După Înălțarea la ceruri a lui Iisus, apostoli au rămas foarte nelămuriți și necăjiți. Dintr-o dată, Dumnezeu redevenea transcendent, adică dintr-o altă lume, iar Învierea părea pentru ei, bieți mireni, lipsită de logică. Dar Iisus le-a spus limpede că numai în acest fel ar fi putut veni Mângâietorul (Parakletos, în greaca veche), Acela care va rămâne alături de om, Dumnezeu pe Pământ.
“Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăța toate lucrurile și vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu”.
De Cincizecime, peste apostoli s-a pogorât* Duhul Sfânt, în forma unor limbi de foc. Astfel a venit Mângâietorul (Parakletos). Apostolii au început să vorbească în toate limbile Pământului. Fiind o sărbătoare ebraică, unde erau prezenți mulți evrei din Diasporă, evenimentul a uimit - mai mult decât atât, 3000 de evrei au devenit creștini. Așa a luat formă istorică biserica creștină, cu vocație globală.
Asta este ceea ce sărbătoresc și își amintesc azi creștinii: momentul în care Dumnezeu, prin Sfântul Duh, a devenit imanent, fiind prezent în fiecare om normal. În metatext, Dumnezeu a fost și va fi mereu aici și acum, chit că noi nu vedem asta, covârșiți fiind de mundan și, mai nou, de joaca unora de-a Dumnezeu - mă refer la “resetarea” omului, la eforturile “științei” de a crea omul nou, creatura “îmbunătățită” chimic, digital și genetic.
La noi, la români, există o sumedenie de tradiții și superstiții referitoare la Rusalii. Cele mai interesante se joacă în jurul ielelor**, spirite răutăcioase ale morților care iau forma unor femei frumoase care exercită o atracție magică, irezistibilă, asupra bărbaților, pe care îi poate cufunda în transe hipnotice și în boli bizare. Ironic, transa poate fi înlăturată prin dansul Călușarilor. De asemenea, se zice că teiul este un bun scut contra ielelor… Mult mai puțin întunecată este superstiția privitoare la fecioarele neprihănite care, dacă sunt udate pe picioarele goale în timpul dansului, au darul de a alunga seceta și ghinioanele de peste an.
Așa că: fiți mângâietori și stați departe de ele. Pardon, iele.
*cuvântul “pogorâre” are un sens mai adânc decât cuvântul “coborâre”: acea energie sub formă de limbi de foc se prăvale ca fulgerele de furtună peste apostoli, pentru ca Duhul Sfânt să rămână imanent, la distanță de o clipire sau de o scânteiere de fiecare om care are sau va avea vreodată nevoie de un aliat de ultimă instanță, de un umăr pe care să plângă, de o plasă de siguranță pentru momentele de cădere în gol
**sunt curios dacă știe cineva care e singularul de la iele…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu