Astăzi particip la o nouă sesiunea organizata de AUR, acum dedicată resurselor primare și a energiei României, alături de profesori universitari, cercetători, ingineri, parlamentari, reprezentanți ai Guvernului, ai patronatelor, oameni de afaceri și tineri antreprenori. Este o dezbatere esențială într-un moment în care sistemul energetic național are nevoie de strategie și soluții.
Discutăm despre problemele fundamentale ale energiei în România: prețurile ridicate, facturile greu de suportat, pierderile uriașe din rețele și lipsa investițiilor în infrastructură. Consumatorii – casnici și industriali – ajung să plătească ineficiențele unui sistem care nu mai corespunde nevoilor actuale. Pierderile tehnologice și comerciale, care în unele zone ating niveluri inadmisibile, sunt transferate direct în factură, iar companiile românești își pierd competitivitatea tocmai din cauza costurilor energetice ridicate.
În același timp, vorbim despre resursele noastre primare – cupru, bismut, germaniu, grafit și multe altele –, resurse strategice ale viitorului, pe care România le exportă ca materie brută, în timp ce importăm produse finite la prețuri chiar și de zece ori mai mari. Este o risipă uriașă și o pierdere economică pe care nu ne-o mai putem permite.
Un subiect esențial îl reprezintă energia solară. Deși România a instalat capacități fotovoltaice importante, randamentul real al panourilor este puternic afectat de temperaturile ridicate și de poluare. Când panourile ajung la 35–40°C, randamentul scade cu 10–25%, iar depunerile de praf, particule PM10, PM2.5 sau praful transfrontaliet reduc și mai mult producția. Panourile nu funcționează la randamentul din broșuri, iar asta trebuie spus clar în strategia energetică. Fără optimizare, fără monitorizare, fără curățare sistematică, pierdem energie exact când avem nevoie mai mare.
La fel de important, "tranziția energetică" produce propriile deșeuri. Panourile, bateriile și sistemele electronice asociate vor genera, în următorii ani, un volum enorm de materiale toxice și compozite greu de reciclat. România nu are încă o infrastructură de reciclare la scară mare pentru aceste tehnologii. Dacă nu acționăm rapid, riscăm să transformăm tranziția verde într-o nouă criză de mediu: metale grele, chimicale, litiu, cobalt, grafit – toate ajung în sistemul de deșeuri fără control.
Pe de altă parte, creșterea accelerată a regenerabilelor pune o presiune imensă asupra stabilității sistemului energetic. Sursele solare și eoliene sunt nesincrone, fără inerție, fără rotor. Ele nu pot stabiliza rețeaua. În lipsa unui suport inertial, sistemul devine vulnerabil la fluctuații rapide ale producției, ceea ce poate genera dezechilibre de sute de megawați în câteva secunde.
Aici intervin bateriile de tip grid-forming – poate cea mai importantă tehnologie pentru următorul deceniu. Acestea nu sunt simple depozite de energie. Ele creează tensiune, stabilizează frecvența, oferă inerție sintetică și reacționează în milisecunde. Cu alte cuvinte, înlocuiesc rolul clasic al generatoarelor cu rotor, dar într-un mod mult mai rapid și flexibil. Fără astfel de baterii, sistemul energetic românesc va fi tot mai expus instabilităților, pe măsură ce ponderea regenerabilelor crește.
România are resurse, are inteligență, are tehnologie. Pentru a reduce prețurile, pentru a stabiliza sistemul și pentru a valorifica resursele naționale, trebuie să investim în infrastructură modernă, reciclare, eficiență, baterii grid-forming și lanțuri industriale complete. Valoarea adăugată trebuie să rămână în România, nu exportată. Energia viitorului nu este doar producție, ci și stabilitate, eficiență și suveranitate economică.
