TRĂIM VREMURI TULBURI...
Ba ne plângem de secetă, ba că nu avem apă. Ori că trebuie să oprim curentul. Însă, la tot pasul întâlnești lucruri greu de înțeles.
Astăzi am fost în satul Osoi și am plecat cu mai multe întrebări decât răspunsuri.
În numai aproximativ 50 de metri am întâlnit trei fântâni care par a fi pe domeniul public.
Două dintre ele sunt practic închise accesului public. Una, aflată chiar lângă Căminul Cultural, are capacul sudat (figura 7). Cealaltă are capacul sudat și nu mai are găleată, însă este funcțională, fiind prevăzută cu un hidrofor (figura 😎. Cu alte cuvinte, este folosită într-un regim privat, deși pare a fi un bun care ar putea deservi toți localnicii aflați în nevoie, mai ales într-o perioadă în care apa devine o resursă tot mai prețioasă.
A treia fântână este o adevărată bijuterie (figurile 1-5). Pare să aibă cel puțin 100 de ani, este construită din piatră și are apă la aproximativ 10-15 metri adâncime. Din păcate, este abandonată. Acoperișul este într-o stare atât de degradată încât poate cădea peste primul om care încearcă să se sprijine de el. Mă întreb dacă într-un sat în care apa ar trebui prețuită, o asemenea sursă poate fi lăsată să se degradeze.
M-a surprins și starea Căminului Cultural (figurile 8-15). Din păcate, doar emblema mai amintește că este un cămin cultural. În realitate, pare mai degrabă o magazie în care sunt depozitate țevi, furtune, bazine pentru fose și alte materiale. Clădirea se află într-o stare avansată de degradare, iar în spate se observă geamuri sparte și alte semne evidente de lipsă de întreținere. Nici la avizierul din față nu există informații despre investițiile aflate în desfășurare. (figura 9).
Am aflat însă un lucru pe care doresc să îl confirme sau să îl infirme oficial Primăria. Localnicii mi-au spus că în Comarna, satul aflat peste deal, la aproximativ 10 kilometri de Osoi, în multe locuri apa din fântâni ar fi dispărut, iar apa curentă ar lipsi. Dacă informațiile primite sunt corecte, atunci cisternele se alimentează de la cișmeaua din spatele Căminului Cultural din Osoi (figura 16), iar apoi merg în Comarna, unde oamenii își umplu fântânile. Apa le asigură necesarul doar pentru câteva zile, după care alimentarea trebuie reluată. Deci ar fi o problemă gravă de alimentare cu apă a acelui sat. Oamenii ar avea apă foarte puțină.
Voi adresa o interpelare parlamentară prin care voi solicita Primăriei să prezinte situația tuturor fântânilor din comună: câte sunt funcționale, câte sunt dezafectate, câte sunt inaccesibile populației și ce măsuri există pentru întreținerea și conservarea lor.
Îmi doresc ca toți locuitorii comunei să aibă acces la apă, iar toate sursele de apă să fie îngrijite și păstrate.
În același timp, dacă informațiile primite sunt corecte, șantierul pregătit de aproximativ șase luni în vecinătatea Căminului Cultural va aduce localității, desigur, un plus de valoare și de normalitate prin realizarea rețelei de canalizare. Este un lucru pozitiv și necesar. Tocmai de aceea aș fi fost curios să găsesc la avizier informații despre această investiție, despre stadiul lucrărilor și despre beneficiile pe care le va aduce comunității.
Nu trag concluzii înainte de a primi răspunsurile oficiale. Dar apa este o resursă strategică, iar felul în care sunt administrate fântânile, izvoarele și infrastructura unei comune privește întreaga comunitate. De aceea consider că aceste întrebări merită puse, iar cetățenii merită răspunsuri clare.
