Acum 82 de ani! Drama României!
27 iunie 1940. Noi presiuni externe!
• Manfred von Killinger: ,,Colosul rus vă va strivi. În consecință veți pierde nu numai Basarabia și Bucovina, ci, sigur, ceva mai mult”.
• Raul Bossy: ,,Începutul tragediei neamului românesc”.
🔶La scurt timp după ce V.M. Molotov a înmânat lui Gheorghe Davidescu Nota ultimativă prin care se solicita cedarea Basarabiei şi a nordului Bucovinei, Germania şi Italia au continuat să exercite presiuni asupra României în vederea acceptării.
🔶De la Berlin, Joachim von Ribbentrop cere lui Wilhelm Fabricius să comunice ministrul de Externe român: ,,Pentru a evita războiul între România şi Uniunea Sovietică, noi nu putem decât să sfătuim guvernul român să cedeze în faţa cererii guvernului sovietic”. Ministrul german la Bucureşti va face cunoscut acest mesaj şi regelui Carol al II-lea.
• ,,Dezamăgit”, suveranul român a solicitat o ,,influenţă moderatoare asupra Ungariei şi Bulgariei”.
🔶La Bucureşti, Pellegrino Ghigi, ministrul Italiei, dă același sfat suveranului: să se cedeze.
🔶În după-amiaza zilei, pentru cedare insistă şi Manfred von Killinger (trimisul special al lui Hitler, sosit la Bucureşti la 25 iunie), care atrage atenţia regelui (la precizarea acestuia că armata română ar fi în măsură să reziste armatei sovietice dacă Ungaria și Bulgaria nu vor ataca România) că în caz de război ,,colosul rus” va strivi România, care va pierde ,,nu numai Basarabia și Bucovina, ci, în mod sigur, ceva mai mult” şi că ,,petrolul va fi distrus” (ceea ce nu convenea nici Reich-ului).
• ,,Mi-a atras atenţia – avea să consemneze regele în Jurnal – că toată strategia germană a fost să nu se angajeze pe două fronturi şi că duşmanul lor principal este, astăzi, Anglia. Pe de altă parte, URSS a făcut aşa servicii Reich-ului, încât acesta nu se poate întoarce de dragul nostru împotriva Sovietelor. Totuşi se angajează să telegrafieze cele spuse de mine la Berlin. De fapt, deşi ne-am apropiat de Germania, ea ne-a vândut fără scrupule intereselor sale”.
🔶La Berlin, ministrul Ungariei, înmânează lui Ernst Wöermann, şeful Departamentului politic din Ministerul de Externe, un Memorandum prin care se făcea cunoscut că dacă România va face ,,concesii teritoriale în favoarea Sovietelor, guvernul ungar va considera că ,,o acţiune de acest gen va constitui, în mod evident, o discriminare împotriva Ungariei, a cărui efect asupra opiniei publice va duce chiar la consecinţe imprevizibile”, că Ungaria ,,doreşte, sau mai degrabă intenţionează, să realizeze îndeplinirea revendicărilor ei justificate cu privire la România, în mod exclusiv cu ajutorul unor posibile înţelegeri cu Puterile Axei sau cu consimţământul celor două Mari Puteri”.
🔶Tot la Berlin, Parvan Draganov, ministrul Bulgariei, face cunoscut, tot lui lui Ernst Wöermann, că a primit instrucţiuni din partea guvernului său ,,să întreprindă investigaţii în legătură cu dezvoltarea crizei basarabene” şi să afle punctul de vedere german cu privire la ,,satisfacerea ulterioară a revendicărilor Bulgariei”.
• Dezamăgit de răspunsul primit (în conformitate cu directivele Ministerului de Externe, Ernst Wöermann răspunsese că în acel moment Berlinul dorea ca Bulgaria „să nu profite de actuala criză pentru a-şi satisface propriile revendicări”), diplomatul bulgar precizează că regele şi guvernul de la Sofia ,,s-ar afla într-o situaţie extrem de dificilă dacă nu ar profita de situaţia actuală” şi insistă să i se dea ,,unele asigurări pentru viitor” în sensul că Germania avea să recunoască ,,justeţea revendicărilor bulgare asupra Dobrogei şi să promită satisfacerea lor atunci când va sosi momentul”.
• Răspunsul oficial al diplomaţiei germane a fost dat după ocuparea Basarabiei şi a părţii de nord a Bucovinei de către sovietici când Joachim von Ribbentrop a comunicat Legaţiei germane de la Sofia că guvernul de la Berlin manifesta ,,o înţelegere deplină faţă de dorinţele revizioniste ale Bulgariei faţă de România”, dar că acest lucru trebuia realizat, inclusiv cu influenţă germană, după ,,restaurarea păcii în Europa”.
🔶La Roma, Raul Bossy consemnează: ,,Începutul tragediei neamului românesc”.
P.S. Postarea se referă numai la contextul epocii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu