Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Noul nume al lui Big Brother este HODIO și vine din Spania, unde s-a scris “1984"

 

Premierul socialist al Spaniei, Pedro Sánchez,  a lansat oficial HODIO, adică :

„Huella del Odio y la Polarización”, 

tradus în română Amprenta Urii și Polarizării. 

Este un instrument guvernamental de cenzură bazat pe inteligența artificială, creat și lansat în urmă cu o săptămână pentru monitorizarea discursului urii și a polarizării pe rețelele sociale mari (Instagram, TikTok, X, YouTube, Facebook).  

Ce face acest HODIO?

Măsoară prezența, evoluția și impactul conținuturilor care promovează ură, xenofobie, misoginie, antisemitism etc. (evident, nu se focusează deloc pe discursul săracofob, flâmândofob sau totalitarofil) și generează rapoarte publice periodice care compară cât de multă „ură” circulă pe fiecare platformă.

HODIO va fi administrat de Oberaxe (Observatorul Spaniol împotriva Rasismului și Xenofobiei) din cadrul Ministerului Incluziunii. 

Vă invit să zăboviți un pic pe aceste denumiri: Amprenta Urii, Observatorul Rasismului, Ministerul Incluziunii. Cei ce ați apucat să citiți aceste cărți, gândiți-vă: nu sună aceste expresii exact la fel ca în „1984”, de George Orwell sau ca în „Minunata lume nouă”, de Aldous Huxley? 

Sánchez a comparat acest HODIO cu „amprenta de carbon”, spunând că, „atunci când măsurăm ceva, devine vizibil și putem cere responsabilitate”. La fel a fost și cazul certificatului „verde” de vaccinare – cei nevaccinați urmau a fi aruncați extra muros, în afara zidurilor cetății. La fel este și cazul „portofelului digital” – cei fără avatar digital nu vor mai scânteia online, deci, nu vor mai exista online. Birocrații UEropeni de rang înalt (în special, unii ca Timmermans, anchetat azi pentru corupție, sau ca Breton, suspectat azi de conflicte de interes) au zis-o pe șleau: dacă avem aceste instrumente, de ce să nu le folosim? A mers în România, cu anularea alegerilor, deci poate merge și în Spania, Franța sau Germania ... 

Permierul spaniol este un fel de vedetă europeană acum, pe motiv că i-a refuzat lui Trump cererea de a utiliza în războiul din Iran bazele americane de pe teritoriul Spaniei. El a făcut public anunțul referitor la lansarea lui HODIO la un „forum împotriva Urii” din Madrid. Ca de fiecare dată, progresiștii comunistoizi și totalitarofili văd ură peste tot, cu excepția discursurilor și programelor proprii. 

Opoziția spaniolă - Vox, Se Acabó La Fiesta, conservatorii – precum și voci independente numesc pe față HODIO drept instrument de cenzură, Big Brother sau Ministerul Adevărului. Ura nu are o definiție obiectivă clară, așa că, în concepția acestor totalitari, ura este tot ceea ce vine dinspre opozanții sistemului ori dinspre dizidenți oridinspre noi toți, cei care nu avem atribuția sau puterea de a defini ce aanume este această „ură” pe care trebuie să o combată inteligența artificială și ce anume este conținutul ilegal pe care trebuie să îl elimine platformele și social media. 

Ironic, HODIO apare exact când Sánchez este presat de scandaluri de corupție (soția sa, Begoña Gómez, este în centrul unui scandal de corupție). Sánchez vrea, de fapt, să reducă criticile online la adresa sa, la fel cum vrea și cazul lui Macron (acesta, la rândul său, a inițiat un demers de eliminare a tot ceea ce nu este conform cu știrile oficiale, știri spuse doar la câteva posturi tv sau radio, fidele sistemului).

Criticii spun că HODIO va fi folosit ca să preseze platformele să șteargă conținut de dreapta (anti-imigrație, anti-guvern) sub pretextul „luptei cu ura”. La fel a fost cazul luptei cu covid, al luptei cu clima și al luptei cu Putin (mai nou, lupta cu Trump are șanse să devină main - stream). 

Media de dreapta din Spania sau din UE prezintă HODIO ca pe un model de „cenzură comunistă” sau de „derivă autoritară”. Guvernul și presa de stânga (El País, RTVE) spun, în schimb, că HODIO e doar monitorizare transparentă, iar nu cenzură directă – platformele vor fi trase la răspundere, dar nu se șterge automat conținut.

Spania are deja legi stricte anti-ură. HODIO nu este decât o altă escaladare a cenzurii de tip totalitar: Spania trece de la reacție la monitorizare proactivă sistematică. HODIO va putea fi utilizat și la „prevenție” – criticii, opozanții, influencerii care sunt targetați de HODIO vor fi neutralizați încă din faza de intenție prezumată, fără a mai fi nevoie de fapte. Ce să mai vorbim de judecată ... 

Sunt câteva reacții virale pe X și Instagram, de gen „Sánchez vs. libertatea de exprimare”, meme-uri cu „HODIO = odio” etc., dar reacția este neașteptat de moale și leșinată, ceva similar cu ceea ce s-a întâmplat cu nazipass – ul din plandemie, cu amprenta de carbon și cu portofelul/identitatea digitală. Ca și Ursula von der Leyen, Macron sau Starmer, și spaniolul Sánchez foloște strategia pașilor maximali. Deciziile sale sunt șocante, reacția oamenilor, moale sau inexistentă, tăcerea valoarează acceptare, deci se trece la următorul pas maximal. Când lumea va percepe că este într-o colivie digitală, va fi fost prea târziu.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Degradarea simplului particular la rangul de suspect de serviciu

 

Degradarea simplului particular la rangul de suspect de serviciu

Un regim autocratic care își face un stindard din așa-zisa “luptă” contra corupților, a plandemiei, a schimbărilor climatice și a dușmanilor „ordinii mondiale liberale bazată pe reguli” ne transformă pe noi, oamenii normali, în suspecți, păstrând pentru sertar și pentru oportunități securistice dosarele contra adevăraților corupți, hoți și delincvenți. Vedeți și singuri ce se întâmplă – cei care ieri urlau în stradă și în Parlament „fără penali în funcții publice” (unde „penal” are sensul de adversar politic și ideologic, automat vinovat pentru simplul fapt că nu este din „echipa câștigătoare”) sunt acum „dotați” cu dosare penale grele de corupție și furt și, în același timp, sunt pe liste de eligibili la alegerile din 9 iunie, lamentându-se de la înălțimea acelor liste că sunt … persecutați politic.

Ca și pe vremea naziștilor sau a comuniștilor, și acum suntem unei insidioase acuzații colective - omisiunea de neiertat este aceea de a nu-l iubi pe stăpânul Big Brother sau de a-l crede pe cuvânt.

Calitatea de suspect este riscantă în sine, căci poate duce la confiscări de proprietate și libertate, chiar și fără vină.

Ceea ce am dobândit sau am agonisit în ani și ani de zile de muncă și abținere de la consum poate deveni rapid, în mod generic, avere prezumtiv ilicită. Constituția, care spune cu totul altceva, deja nu mai contează. Și atunci, în numele “luptei” salvatorului (auto-mandatat) cu dușmanul (inventat), bunurile, economiile personale și libertățile ni se vor confisca. Pentru așa-numita confiscare extinsă, chiar și bunurile rudelor sau ale companiilor noastre vor putea fi confiscate, iar asta chiar și în cazul în care respectivele rude sau companii vor fi fost găsite complet inocente.

Istoria (încă) ne (mai) învață că, în anul 1948, regimul comunist a confiscat, sub numele de „naționalizare”, toate mijloacele de producție – era titulatura sub care erau atunci cunoscute întreprinderile mici și mijlocii (IMM).

De asemenea, în 1952, regimul comunist a confiscat aproape toate casele agonisite în zeci sau chiar sute de ani de familiile și neamurile din România. Tot „naționalizare” s-a numit.

Cât despre bani, aceștia au fost mătrășiți în anul 1949, odată cu „stabilizarea” monetară, care a însemnat transformarea economiilor populației, peste noapte, în simple hârtii bune de utilizat la toaletă.

Agricultura s-a organizat ca CAP sau IAS până în jurul anului 1960. Puține terenuri arabile sau ferme indiviudale mai existau în 1989.

Cam așa a fost distrusă clasa de mijloc a României. La fel, țăranul român, talpa țării.

Cam asta am cam uitat.

Cam asta este și intenția așa-numitei „culturi a anulării” (cancel culture): să uităm. Acest curent înseamnă, de fapt, anularea istoriei. Ca să fie condamnați să uite, copiii noștri nu mai studiază istoria în școli.

Cine își uită istoria poate fi ușor determinat să o repete. Ba chiar poate fi condamnat să o repete.

Numai naivii pot crede că, dacă este nevinovat, omul de rând nu are a se teme de aceste tipuri de „lupte” ale salvatorilor (auto-mandatați) cu dușmanii (inventați). Suntem, azi, ca într-un glob digital de sticlă. Nu ne mai putem ascunde nici măcar cănd scăpăm o înjurătură la adresa stăpânului Big Brother. Suntem la mâna neo-sekurității.

Cu sau fără vină, bunurile și banii ni se vor putea lua, căci suntem suspecți.

Iar asta li se va întâmpla chiar și sekuristofililor, chiar și aplaudacilor nenumăratelor „lupte” inventate de salvatorii auto-mandatați, chiar și „verificatorilor de fapte” (fact checkers) și turnătorilor de profesie sau de vocație (whistleblowers).

În România, în conturile bancare ale particularilor se află peste 100 de miliarde de euro – sunt vizați în mod primordial în cazul viitoarelor confiscări, care vor veni mai ales în cazul în care păpușarii vor fi decis că băncile „merită” să fie salvate cu banii noștri din depozitele bancare. După care, la rând, vor veni fondurile de pensii.

Nu va credeți vizati de acest coșmar? Bine, dormiți liniștiți. Alții au decis deja pentru voi.

Când cineva a zis pentru prima dată că proprietatea privată este depășită, că la modă este proprietatea progresistă de grup (și chiar și iubirea în grup), când cineva a spus că drepturile individuale sunt mult mai puțin importante decât drepturile colective și siguranța de turmă, s-a depășit deja linia roșie. Au fost distruse niște cutume bazate pe principii și au renăscut coșmarurile sec XX - fascismul și comunismul.

Cei care v-au interzis de două ori Paștele și de trei ori Crăciunul nu vă vor binele, nu vă vor liberi. Vă vor bunurile agonisite, banii, veniturile viitoare, sufletul chiar. Vă vor supuși. Libertatea voastră este pictată drept sclavie. Vă vor ignoranți – pentru ei, neștiința vostră este putere. Vă vor în mod permanent în războaie. Pacea promisă de ei este războiul.

Nu trebuie să ne naștem din nou pentru izbăvire – doar să ne aducem aminte cine suntem. Păpușarii se vor teme de libertatea noastră, așa cum demonii se tem de sfințenie.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea