Am păstrat să postez această icoană pentru începutul postului, deoarece este simbolul unei lecții de libertate, de jertfă și de alegere fără compromis. Sau pentru faptul că cele scrise cu duioșie de Radu și de Ștefan Brâncoveanu se potrivesc atât de bine acestei perioade.
Ce ar mai înseamna o viață scurtă, ca pioni și adulatori obligatoriu ai Imperiului Otoman, dincolo de o veșnicie, în care pleci cu sufletul întemnițat?
Binele este de multe ori o alegere grea, pentru că răul ne e mai la îndemână, e prima opțiune pe care mintea ne-o oferă. Spuneam că ne alegem gândurile, vorbele, oamenii, mâncarea, aspectul, iar în cele din urmă ne alegem libertatea, credința care ne definește.
Să știm să le acceptăm pe cele pe care nu le putem schimba, și să avem curajul să le schimbăm pe cele care se pot schimba, pentru suflet. Și înțelepciunea să le distingem pe acestea două. - era o vorbă, nu știu cine a spus-o, cred că era o rugăciune.
Ce mai înseamnă viața noastră deja scurtă, întemnițată de frici, griji, compromisuri, gura lumii, asezonată cu bucurii ieftine, trecătoare sau cu realități virtuale?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu