www6.solarsystemscope.com
Sincronizarea
Update 17.02.2023 - Pentru ca sunt expuse in public, potentiale legaturi directe sau indirecte cu miscarea de rotatie a nucleului Pamintului, redau, alaturat, citeva detalii. Desigur, fenomenele se schimba nu de pe azi pe maine, au nevoie de timp, zeci sau sute de mii de ani. Unele fenomene, le putem grabi chiar noi. Din pacate. Vedem asta in dezechilibre de clima, in fenomene meteo, in comportamentul animalelor. Prin foamea dupa bogatii, profituri, industrializare nebuna, etc. Si nu punem nimic in loc. Stilcim natura si avem impresia ca suntem Zmei sau Zei.
---------------------------------------------------------
Azi dimineață am expus la RadioHIT Iași, in 7 minute, ce se întâmplă cu nucleul Pământului, cu câmpul magnetic terestru și care este dinamica schimbării polilor magnetici. Rezum aici in câteva fraze cheie, principalele date iar mai jos, cine dorește sa citească in amănunt explicațiile mai riguroase.
………………………………………
In ultimii zeci de ani asistam la o modificare a mișcării de rotație a nucleului Pământului, la o încetinire, mai ales după anii 2020, existând presupunerea, mai departe la o schimbare, in timp (peste sute sau alte mii de ani) a polilor magnetici. Schimbarea polilor s-a făcut de multe ori pana in prezent, pe perioade mari de timp, existând o periodicitate medie de 300 mii de ani iar nordul magnetic se deplasează dinspre Canada spre Siberia cu aproximativ 40 km/h. In ultimii 200 de ani avem deja o mișcare pe o distanta de peste 1000 de km. Noutatea, in opinia mea, acum este data de încă doua fenomene care au loc tot in aceasta perioada. După anul 2005 se observa o schimbare brusca a poziției axei de rotație a Pământului, deplasându-se anual cu 15-20 cm dinspre Canada spre Europa (Anglia). Al doilea fenomen interesant este ca in anul 2022, pentru prima data se observă o creștere a vitezei de rotație a Pământului, anul trecut, in iunie, înregistrându-se cea mai scurta zi cu aproximativ 1.5 ms. Așadar, trei fenomene concurente după anul 2000 : nucleu încetinit, axa de rotație a Pământului schimbata spre Europa, mișcarea de rotație a Pământului suferă o accelerare, un imbold. In opinia mea, pot fi întrunite condițiile unui scenariu comun. Variația axei de rotație a Pământului a cauzat o modificare a interacțiunii, a cuplajului dintre manta si nucleu, interacțiune care a avut ca rezultat un schimb de impuls si de energie. Aceasta ducând la o încetinire a nucleului si la o accelerare a Scoarței Pământului pana la o sincronizare la care asistam astăzi. Daca este un moment de început, atunci trebuie așteptat multe sute de ani, poate multe mii de ani sa vedem efectiv un efect important in natura legat de slăbirea câmpului magnetic pana la valoarea critica care ar putea produce inversarea polilor. Explicații detaliate
In decursul a 160 milioane de ani, au fost înregistrate câteva sute de evenimente de schimbare a polilor magnetici. Media fiind undeva pe la 300 mii de ani intre doua evenimente. Ultimul eveniment a avut loc acum aproximativ 780 mii de ani. De la ultimul fenomen de schimbarea a polilor, ar mai fi fost încă 15 oscilații dar incomplete, câmpul a slăbit mult in intensitate dar nu suficient pentru o inversie sau pentru a păstra mult timp aceasta stare. Pentru a se îndeplini condiția schimbării polarității magnetice, câmpul magnetic ar trebui să scadă foarte mult in intensitate, la aproximativ 90% dintr-o valoare de prag. In ultimii 3000 de ani măsurătorile arată o scădere a intensității câmpului magnetic la aproximativ 30% iar in ultimele 200 de ani, câmpul s-a slăbit cu aproximativ 9%.
Ce se întâmplă când se slăbește câmpul magnetic ?
Atunci când se întâmplă acest lucru, scade eficiența scutului magnetosferei asupra particulelor încărcate, de energie mare, care provin din vanturile si exploziile solare, ajungând direct pe Pământ. Aceasta produce modificări importante la nivelul atmosferei, accelerând producerea de noi ioni, de noi reacții chimice, etc puțind influenta si fenomenele meteorologice. Viețuitoarele pot fi afectate, fiind obligate sa se retragă in habitate mai prietenoase, mai sigure. Exista o multitudine de fenomene complexe care fac ca vegetația sa asimileze mult mai mult carbon, slăbirea câmpului magnetic al Pământului permițând mult mai multă lumină ultravioletă, sa genereze si o formă de carbon creată atunci când razele cosmice au lovit atmosfera superioară (Carbon-14 este produs în stratosferă prin reacțiile nucleare ale azotului atmosferic cu neutronii termici produși în mod natural de razele cosmice de înaltă energie care bombardează în mod constant atmosfera superioară. Aceste particule de înaltă energie scăpate de magnetosfera suferă o întreagă cascadă de reacții nucleare care au ca rezultat niște neutroni cu mișcare lentă), iar compușii de fier, magma vulcanica sau varii sedimente sa «memoreze » practic variațiile de câmp magnetic (orientare, intensitate, evoluție spațio-temporală). In fond, prin analiza anumitor tipuri de copaci cu longevitate mare din Noua Zeelanda s-a putut corela bine (deși sunt încă prea puține date) evoluția inelelor de creștere cu perioadele de timp când câmpul magnetic a suferit modificări importante. Alte studii presupun analiza probelor de fier din sedimente, recuperate din adâncime, sau din varii roci care au suferit transformări termice, prin răcire si păstrând memoria de orientare a particulelor de fier in câmp magnetic. Cum s-a rotit nucleul Pământului in ultimele secole ?
Daca am sta la Polul nord si am privi de sus Pământul, acesta cit si nucleul se învârt in același sens, dar opus acelor de ceasornic. Studiile arătau ca mișcarea nucleului e ceva mai rapida decât cea a scoarței cu aproximativ pana in 3 grade/an. Daca am imagina o călătorie spre centrul Pământului, după primii 3000 de km ajungem la o felie de material topit (nucleul exterior), un amestec de fier si nichel. Daca am calatori mai departe, după încă 2000 de km am ajunge la nucleu interior. Din cauza presiunii uriașe, particulele sunt înghesuite intre ele si formează un corp solid, tot din fier si nichel. Nucleul exterior si cel intern interacționează electromagnetic si gravitațional, producând fenomene extrem de complexe de stabilizare, mișcări de sarcini electrice, câmpuri magnetice, etc. Iar nucleul prezinta o mișcare relativa in raport cu mantaua. Acum, in ultimii ani, regăsim ca rotația nucleului interior solid al Pământului în raport cu mantaua ar fi încetinit recent și ar putea să se rotească mai lent decât mantaua. Posibil ca măcar o parte din pierderea de energie cinetica a nucleului sa se regăsească transferata in plusul regăsit la mișcarea mai rapida a rotației Pământului, observata in ultimii ani.
Cum se fac măsurători privind mișcarea de rotație si omogenitatea nucleului?
Măsurătorile au la bază fenomenul de ecou sau de întârziere, de slăbire a undelor seismice care ajung spre nucleu. Cele care se reflectă și ajung la scoarța, cele care sunt transmise prin nucleu. Un rol important in aceste măsurători îl joacă undele p pentru ca unda s nu se poate propaga prin lichide (prin nucleul exterior). Prin măsurarea timpilor de propagare (reflexie sau transmisie) si a profilului spațio-temporal al semnalelor seismice se pot măsura proprietățile de anizotropie, de mișcare, de dinamica in general ale nucleului. Așadar, sunt urmărite varii cutremure de Pământ si se investighează profilul spațio-temporal al undelor ce suferă interacțiuni cu nucleul, „ecoul lor” după ce undele seismice se întorc din zona nucleului. De s-a schimbat direcția de mișcare a axei Pământului după anul 2005?
Modificarea dinamicii de rotație a Pământului este legată de o reașezare a unor volume mari de apă în diverse zone ale globului, pentru a se stabili un nou punct de echilibru. Ne imaginam că avem o minge pe o masă. Daca agățam mici greutăți de o parte si de alta a mingii, aceasta se va roti in dreapta sau in stânga, funcție de locul si de tipul corpurilor lipite.
Din cauza poluării masive și a modificării albedoului solului (solul reflectă mai puțin lumina- din cauza defrișărilor, etc, solul se încălzește mai mult si încălzește tot mai mult atmosfera, prin reemisia radiatiei de la sol) si a topirii gheții (funinginea ajunsă pe zăpadă sau calotele de gheață, absoarbe mai puternic lumina și topește gheața), clima a suferit modificări substanțiale. Aceasta a dus la topirea masiva a unor părți din stratul de gheață din Groenlanda și Antarctica de Vest, la o evaporare accelerate a apei din sol, la o sărăcire a apei din sol și, implicit, la episoade de secetă majore.
Apa topită tot mai mult din straturile de gheata a migrat spre alte zone, de suprafață sau de adâncime ale pământului, realizând o schimbare de repartizarea a maselor pe glob. Iar fiecare grad cu care creste temperatura aerului aduce un plus de apa in atmosfera de 7%. Astfel, axa Pământului urmează în mod natural acest echilibru de mase. Până spre anii 2000, axa se mută, “punct cu punct” spre Canada. Aceasta se deplasează spre zonele unde masa este mai mică (zonele care se topesc). Pe de altă parte, la polul opus, Antarctica de vest se topește și ea mai mult în timp ce Antarctica de est acumulează mai multa gheață. Acest cuplu de forte rotește Pământul spre est, echivalent axa se deplasează spre vest. Totuși, din anii 2000 axa își schimba direcția, si încă înaintează și mai accelerat de până la doua ori, spre est. Acest lucru arată că în acest scenariu mai întra încă un fenomen, care, era și înainte dar într-o pondere mai redusă. SECETA, evaporarea apei din solul din Europa si din ASIA, în special fâșia din jurul paralelei de 45 de grade! Deficitul de apă din această zonă, face ca distribuția de suprafață a masei Pământului să sufere de asemenea modificări si să tragă axa în partea cealaltă, spre Europa.
Deplasarea axei este însă mica, de câțiva zeci de metri, cumva nesemnificativa la dimensiunile planetei. Trebuie menționat ca axa Pământului suferă mișcări complexe, ciclice, cauzate de mai multe fenomene, fie ca vorbim de nucleul Pământului, de anotimpuri de dinamica atmosferei, etc. Peste aceste mișcări, se suprapune și contribuția climei în schimbare. Rezultatul este o mișcare mediata, spre vest sau spre est. Dar este mai accelerate in ultimii ani decât in perioadele mai îndepărtate de timp.
De ce se mișcă mai repede? Acest fenomen este încă studiat, luându-se în calcul mai ales clima, aceste modificări ale axei de rotație și altele. Si, mai adaug eu, ca o ipoteza : modificarea condițiilor de interacțiune/cuplaj a suprafețelor ce delimitează mantaua de nucleul exterior.
Posibil sa avem un fenomen cumulativ : axa de rotație a Pământului, cantitatea extremă de apă evaporată în atmosferă, tot mai mult, de la an la an si interacțiunea la nivel intern dintre manta cu nucleul extern. Pierderea de apă (în medie) înseamnă o diminuare a masei. Relativ la dimensiunea Pământului, este, aparent, total nesemnificativă. Conform unor date, se presupune că în atmosferă avem în medie aproximativ 14.2 x10^16 kg (Pământul are masa de 5.972 x 10 ^24 kg).
Daca o rotație completa Pământului s-ar face mai repede cu 1.5 ms, masa Pământului ar trebui să sufere o scădere cu 20.78 x 10^16 kg. Daca comparăm masa de apă existentă în atmosferă cu aceste variații potențiale ale masei Pământului, se observa ca ele au aceleași ordine de mărime. Măcar din punct de vedere calitativ, este posibil ca diferența sa fie preluată de la mișcarea nucleului, prin frânarea lui. Dar este greu de spus: in ce măsură (proportie) dinamica nucleului este afectata de mișcările tectonice, de variații ale câmpului gravitațional, de cuplajul electromagnetic intern, etc. Si cit se transferă din aceasta mișcare feliei exterioare Pământului? Pentru ca sunt cuplate.
Evident, nu trebuie să neglijam, la tot acest scenariu de clima, masa extrem de mare de praf care pătrunde în atmosferă din spațiul extraterestru și care se adaugă la masa Pământului. Anual sunt înregistrate aproximativ 6000 de tone de praf. Efectul acestei însumări de masă, la masa totală, pare încă neglijabil dar, însumat la o scară mare de timp, ar putea fi luat în calcule mai precise.
Citeva surse bibliografice:
