euro poate deveni de 5 ori mai puțin valoros decât este azi. Vom plăti statul ca să ne permită să îl împrumătăm.

Nu va fi, deci, deloc simplu de ales între depozite bancare, sigure în limita a 100 de mii de euro, și investiția în piețe de capital, nesigură, dar tentantă în vederea evitării diluării banilor.

În altă ordine de idei, întrucât vor rămâne, cel puțin în parte, fără depozite ale populației, băncile vor fi nevoite a concura piața de capital (ceea ce nu e chiar rău pentru deponenți, căci pot crește dobânzile la depozite, dar e chiar rău pentru creditarea economiei, căci ... pot crește dobânzile). Băncile vor fi nevoite să intre în competiție și cu fondurile de tip shadow banking (cele mai malefice dintre toate sunt Vanguard, Black Rock, State Street și Fidelity) pentru a convinge oamenii să își țină banii în bănci. În plus, băncile vor fi nevoite să intre în hora “investițiilor”: vor putea plasa bani în piața de capital, deci vor intra în competiție cu … fondurile de pensii.

Ne putem întreba cum vor scoate cămeșa băncile și, mai ales, cum vor renunța la banii ieftini atrași de la populația econoamă, care preferă să nu consume sau să își amâne consumul pentru vremuri mai roz...

De departe, cel mai „tare” efect al programului UE de mobilizare a economiilor populației este torpilarea sistemului financiar – bancar clasic. Economisirea este baza acestui sistem, caracterizat prin rezervele fracționare și emiterea din nimic a banilor – datorie (pe scurt, pentru un euro în depozit, banca poate emite 10 euro – datorie, sub forma unui credit). Fără economiile populației, întregul sistem intră în colaps. Cred că se poate trăi și fără bănci, pe termen mediu și lung, dar consecințele imediate asupra omului obișnuit și asupra IMM – urilor pot fi tragice.

În România sunt cca 700 de mii de societăți (din 1,2 milioane) care depun situații financiare anuale (adică, există economic), mai mult de 95% dintre ele funcționând cu fonduri împrumutate de la asociați și, în mică măsură, de la bănci. Sunt doar câteva zeci de astfel de societăți care au ieșit pe piețele de capital pentru a se finanța prin listare și doar câteva sute care reușesc să se finanțeze, parțial, cu bani de la fondurile de investiții. Programul UE de mobilizare a economiilor populației, jugulând bankingul clasic, va sufoca un întreg sector economic, adică IMM – urile.

Ce oferă UE, ca finanțare a acestui mod de atragere de fonduri și de joc la bursă? Chestii imposibil de accesat. De exemplu, în Programul Național de Redresare și Reziliență, PNRR, sunt prevăzute 38 de milioane de euro cu titlu de ajutor pentru ca IMM – urile să se listeze la bursă. Au fost mai multe sesiuni de accesare a acestor fonduri, la care s-au înscris doar trei IMM – uri, doar una fiind calificată, dar și aceasta s-a retras...

Notă fundamentală: aceste investiții dezirabile pentru UE nu vor fi chiar libere, căci vor merge către domeniile și zonele geografice indicate de UE, cum ar fi armamentul, tranziția climatică, IA, pharma, bio-tehnologia etc. și în Franța, Germania și, probabil, Olanda.

Se vor duce acești bani în economia noastră națională? Nici vorbă. Piața de capital românească este „emergentă”, dar foarte mică în comparație cu Marea Britanie (Londra, în special), Franța, Germania, Olanda, Austria. Banii populației vor fi canalizați în acele economii, ocolind România și, în general, ocolind națiunile mici...

În fine, să mai notăm că moneda digitală a băncii centrale, CBDC, pe care o vrea Banca Centrală Europeană, este, cel puțin declarativ, un tip de bani cu existență efemeră și teritorială (limitată la un anumit perimetru geografic, ca în disptopia orașelor de 15 minute). Ca să nu expire, banii digitali trebuie cheltuiți. Consumul imediat va descuraja economisirea. Pare că UE nu mai vrea ca banii să dețină una dintre funcțiile lor ancestrale – tezaurizarea, adică, stocarea de bani albi pentru zile gri sau negre.

Iată cum, și în acest domeniu, diferența dintre teoria conspirației și realitate este de 6 luni.

A se vedea si -

1.  Goldman Sachs a cumpărat administratorul fondului de pensii NN Investments Partners
2. Fondurile de pensii administrate privat au expuneri mari pe obligațiuni emise de Banca Internațională de Investiții
   
3. Un director și apropiații săi fură de aproape 800 de ori din fondul de pensii administrat privat de firma pe care o conduce
   
4. Scăderea valorii activului “asiguratului” la fondurile de pensii asigurate privat cu cca 8%
   
5. Poker cu pensii

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Cum pot fi naționalizate gratis companiile de energie care s-au săturat de România ...

 

Cum pot fi naționalizate gratis companiile de energie care s-au săturat de România ...

În spațiul juridic și economic anglo-saxon, controlul prin participații minoritare al companiilor mari se menține cu ajutorul acțiunilor de fondator, care antrenează voturi multiple și/sau drept de veto în chestiunile strategice, precum și cu ajutorul giga-fondurilor de investiții (Black Rock, Vanguard, State Street, Fidelity), care acumulează pachete mari de acțiuni în vederea unei gestiuni consolidate. Frecvent, se utilizează instrumentul „fundației acționariale”, o organizație non-guvernamentală constituită de fondatori (sau familia acestora), pentru a impune o anumită linie strategică și o misiune întreprinderii. Acest instrument este la limita legalității atunci când deținerea controlului prin fundații are menirea de a antrena o „optimizare fiscală”, adică de a determina o reducere a taxelor, impozitelor și contribuțiilor plătibile de către întreprindere sau de către fondatorii săi disimulați de fundația acționarială.

Chiar dacă este o formă de organizare anacronică a întreprinderii societatea în comandită pe acțiuni este încă uzitată în Europa, pentru că permite unei persoane, familii sau entități dominante a grupului de societăți să exercite controlul societății listate, chiar dacă nu deține participații majoritare*.

Potrivit art. 1 alin.4 din O.U.G. nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice, acționarul privat care nu mai deține participația majoritară într-o societate comercială poate fi însărcinat atât cu conducerea executivă a întreprinderii publice, cât şi cu controlul său operaţional sau managerial, cu condiţia să îşi probeze capacitatea financiară şi tehnică, know-how-ul și eficiența economică necesare menținerii portofoliului de clienți și forței de muncă. Acest acționar minoritar privat poate ajunge să conducă strategic o întreprindere publică, fără ca aceasta să (mai) fie privatizată, în sensul orginar al conceptului. Cedarea managementului la acţionarul minoritar reprezintă o formă indirectă şi bizară de privatizare. Întrucât acţionarul majoritar pierde posibilitatea controlului managementului prin consiliul de administraţie sau de supraveghere, pierde, practic, şi poziţia de acţionar strategic al întreprinderii publice. Controlul strategic asupra întreprinderii publice nu numai că este cedat gratuit acţionarului privat minoritar dar, în plus, pentru asumarea managementului întreprinderii publice, acţionarul minoritar privat va primi şi o remuneraţie, cu o componentă fixă şi una variabilă, precum şi o potenţială despăgubire pentru revocarea înainte de termen a mandatului. Controlul de către acţionarul majoritar public al managerului – acționar minoritar nu se mai realizează prin consiliul de administraţie sau de supraveghere, ci numai prin adunarea generală. Controlul de către acţionarul majoritar public al managerului – acționar minoritar nu se mai realizează prin consiliul de administraţie sau de supraveghere, ci numai prin adunarea generală. În cazul în care este dificilă sau practic imposibilă revocarea sau schimbarea managerului acţio¬nar minoritar prin hotărâre a adunării generale a acţionarilor (dat nivelul descurajant de ridicat al clauzelor de despăgubire), acţionarul privat minoritar ajunge să deţină, efectiv, controlul directorial al întreprinderii publice.

Pornind de la această normă legală, aplicată prin analogie și coroborată cu regulile societății în comandită pe acțiuni, ar putea fi imaginată și situația inversă. Statul, minoritar ca acționar, dar asumându-și sarcina de comanditat într-o societate în comandită pe acțiuni, va putea să preia controlul unor companii mijlocii sau mari aflate în dificultate (ori chiar în insolvență), pentru a le salva și, o dată cu ele, să salveze și locurile de muncă, clientela captivă, comunitatea locală și, în general, economia. Pentru acest gen de salvare a unor întreprinderi nu este nevoie de capital excedentar. De precizat că persoana sau entitatea care își asumă poziția de „comanditat” într-o societate comercială pe acțiuni își asumă o răspundere personală nelimitată pentru datoriile societății, de unde concluzia că asemenea poziții nu pot fi vânate de aventurieri, de amatori sau de neaveniți.

*La Bursa din Paris sunt listate câteva mari societăți în comandită pe acțiuni - Lagardère, Hermès, Michelin, Rubis, Bonduelle, Altamur, Rothschild&co sau Touax. În societatea în comandită există comanditați, care sunt managerii întreprinderii, și comanditari, care sunt simpli acționari (investitori), fără drept de interferență în management.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Silicon Valley Bank intrat în faliment

Silicon Valley Bank este o bancă americană mare, care finanțează, de regulă, start-up-uri. Pare că intră foarte curând în faliment. Datoriile totale ar fi de cca 90 mld dolari - dacă se va întâmpla, ar fi al doilea faliment ca mărime după Lehman Brothers. Evident, un asemenea faliment va atrage și alte falimente. Probabil că se va declanșa o altă criză financiară, foarte “bine venită” după big bang-ul datoriilor făcute pentru a rezista farsei plandemice (conform doctrinei “what ever it takes”), după explozia de bani aruncați din elicopter (quantitative easing…) pentru a crea impresia de creștere economică, și în plin efort de finanțare a continuării pierzătorului război din Ucraina. 

Iată o nouă criză financiară, pornită tot din SUA, la fel ca și cea din 29-33, care a dus la al doilea război mondial, și la fel ca și din 2008-2009, care a dus la războiul perpetuu pentru “noua ordine liberală mondială”… 

Lumea nu învață niciodată nimic. 

PS Ca și în cazul audierilor din congresul american, unde se conturează concluzia oficială că agențiile americane au finanțat în secret și ilegal experimentele de la Wuhan care au “scăpat” virusul artificial care a cauzat plandemia, nici în cazul acestei foarte probabile noi crize financiare globale presa noastră nu spune nimic. E preocupată de rujul roz al lui Rareș B. și de cel de-al șaptelea cancer al lui Putin.Silicon Valley Bank Faces Some Insolvency Issues

Așa cum spuneam ieri: Silicon Valley Bank a intrat în faliment. Se pare că vor fi pierderi de 180 mld dolari, iar nu de 90 mld, cum credeam eu. Vor fi falimente în lanț, pe “modelul” Lehman Brothers. Cele mai afectate vor fi companiile din tehnologie, din start-up și din … UE. 

Sunt curios ce vor păți UiPath (“unicorn” creat de români) și ceilalți “licorni” europeni care s-au luat după valul american al digitalizării și au înlocuit faptul cu simulația, sperând să fie cumpărați cu fluvii de bani aruncați din elicopter. 

Într-o lume care stă pe un butoi cu pulbere, tot ce era mai “necesar” acum a venit - un faliment bancar sistemic. 

La câte continente de bani tipăriți și aruncați din elicopter au fabricat statele pentru a susține “lupta” contra plandemiei și “lupta” contra putinului, nu există scăpare din calea uraganului stârnit de spargere bulei speculative și din calea avalanșei stârnite de prăbușirea asteroidului datoriei publice americane - 34 de trilioane de dolari… La care se adaugă 100 de trilioane, datorii ale întreprinderilor, deținute cam toate de cele 4 giga-fonduri, Black Rock, Vanguard, State Street și Fidelity. 

În orice caz, cum se zice în ultima vreme: toate kkturile vin de la americani.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea