Sfânta Biserica Ortodoxă

Se afișează postările cu eticheta vremuri. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta vremuri. Afișați toate postările

duminică, 2 august 2026

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui TRĂIM VREMURI TULBURI...
















TRĂIM VREMURI TULBURI...

Ba ne plângem de secetă, ba că nu avem apă. Ori că trebuie să oprim curentul. Însă, la tot pasul întâlnești lucruri greu de înțeles.

Astăzi am fost în satul Osoi și am plecat cu mai multe întrebări decât răspunsuri.

În numai aproximativ 50 de metri am întâlnit trei fântâni care par a fi pe domeniul public.

Două dintre ele sunt practic închise accesului public. Una, aflată chiar lângă Căminul Cultural, are capacul sudat (figura 7). Cealaltă are capacul sudat și nu mai are găleată, însă este funcțională, fiind prevăzută cu un hidrofor (figura 😎. Cu alte cuvinte, este folosită într-un regim privat, deși pare a fi un bun care ar putea deservi toți localnicii aflați în nevoie, mai ales într-o perioadă în care apa devine o resursă tot mai prețioasă.

A treia fântână este o adevărată bijuterie (figurile 1-5). Pare să aibă cel puțin 100 de ani, este construită din piatră și are apă la aproximativ 10-15 metri adâncime. Din păcate, este abandonată. Acoperișul este într-o stare atât de degradată încât poate cădea peste primul om care încearcă să se sprijine de el. Mă întreb dacă într-un sat în care apa ar trebui prețuită, o asemenea sursă poate fi lăsată să se degradeze.

M-a surprins și starea Căminului Cultural (figurile 8-15). Din păcate, doar emblema mai amintește că este un cămin cultural. În realitate, pare mai degrabă o magazie în care sunt depozitate țevi, furtune, bazine pentru fose și alte materiale. Clădirea se află într-o stare avansată de degradare, iar în spate se observă geamuri sparte și alte semne evidente de lipsă de întreținere. Nici la avizierul din față nu există informații despre investițiile aflate în desfășurare. (figura 9).

Am aflat însă un lucru pe care doresc să îl confirme sau să îl infirme oficial Primăria. Localnicii mi-au spus că în Comarna, satul aflat peste deal, la aproximativ 10 kilometri de Osoi, în multe locuri apa din fântâni ar fi dispărut, iar apa curentă ar lipsi. Dacă informațiile primite sunt corecte, atunci cisternele se alimentează de la cișmeaua din spatele Căminului Cultural din Osoi (figura 16), iar apoi merg în Comarna, unde oamenii își umplu fântânile. Apa le asigură necesarul doar pentru câteva zile, după care alimentarea trebuie reluată. Deci ar fi o problemă gravă de alimentare cu apă a acelui sat. Oamenii ar avea apă foarte puțină.

Voi adresa o interpelare parlamentară prin care voi solicita Primăriei să prezinte situația tuturor fântânilor din comună: câte sunt funcționale, câte sunt dezafectate, câte sunt inaccesibile populației și ce măsuri există pentru întreținerea și conservarea lor.

Îmi doresc ca toți locuitorii comunei să aibă acces la apă, iar toate sursele de apă să fie îngrijite și păstrate.

În același timp, dacă informațiile primite sunt corecte, șantierul pregătit de aproximativ șase luni în vecinătatea Căminului Cultural va aduce localității, desigur, un plus de valoare și de normalitate prin realizarea rețelei de canalizare. Este un lucru pozitiv și necesar. Tocmai de aceea aș fi fost curios să găsesc la avizier informații despre această investiție, despre stadiul lucrărilor și despre beneficiile pe care le va aduce comunității.

Nu trag concluzii înainte de a primi răspunsurile oficiale. Dar apa este o resursă strategică, iar felul în care sunt administrate fântânile, izvoarele și infrastructura unei comune privește întreaga comunitate. De aceea consider că aceste întrebări merită puse, iar cetățenii merită răspunsuri clare.

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui 

luni, 30 mai 2022

Asociatia Parakletos - Plasa de siguranță socială-conceptul a apărut pentru că trecem prin vremuri de restriște

 

Plasa de siguranță socială-conceptul a apărut pentru că trecem prin vremuri de restriște

Conceptul de „plasa de siguranta sociala” a aparut în SUA, în momentul în care s-a observat că împrumuturile și consumerismul, asociate perioadelor de criză economică, inflație și șomaj, omul simplu nu poate face față prin forțele propria presiunii creditorilor. De aceea, în Codul comerciale uniform al SUA s-a introdus, în anul 1978, reglementarea privitoare la falimentul personal, care se constituie într-o plasă de salvare ultimă (prin restructurarea sau ștergerea datoriilor), pusă la dispoziția consumatorilor în situațiile de restriște, când celelalte tipuri de protecție eșuează.

În mod normal într-un stat democratic și social, așa cum se declară Romania prin Constituția 2001 regândită în 2003, statul ar trebui să fie primul care să asigure aceasta plasa de siguranță. Dacă se întâmplă ca omul să eșueze economic sau social, sau ca omul să fie rejectat de întreprinderea unde lucrează, dacă se întâmplă ca omul să ajungă să nu-și poată plăti datoria nu din vina sa ci din conjuncturi, atunci statul ar trebui să intervină și să-l ajute să nu cadă, să nu eșueze, să nu ajungă o persoană în stare de ratare.Asta pentru că din punct de vedere sociologic o persoană astfel ajunsă devine o problema pentru el însuși dar și pentru familie și societate. Din punct de vedere economic și chiar și politic suntem cu toții afectați de situația în care ajunge acest om pentru că o persoana aflata în situația de supraîndatorate de regulă este o persoană cu comorbidități, cu multiple situații psihologice și asta înseamnă foarte multe costuri din contribuțiile de asigurări de sănătate pe care le plătim cu toții.

Statul în mod normal ar trebui să se gândească că face o afacere foarte bună daca-l salvează pe acel om și îl reintroduce în societate pentru a putea să producă plus valoare atât pentru familie cât și pentru societate. Nu face chestiunea asta și atunci trebuie să ne gândim ce anume poate să facă acest om în așa fel încât să nu fie pierdut societății, familiei și în genere comunității.
A nu se confunda asigurările sociale cu ideea de protecție a consumatorului. Consumatorul poate să necesite o plasa de siguranță socială fie că este bogat sau este sărac, nu este o chestiune de protecție sociala este o chestiune de protecție a consumatorului iar noi toți suntem consumatori și este o chestiune mai degrabă economică pentru că și pentru comercianți este esențial că această persoană să fie reintrodusă în societate pentru a putea să-și plătească în continuare datoriile, pentru a putea să facă consum, pentru a putea să aducă tva la bugetul de stat.
În al doilea rând comerciantul poate să gestioneze o situație în care să zicem 10/100/1000 de consumatori ai săi sunt într-o stare de supraindatorare, ruină, dar dacă deja sărim la numere mai mari de gen 100mii comercianții mai mari care-și bazează activitatea în volume mari problema nu mai este numai a lor sau a famililor lor, problema devine una sistemică, afectează comerciantul și după aceea în lanț toți ceilalți comercianți.