Asociatia Parakletos - Plasa de siguranță socială-conceptul a apărut pentru că trecem prin vremuri de restriște

 

Plasa de siguranță socială-conceptul a apărut pentru că trecem prin vremuri de restriște

Conceptul de „plasa de siguranta sociala” a aparut în SUA, în momentul în care s-a observat că împrumuturile și consumerismul, asociate perioadelor de criză economică, inflație și șomaj, omul simplu nu poate face față prin forțele propria presiunii creditorilor. De aceea, în Codul comerciale uniform al SUA s-a introdus, în anul 1978, reglementarea privitoare la falimentul personal, care se constituie într-o plasă de salvare ultimă (prin restructurarea sau ștergerea datoriilor), pusă la dispoziția consumatorilor în situațiile de restriște, când celelalte tipuri de protecție eșuează.

În mod normal într-un stat democratic și social, așa cum se declară Romania prin Constituția 2001 regândită în 2003, statul ar trebui să fie primul care să asigure aceasta plasa de siguranță. Dacă se întâmplă ca omul să eșueze economic sau social, sau ca omul să fie rejectat de întreprinderea unde lucrează, dacă se întâmplă ca omul să ajungă să nu-și poată plăti datoria nu din vina sa ci din conjuncturi, atunci statul ar trebui să intervină și să-l ajute să nu cadă, să nu eșueze, să nu ajungă o persoană în stare de ratare.Asta pentru că din punct de vedere sociologic o persoană astfel ajunsă devine o problema pentru el însuși dar și pentru familie și societate. Din punct de vedere economic și chiar și politic suntem cu toții afectați de situația în care ajunge acest om pentru că o persoana aflata în situația de supraîndatorate de regulă este o persoană cu comorbidități, cu multiple situații psihologice și asta înseamnă foarte multe costuri din contribuțiile de asigurări de sănătate pe care le plătim cu toții.

Statul în mod normal ar trebui să se gândească că face o afacere foarte bună daca-l salvează pe acel om și îl reintroduce în societate pentru a putea să producă plus valoare atât pentru familie cât și pentru societate. Nu face chestiunea asta și atunci trebuie să ne gândim ce anume poate să facă acest om în așa fel încât să nu fie pierdut societății, familiei și în genere comunității.

A nu se confunda asigurările sociale cu ideea de protecție a consumatorului. Consumatorul poate să necesite o plasa de siguranță socială fie că este bogat sau este sărac, nu este o chestiune de protecție sociala este o chestiune de protecție a consumatorului iar noi toți suntem consumatori și este o chestiune mai degrabă economică pentru că și pentru comercianți este esențial că această persoană să fie reintrodusă în societate pentru a putea să-și plătească în continuare datoriile, pentru a putea să facă consum, pentru a putea să aducă tva la bugetul de stat.

În al doilea rând comerciantul poate să gestioneze o situație în care să zicem 10/100/1000 de consumatori ai săi sunt într-o stare de supraindatorare, ruină, dar dacă deja sărim la numere mai mari de gen 100mii comercianții mai mari care-și bazează activitatea în volume mari problema nu mai este numai a lor sau a famililor lor, problema devine una sistemică, afectează comerciantul și după aceea în lanț toți ceilalți comercianți.

Asociatia Parakletos Avocat Profesor Universitar Doctor Gheorghe Piperea