Mă găsiți vineri, 3 iunie, ora 19, la Bookfest, la standul editurii Rao, unde va fi lansarea (retroactivă) a cărții mele, Lamentabilul amurg al zeilor. Vă aștept cu drag. E primul târg de carte în libertate la care particip, după plandemie ...
Doamne. Ia-mi vălul de pe ochi şi voi înţelege minunatele lucruri din legea Ta. Doamne arată-mi mie cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale!
Mă găsiți vineri, 3 iunie, ora 19, la Bookfest, la standul editurii Rao, unde va fi lansarea (retroactivă) a cărții mele, Lamentabilul amurg al zeilor. Vă aștept cu drag. E primul târg de carte în libertate la care particip, după plandemie ...
Factura la utilități este titlu executoriu contra consumatorului
Un aspect puțin cunoscut de publicul larg este faptul că, în baza unei simple facturi la utilități, fie compania, fie colectorul de creanțe (în cazul în care consumatorul este „vândut” pentru că a devenit un „debitor neperformant”), fie chiar asociația de proprietari sau de locatari, pot să demareze o executare silită, care poate duce chiar la pierderea casei și evacuarea din din locuință familiala.
Plasa de siguranță socială-conceptul a apărut pentru că trecem prin vremuri de restriște
Conceptul de „plasa de siguranta sociala” a aparut în SUA, în momentul în care s-a observat că împrumuturile și consumerismul, asociate perioadelor de criză economică, inflație și șomaj, omul simplu nu poate face față prin forțele propria presiunii creditorilor. De aceea, în Codul comerciale uniform al SUA s-a introdus, în anul 1978, reglementarea privitoare la falimentul personal, care se constituie într-o plasă de salvare ultimă (prin restructurarea sau ștergerea datoriilor), pusă la dispoziția consumatorilor în situațiile de restriște, când celelalte tipuri de protecție eșuează.
În mod normal într-un stat democratic și social, așa cum se declară Romania prin Constituția 2001 regândită în 2003, statul ar trebui să fie primul care să asigure aceasta plasa de siguranță. Dacă se întâmplă ca omul să eșueze economic sau social, sau ca omul să fie rejectat de întreprinderea unde lucrează, dacă se întâmplă ca omul să ajungă să nu-și poată plăti datoria nu din vina sa ci din conjuncturi, atunci statul ar trebui să intervină și să-l ajute să nu cadă, să nu eșueze, să nu ajungă o persoană în stare de ratare.Asta pentru că din punct de vedere sociologic o persoană astfel ajunsă devine o problema pentru el însuși dar și pentru familie și societate. Din punct de vedere economic și chiar și politic suntem cu toții afectați de situația în care ajunge acest om pentru că o persoana aflata în situația de supraîndatorate de regulă este o persoană cu comorbidități, cu multiple situații psihologice și asta înseamnă foarte multe costuri din contribuțiile de asigurări de sănătate pe care le plătim cu toții.
Corporațiile multinaționale care fac hiper-profituri în România s-au obișnuit de zeci de ani să ignore sau chiar să disprețuiască instituțiile administrative și judiciare românești. Când trebuie să execute decizii administrative sau judiciare trag de timp sau fac lobby/presiuni pentru batista pe țambal izbăvitoare*.
Parlamentarii salvați de CCR!
Asta o posibilă în 2030, când familiile obișnuite nu vor mai avea nimic și vor fi „fericite”. Desigur, la 16 grade în casă, iarna, la un duș instant, cu apă călâie, o dată la 2 săptămâni, la o călătorie dus-întors, o dată pe săptămână, pentru a-și face doza obligatorie de ser de „imunizare” contra epidemiilor, epizootiilor, a „pandemiilor” de obezitate, la o masă pe zi, „sănătoasă”, ecologică și fără amprentă de carbon, la două ore de electricitate pe zi și program tv unic, cu CNN drept furnizor de informații oficiale care nu pot suporta contrazicere sau erezie, familiile obișnuite nu vor putea fi altfel decât mulțumite de sub-viețuire. Mă rog, până la momentul mult așteptat al desființării acestei relicve numită, în contradicție cu vremurile, „familie”.
Navele rusești se află la 150 de km de Moldova. Odessa este unul din obiectivele rușilor
Inflația ne fură nouă bucăți consistente din veniturile și averile muncite, dar face bine dealerilor care, în anii plandemici, au îndatorat România cu sute de miliarde de lei prin împrumuturi și obligațiuni în lei.
Lupul este politicianul care se naște, crește și se dezvoltă în haită primind obiceiurile și tendințele haitei, iar oaia este cetățeanul cu drept de vot care paște tâmp, visător și plin de speranțe, pajiștile verzi ale României. Pentru oaie, speranța nu moare niciodată deși, lupul îi dovedește cu orice ocazie că în România nu există speranță. Haitele de lupi se întrec între ele și se acuză reciproc de cele mai abominabile atacuri la staulul oilor tihnite și vaccinate, făcând cele mai cutremurătoare prăpăduri. Haitele uită de năravurile lupului școlit de literatura folclorică a nestematelor noastre opere economice și sociale.
Lupul promite oii schimbări fundamentale din 4 în 4 ani, iar oaia merge la vot încântată de abjectele promisiuni. Nu poți să-i ceri prea mult, e doar o oaie. Deși se aude săptămânal de câte o oaie mâncată de lup, oaia continuă să voteze haita, surdă și oarbă.
Se mai ivește câte un lup carpatin care se arată viteaz pe tarlaua orizontului românesc și devine instantaneu șeful incontestabil al haitei, care gurmand fiind, mănâncă lipsit de scrupule câte o oaie la masă și averea acesteia lăsată ei moștenire de către Bunul Dumnezeu. Haita se simte puternică, iar oile cicisbei plini de speranțe. Deși se supără că au ajuns să fie sistematic tunse la zero de lup în locul ciobanului, după elementare promisiuni de schimbare de viziuni în ceea ce privește viața turmei, se liniștește și continuă să pască cuminte și la locul ei.
Haita promite turmei câini ciobănești pe care nu-i vede niciodată, promite asfalt de la staul la pășune și iarbă pentru 1000 de ani. Oaia ajunge în culmea fericirii.
La alegeri de haite, se miră oarecum că pe liste nu sunt lei, sau tigri, sau urși. Aceștia, desigur, nu suportă haita, dar nici haita pe ei. Cine nu e lup, nu are ce căuta în haită. Lupul mai face compromisuri electorale și politice cu hiena și șacalul care sunt buni vânători ai turmei.
Cu toate acestea, oaia votează tot o altă haită cu aceiași lupi, crezând în naivitatea ei că vreunul va primi chipul uman și tendințele domestice ale turmei.
Ctitorii uitate ale Sfintei Teofana Basarab - la sud de Dunăre
Biserica Sfânta Parascheva din satul Gorni Lom (Vidin, Timocul bulgăresc), înălțată în cea de-a doua jumătate a secolului al XIV-lea, pictată în aceeași perioadă
După mai multe informații (dar și după tradiția locului) biserica a fost înălțată la cererea monahiei-împărătese Teofana (Teodora) Basarab, de către fiul acesteia, Ivan Strațimir, țar de Vidin. Zona este cunoscută ca „Micul Athos de pe Lom”, fiind „girată” duhovnicește pentru o vreme de către Sfântul Nicodim de la Tismana.
Aici au locuit șase monahi și un ieromonah, chemați de la Athos de către monahia Teofana, biserica fiind construită după planurile athoniților (pe două niveluri - suprateran și subteran). Zidurile din piatră au o grosime cuprinsă între 90 și 1,20 m, lungimea bisericii fiind de 12, 50 m, iar lățimea de 6 m. Multă vreme s-a presupus că aici ar fi fost înmormântată monahia-împărăteasă, fiica lui Basarab I, întemeietorul Țării Românești. Starea bisericii de astăzi este una destul de rea. S-a păstrat un înscris în piatră, descoperit în urmă cu peste șase decenii, în care se vorbește despre athonții așezați în acest loc și înălțarea locașului.
Din păcate, la noi nu s-a scris deloc pe tema dată.
Fondurile de pensii administrate privat au expuneri mari pe obligațiuni emise de Banca Internațională de Investiții, care are acționariat majoritar rus. România, acționar semnificativ la această bancă, a anunțat azi că se retrage din acționariat (probabil, pe gratis), pe motiv de slava…