Două idei de dezbătut azi, referitor la falimentul SVB
(i) cum a fost posibil ca obligațiunile americane, cele mai dezirabile din lume, cele mai “sigure”, să devină otrăvitoare în termeni de 2-3 luni? Note: SVB a rămas fără lichidități, printre altele, pentru că deținea cca 100 mld de dolari în bonduri americane; cea mai mare parte a rezervei valutare a României, cca 33 de mod dolari, este constituită din bonduri americane; cred că românii ar trebui să fie cel puțin curioși, dacă nu furioși, pe această decizie managerială referitoare la avuția națională;
(ii) digitalizarea totală a SVB a făcut posibilă retragerea, prin simple click-uri pe smartphone, a peste 41 mld dolari, în doar câteva ore; de aici, falimentul SVB a devenit inexorabil; la fel și celelalte două falimente americane, precum și panica (bank run) de pe piața europeană; iată un efect al digitalizării neprevăzut de arhitecții totalitarismului digital. Trebuie spus că, fără digitalizare, nu s-ar fi putut retrage din SVB suma de 41 mld dolari nici măcar în 2 săptămâni, timp în care s-ar fi putut lua măsuri de salvare… Acum, plătim toți.
Notă importantă la postarea de mai sus: fondurile de pensii administrate privat (pilonul II) dețin participații în băncile potențial afectate de cele trei falimente americane, precum și bonduri americane “otrăvitoare” și titluri de stat românești, și acestea potențial afectate de creșterea dobânzii legale, ghidonată e BNR. Cred că merităm niște infi/explicații, nu credeți?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu