Lecționar - Apostolul și Evanghelia în săptămâna I a Sfântului și marelui Post - Marți: Paremii - la Vecernie: Is 1, 19-2, 3;
Vechiul Testament
Isaia
Cap. 1 Israel nu-şi cunoaşte Dumnezeul. Adevăratele jertfe. Curăţirea Ierusalimului.
19 şi de veţi vrea şi-Mi veţi da ascultare,
bunătăţile pământului veţi mânca.
Ies 20:12 Lv 25:18-19 Is 58:9
2 Ascultă, cerule, şi ia aminte, pământule b, că Domnul grăieşte:
Născut-am fii şi i-am crescut,
dar ei s'au lepădat de Mine.
Dt 30:19 Dt 32:1 Dt 32:5 Ps 134:21 Ir 6:19 Mi 1:2 Mi 6:2
3 Boul îşi cunoaşte stăpânul,
şi asinul ieslea domnului său,
dar Israel nu Mă cunoaşte,
poporul Meu nu Mă pricepe.
Dt 32:6 Ir 4:22
VT Vechiul Testament
Fc Facerea
Cap. 1 Facerea lumii şi a omului.
1 Întru'nceput a a făcut b Dumnezeu cerul şi pământul c.
Ps 08:3 Ps 88:11 Ps 135:5 Ps 145:6 Iov 38:4 Sir 16:26 Sir 18:1 In 1:3 FA 14:15 FA 17:24 Col 1:16 Evr 11:3 2Ptr 3:5 Ap 14:7 :
2 Dar pământul era nedesluşit şi ne'mplinit d; şi întuneric era deasupra genunii; şi Duhul lui Dumnezeu e Se purta pe deasupra apelor.
Iov 33:4 Idt 16:14
3 Şi a zis f Dumnezeu: „Să fie lumină!“ g Şi a fost lumină.
Ps 32:9 Is 45:7 2Co 4:6
4 Şi a văzut Dumnezeu lumina că e frumoasă h; şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric.
5 Şi Dumnezeu a numit lumina „ziuă“, iar întunericul l-a numit „noapte“. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâi .
6 Şi a zis Dumnezeu: „Să fie o tărie j prin mijlocul apelor şi să despartă apele de ape!“ Şi a fost aşa:
Ps 32:6 Ps 103:2-3 Ps 135:6 Ps 148:4-5 Iona 1:9 Ir 51:15 2Ptr 3:5
7 Dumnezeu a făcut tăria şi a despărţit Dumnezeu apele cele de sub tărie de apele cele de deasupra tăriei.
Ps 32:6 Ps 103:2-3 Ps 135:5 Ps 135:6 Ps 148:4-5 Iona 1:9 2Ptr 3:5
8 Şi Dumnezeu a numit tăria „cer“. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a doua.
Ps 32:6 Ps 103:2-3 Ps 135:6 Ps 148:4-5 Iona 1:9 2Ptr 3:5
9 Şi a zis Dumnezeu: „Apele de sub cer să se adune într'o singură adunare şi să se arate uscatul!“ Şi a fost aşa: apele de sub cer s'au adunat în adunările lor şi s'a arătat uscatul.
Ps 32:7 Ps 103:2-3 Ps 135:6 Ps 148:4-5 Iona 1:9 2Ptr 3:5
10 Şi Dumnezeu a numit uscatul „pământ“, iar adunările apelor le-a numit „mări“. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
11 Şi a zis Dumnezeu: „Pământul să odrăslească verdeaţă: iarbă purtătoare de sămânţă, după felul şi asemănarea ei, şi pom roditor k care după felu-i să dea rod cu sămânţă'n sine pe pământ!“ Şi a fost aşa:
Mc 4:28 1Co 15:38
12 Pământul a odrăslit verdeaţă: iarbă purtătoare de sămânţă după felul şi asemănarea ei, şi pom roditor care după felu-i să dea rod cu sămânţă'n sine pe pământ. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
Mc 4:28 1Co 15:38
13 Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a treia.
Lecționar - Apostolul și Evanghelia în săptămâna I a Sfântului și marelui Post - Marți: la Vecernie: Pr 1, 1-20.
VT Vechiul Testament
Pr Proverbele lui Solomon
Cap. 1 CAPITOLUL 1
Cum se dobândeşte şi se pierde înţelepciunea.
1 Proverbele lui Solomon, fiul lui David, cel ce a domnit în Israel:
3Rg 5:12 Ecc 1:1
2 Pentru a cunoaşte înţelepciunea şi învăţătura a,
pentru a înţelege spusele adânci,
3 pentru a dezveli învăluirile cuvintelor,
pentru a pricepe dreptatea, adevărul
şi a-i face judecăţii dreptar,
4 pentru a le da celor simpli b isteţime c
şi celor tineri pricepere d şi cugetare;
5 – pe acestea auzindu-le, înţeleptul mai înţelept va fi,
iar cel grijuliu e duh de cârmuire va dobândi –
Sir 10:25 Sir 18:28
6 pentru a cunoaşte vorba cu tâlc şi cuvântul neguros
şi spusele înţelepţilor şi ghicitorile lor:
7 Începutul înţelepciunii e frica de Dumnezeu , iar cunoaşterea e bună pentru toţi cei ce o săvârşesc; evlavia faţă de Dumnezeu e începutul priceperii, iar cei necredincioşi defaimă înţelepciunea şi învăţătura.
Iov 28:28 Ps 110:10 Pr 9:10 Ecc 12:13 Sir 1:14
8 Ascultă, fiule, învăţătura tatălui tău
şi nu lepăda rânduielile maicii tale;
Pr 6:20 Pr 20:22
9 căci cunună de daruri vei primi pe creştet
şi lanţ de aur împrejurul grumazului.
Pr 4:9 Sir 6:31
10 Fiule, să nu te amăgească necredincioşii,
nici să le faci pe voie,
chiar de te vor ruga, zicând:
Ps 140:5 Pr 4:14
11 „Vino cu noi, fă-te cu noi tovarăş-de-drum
şi cu vicleşug să-l băgăm în pământ pe omul cel drept,
Pr 12:6 Ir 5:26 Mi 7:2-3
12 de viu să-l înghiţim, aşa cum face iadul,
şi amintirea lui de pe pământ s'o stingem;
Ps 123:2-3
13 să punem mâna pe strânsura lui cea de mult preţ şi casele să ni le umplem de pradă;
14 partea ta să ne-o pui nouă la mijloc
şi toţi să avem o singură pungă, obştească,
şi-o singură cămară să ne fie“;
15 nu-ţi face din ei tovarăşi de drum,
ci abate-ţi piciorul de la cărările lor;
Ps 1:1 Ps 140:4 Mt 5:29
16 că picioarele lor spre răutate aleargă
şi grabnice sunt spre vărsare de sânge;
Is 59:7 Rm 3:15
17 – că'n zadar se'ntinde laţul când pasărea îl vede –;
Pr 7:23 Plg 3:52
18 că părtaşii la ucidere îşi pun deoparte răul;
căci răul e al nelegiuitului care dărâmă.
Mt 26:16
19 Aşa le va merge tuturor celor uniţi în fărădelege, căci cu necredinţa lor îşi alungă sufletul.
20 Înţelepciunea prin răspântii îşi înalţă glasul
şi pe uliţe vorbeşte deschis,
Pr 8:1 Pr 8:20 Sol 6:14 Lc 11:49 Col 2:3
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu