JOS PE CRUCEA… — TRAIAN DORZ

 JOS PE CRUCEA… — TRAIAN DORZ

Jos pe crucea răsturnată,

dintr-un sat,

am văzut un Om, odată,

stând cu faţa-n mâini lăsată

şi cu fruntea-nsângerată

şi plângea de jalea toată,

apăsat.

M-am oprit atunci din cale,

lângă El,

curgeau lacrimile vale,

printre degete, în poale,

sfâşiat, zdrobit de jale,

călător oprit în cale,

singurel.

Când I-am zis să nu mai plângă,

sta duios.

Şi-a pus fruntea-n mâna stângă

şi din gene-a prins să strângă,

să oprească şi să stângă

lacrima-I prelinsă lângă

cruce jos.

Faţa-I era albă toată,

ca de crini,

dar albeaţa ei curată,

sângele-o brăzdase toată,

căci pe fruntea-nsângerată,

o cunună era, roată,

numai spini.

Iar în palme şi-n picioare,

răni de cui.

O, şi-atunci, plin de mirare,

mi-am adus aminte, Care

e Străinul din cărare.

Când mă-ntorc, o, Doamne Mare,

nu-L văzui.

…Dar de-atunci, când trec prin sate

ori prin lunci,

şi văd cruci zăcând uitate,

mie-mi pare că pe toate,

stă Isus plângând în coate,

multa lumii răutate,

ca atunci.

TRAIAN DORZ, din ”Cântările Dintâi” (1933)