Cinstitul și de Dumnezeu-purtătorul Părintele nostru Marcu Ascetul a fost unul din Marii Sfinți Părinți duhovnicești ortodocși în secolul al V-lea sau al VI-lea.
Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face în 5 Martie şi 20 Mai.
Biografia Sfântului Marcu este puțin cunoscută și a făcut de-a lungul timpului obiectul numeroase ipoteze. Sinaxarele îl confundă în general cu Marcu, din pustia Chiliilor (Egipt), cel care cunoștea Scripturile pe de rost și căruia un Înger venea să-i aducă Sfânta Împărtășanie și care este pomenit și de Paladie în Istoria lausiacă (18, 25). Alții îl identifică cu Marcu din Penthucla în Palestina, pomenit de Ioan Moshu în cartea sa „Limonariu” (cap. 13), sau cu Marcu al Aretuselor (prăznuit la 29 Martie) sau cu Marcu Atenianul (prăznuit și el la 5 Martie). Autori mai recenți îl identifică cu superiorul unei Mânăstiri din Asia Mică (poate apropiată de Tars) în secolul al V-lea. Se cunosc puține lucruri despre viața acestui Mare Părinte al Bisericii. Cuviosul Marcu a trăit în jurul anilor 430. A fost, se pare, ucenic al Sfântului Ioan Gură de Aur și s-a distins prin faptul că a avut o perfectă cunoaștere a Vechiului și a Noului Testament. Mai apoi deveni călugăr în apropiere de Ancira, în Asia Mică și este Stareț până când, dorind viață pustnicească mai intensă în lupte duhovnicești, se retrage în pustie, unde rămâne până la moartea sa, către vârsta de 100 de ani.
Scrierile sale referitoare la subiecte ca legea duhovnicească, pocăința, sunt considerate printre cele mai importante în literatura Bisericii. Aceste lucrări au fost lăudate de însuși Patriarhul Fotie cel Mare.
În mediile monastice bizantine din secolele X-XIV circula un dicton care spunea: «Vindeți tot și cumpărați pe Marcu» – cu referință nu la Evanghelistul Marcu, ci la cuviosul părintele filocalic Marcu Ascetul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu