Sfânta Biserica Ortodoxă

Se afișează postările cu eticheta PNRR. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta PNRR. Afișați toate postările

miercuri, 15 octombrie 2025

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea – Complexul Energetic Oltenia (CEO) nu se închide imediat și nici nu intră (încă) în faliment, dar se confruntă cu provocări financiare majore și un proces de restructurare accelerat impus de angajamentele din PNRR (Planul Național de Redresare și Reziliență) și de cerințele Comisiei Europene privind tranziția energetică.

 Complexul Energetic Oltenia (CEO) nu se închide imediat și nici nu intră (încă) în faliment, dar se confruntă cu provocări financiare majore și un proces de restructurare accelerat impus de angajamentele din PNRR (Planul Național de Redresare și Reziliență) și de cerințele Comisiei Europene privind tranziția energetică.

CEO a înregistrat pierderi semnificative în prima jumătate a anului 2025: circa 244 de milioane de lei, la o cifră de afaceri de cca 3,5 miliarde. Pierderile sunt atribuite în mare parte costurilor cu certificatele de CO2, scăderii vânzărilor de energie pe cărbune și restricțiilor impuse de planul de „decarbonare”. Datoriile totale ale CEO sunt de cca 1,4 miliarde de lei (inclusiv 560 de milioane către bănci).
CEO beneficiază de ajutor de stat (în total, vorbim de 2,5 miliarde de euro), dar acesta se va opri în 2026, ceea ce ar putea agrava situația. Există acuzații de "manipulări contabile" care ar putea duce la faliment, similare cazului Enron, dar acestea rămân neconfirmate oficial.
Există, desigur, un procesul de închidere și restructurare conceput pentru a respecta „jaloane” din PNRR.
Conform Deciziei Comisiei Europene C(2022) 553, România s-a angajat să închidă 1.425 MW de capacități pe cărbune până la 31 decembrie 2025 (plus 330 MW adiționali). Acest angajament aberant afectează în principal CEO (care trebuie să închidă capacități de 1.305 MW).
Până în 2023, fuseseră închise deja 2.025 MW la nivel național.
După 2026, din 10 cariere miniere vor rămâne doar 4 în rezervă (ex. Jilț Nord – închidere 2027; Pinoasa – 2030), iar grupurile energetice majore (Rovinari și Turceni) vor intra treptat în rezervă sau închidere totală până în 2030.
Ministerul român al Energiei a cerut în 2025 prelungirea termenelor cu 1,5–3 ani (până în 2028–2029), pe motiv de deficit energetic. România are frecvent găuri energetice de 3.000 MW pe vârfuri de consum. Între timp, au crescut prețurile și termenele de execuție și livrare a turbinelor pe gaz (din cauza războiului din Ucraina), iar interconexiunile europene nu converg către interesul energetic al României. Ministerul a propus menținerea a 3 grupuri în funcțiune comercială și 2 în rezervă tehnică pentru securitatea SEN (Sistemul Energetic Național). Mai mult chiar, în ianuarie 2025 România a propus amânarea închiderii centralelor pe cărbune cu cel puțin 3 ani (în realitate, amânarea ar trebui să fie cel puțin până în 2049, pentru a putea spera că energia pe cărbune este înlocuită cu ceva similar ca eficiență și cost).
În luna mai 2025, Comisia Europeană a respins analiza tehnică a României folosită ca temei al cererii de amânare, considerând-o ... neconformă cu modelul european de evaluare probabilistică.
Negocierile continuă, dar un eșec ar putea atrage penalități de peste 2 miliarde de euro.
Închiderea forțată a CEO în decembrie 2025 ar putea genera un "deficit masiv de energie", un black out, mai ales iarna.
Costurile sociale și economice ar fi și mai grave. Vor fi 8000 de concedieri directe și peste 100 de mii de locuri de muncă pierdute în industria orizontală (furnizori, clienți).
CEO este vital pentru producția națională de enerie (produce 24% din piața de energie electrică și prestează 40% din serviciile de sistem), dar tranziția către gaze naturale, regenerabile (fotovoltaice) și CCGT (cicluri combinate cu gaz) este obligatorie pentru viabilitate. Dacă nu se acceptă amânarea, închiderea parțială în 2025–2026 ar putea duce la faliment prin pierderi operaționale, dar Ministerul Energiei susține o "tranziție echilibrată" până în 2029.
Situația evoluează rapid ...
Insolvența ar putea fi o soluție - au mai fost salvate de la faliment întreprinderi majore, cum a fost Oltchim*.
Protecția tribunalului, transparența procedurii, anularea actelor frauduloase și pedepsirea celor vinovați de insolvență ar putea nu doar salva CEO, ci ar putea duce la asanarea unui mediu economic și social infestat cu politica de cumetrie din ultimii 36 de ani și contaminat de ingerințele iraționale și obsesive ale birocrației UE. Doar că este nevoie de voința politică de a nu influența judecătorii și de a nu impune ca administratori judiciari niște învârtiți ai insolvenței, ci profesioniști integri și independenți.
*în cazul Oltchim am înfrânt Comisia Europeană într-un proces la CJUE, unde am reușit să anulez o decizie de recuperare a unui ajutor de stat de 1,53 de miliarde de lei, decizie care ar fi dus la falimentul Oltchim

luni, 6 octombrie 2025

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui - Situație incredibilă. România poate să intre într-o zonă critică de instabilitate energetică


Situație incredibilă. România poate să intre într-o zonă critică de instabilitate energetică și nu pentru că va scădea producția totală însumată, ci pentru că va cădea resursa sincronă. Bonus de prostie: vom mai plăti și o amendă de 1 miliard de euro pentru că nu respectăm angajamentul din PNRR, care a fost negociat de guvernele anterioare atât de bine, încât vom sfârși așa: sistemul energetic este pus la pământ.

„România se află în negocieri cruciale cu Comisia Europeană pentru a amâna închiderea centralelor pe cărbune” – este un titlu din presa națională. Deci am ajuns în situația excepțională să stăm în genunchi, altfel cade sistemul energetic. Explic mai jos ce se întâmplă.
În cadrul PNRR, "ne-am angajat solemn" să închidem până în 2026 capacități pe cărbune însumând aproximativ 1.400 MW, fără ca până acum să fi pus nimic în loc în termeni de energie sincronă sigură. În același interval, hidrocentrala Vidraru – una dintre cele mai importante surse flexibile și stabile – va fi oprită pentru lucrări tehnice de refacere. În sezonul rece, când consumul atinge valori maxime, aceste două pierderi simultane vor reduce rezerva de putere sincronă sub 700 MW, pragul minim de siguranță pentru sistemul energetic național.
Problema nu este câtă energie putem produce sau importa, ci raportul dintre puterea generată de surse cu inerție reală — hidrocentrale, termocentrale și reactoare nucleare — și puterea produsă de eoliene și panouri fotovoltaice, care nu au masă rotativă sincronă. Cu cât acest raport se micșorează (cu cât este mai mare energia fotovoltaică și eoliană și este mai mică energia produsă prin inerția rotorului centralelor hidro, termo, gaz, cărbune), cu atât stabilitatea rețelei devine mai fragilă în lipsa unor capacități de inerție rapide (baterii specifice pentru stabilizarea frecvenței).
Asta înseamnă că orice avarie la oricare dintre reactoarele nucleare de la Cernavodă, în această iarnă, în condițiile actuale, poate deveni critică.
Dacă una dintre unități s-ar opri brusc în această iarnă, într-un moment de consum maxim, în timp ce cei 1.400 MW pe cărbune sunt deja scoși din sistem, pierdem instantaneu circa 700 MW din puterea sincronă activă.
În lipsa unei rezerve rapide și cu o inerție redusă la nivel național, frecvența ar scădea cu peste 0,5 Hz/s, iar sistemul ar putea intra într-o zonă de instabilitate în lanț – adică exact scenariul de blackout regional pe care operatorii europeni îl încearcă să evite prin reglementări stricte.
Așadar, chiar și fără oprirea Unității 1 pentru retehnologizare, România se află deja într-o situație vulnerabilă în iarna 2025–2026. Ca sa nu ne mai amintim care este costul la populatie /KWh...
Dacă aceste măsuri nu sunt aplicate, iar reactorul Unitatea 1 de la Cernavodă va fi decuplat pentru retehnologizare în 2026, România va rămâne fără nicio capacitate sincronă nouă instalată și va intra într-o fereastră de risc energetic major.
Orice cădere bruscă a Unității 2, în acele condiții, ar putea antrena o pierdere de frecvență de peste 0,5 Hz/s – pragul care declanșează automat protecțiile și decuplările în lanț.
Este o situație inacceptabilă, critică, în care se pune în joc securitatea țării, un dezastru generat de graba de a bifa jaloanele PNRR fără o viziune tehnică de siguranță energetică.
România trebuie să renegocieze urgent aceste angajamente, dar va trebui să plătească penalizări de 1 miliard de euro!!!!, să prelungească sau să amâne pe o perioadă nedeterminată termenele de închidere a capacităților pe cărbune, până la finalizarea noilor unități sincrone pe gaz, și să asigure finalizarea rapidă a proiectelor Iernut, Mintia și Tarnița–Lăpuștești.
Am ajuns, din păcate, într-un moment HORROR, în care stabilitatea energetică a țării este pusă în așa pericol. Este o problemă de securitate națională, nu doar de economie.
În aceste condiții, singura măsură posibilă pentru a evita scenarii de risc este gestionarea extrem de atentă a resurselor interne:
- folosirea hidrocentralelor și centralelor pe gaz la 70–85% din capacitate, pentru a păstra rezerve de urcare rapidă în caz de fluctuații;
- menținerea unei baze sincrone minime de 5–6 GW active permanent;
- limitarea injectării fotovoltaice și eoliene la 60–65% în orele de vârf, pentru a evita scăderea bruscă a inerției sistemului.

joi, 17 iulie 2025

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Contra – revoluția bugetară a Ursulei von der Leyen

Contra – revoluția bugetară a Ursulei von der Leyen

După îndelungi amânări și cu un stil haotic și chiar rizibil pe alocuri, Comisia Europeană a lansat ieri, 16 iulie 2025, proiectul de buget multianual al UE, pe anii 2028 – 2034.
În mod intenționat, resursele oficiale de comunicare ale UE au concentrat discursul pe „revoluția” pe care ar aduce-o cu sine acest buget, în valoare de 2 mii de miliarde de euro.
Suma în sine, însă, a ridicat imediat obiecții – de la 1,2 trilioane, la 2 trilioane, este vorba de un surplus de 800 de miliarde de euro, care trebuie asigurat de statele membre, prin majorarea contribuției la UE. Germania a spus deja că această suplimentare a bugetului este inacceptabilă. Franța, confruntată cu propriul deficit bugetar excesiv, a respins implicit ideea. La fel au procedat statele net contributoare la buget – Olanda și țările nordice. O eventuală creștere a taxelor sau crearea de taxe noi, pe care să le colecteze direct UE*, ar putea stârni valuri de mânie în statele membre, în rândul întreprinderilor și, mai ales, la cetățeni. Presa europeană reflectă deja reacții dure, furioase chiar, ale Consiliului, ale Parlamentului European și ale statelor membre.
De altfel, acest surplus nu este nici măcar o evoluție. Este o stagnare sau chiar o involuție. Cu o inflație prognozată de 37% în 7 ani, suma de 800 de miliarde de euro nu înseamnă decât un maxim de 10% în plus, în termeni reali. Uniunea Europeană are de rambursat, începând cu 2028, cei 650 de miliarde de euro împrumutați pentru a finanța programul NewGenerationEU (mecanismul de redresare și reziliență, utilizat pentru acoperirea consecințelor negative ale pandemiei de covid). Deci, “surplusul” e, de fapt, deficit bugetar excesiv.
De fapt, acest buget este o contra-revoluție, este înscrierea UE pe un drum îngust, cu sens unic, care poate duce la faliment sau la totalitarism.
Iată de ce:
1. Socialiștii au condiționat votul lor contra moțiunii de cenzură de săptămâna trecută și, implicit, pentru menținea Ursulei la putere, de menținerea neatinsă a Fondului Social European. Proiectul de buget multi-anual l-a desființat. Banii alocați protecției sociale și luptei contra sărăciei vor fi plasați sub umbrela unui mega – fond, denumit National and Regional Partnership Plans (NRPP), care va conține și fondurile de coeziune regională, și fondurile pentru agricultură. Acest NRPP înseamnă 48% din buget, adică, 960 de miliarde de euro. Conform declarațiilor date ieri presei de doi comisari europeni (Christophe Hansen, agricultură, Rafaelle Fito, dezvoltare regională), minim 300 de miliarde de euro vor fi alocați plăților directe făcute fermierilor și minim 218 miliarde de euro vor fi alocați plății directe către regiuni, restul urmând a fi alocat agriculturii și dezvoltării regionale prin intermediul diverselor scheme de sprijin. Roxana Mânzatu, comisar european pentru protecție socială, a declarat că a obținut promisiuni de la Ursula că minim 14% din buget va merge în protecție socială. În teorie, ar urma ca minim 280 de miliarde de euro să fie alocate protecției sociale și luptei contra sărăciei. Socialiștii vor râmâne, însă, cu teoria și cu promisiunile: în realitate, dată fiind unificarea articială a celor trei domenii de acțiune și finanțare într-un singur „plan”, câștigătorii acestui joc al alocării vor fi fermierii și regiunile. Ca de obicei, o treime din banii europeni vor merge către agricultură și 20% vor merge către regiuni. Restul va râmâne de alocat protecției sociale și luptei contra sărăciei. Vorbim, deci, de cel mult 100 de miliarde de euro. Fondul Social European are azi valoarea de 147 de miliarde de euro...
În consecința, pentru a rămâne în funcție, Ursula le-a făcut o promisiune mincinoasă socialiștilor, pe care nu a onorat-o. Socialiștii au menținut-o în funcție degeaba. Urmează, deci, o nouă moțiune de cenzură, de data asta, de la socialiști.
2. În timp ce proiectul de buget tinde să văduvească agricultura și regiunile de aproape 200 de miliarde de euro, Ucrainei i se alocă un fond special, extrabilanțier, de 100 de miliarde de euro.
În timp ce protecția socială și lupta contra sărăciei sunt văduvite de aproape 50 de miliarde de euro, mai multe sute de miliarde de euro merg către înarmare.
3. Proiectul de buget conține și un Fond European al Competitivității, căruia i se va aloca un procent de 23% din buget, adică 460 de miliarde de euro.
Intersant este că, în cadrul acestui fond este ascuns bugetul pentru înarmare, unor state membre urmând a li se permite să utilizeze bani din acest fond cu titlu de cheltuieli militare. În plus, acestor state li se va permite să depășească deficitul bugetar maxim, de 3% din PIB, pentru a se putea încadra fără constrîngeri în trendul de creștere a cheltuielilor cu apartenența la NATO, de 5% din PIB. Precizez că România nu se află în rândul acestor stateme membre, ceea ce denotă incompetență și indolență ale decidenților politici actuali.
4. Problema enormă pe care o ridică acest proiect de budget este că, fără consultarea Parlamentului și fără acordul Consiliului, Ursula urmează a desființa sute de programe, unele dintre ele cu o anumită eficiență, altele cu o tradiție îndelungată și o experiență birocratică bogată (de exemplu, fondurile pentru agricultură).
Așadar, vorbim nu doar de concentrarea puterii, denumită și „comisionalizare” în presa europeană, ci și de evitarea mecanismelor democratice care implică Parlamentul și Consiliul în procesul decizional.
Aceasta este exact una dintre acuzațiile pe care le-am făcut cu ocazia moțiunii de cenzură de săptămâna trecută.
Presa oficială a aplaudat respingerea moțiunii, dar acum este plină de această acuză, care sună chiar mai rău decât formula din moțiunea de cenzură.
Majoritatea deputaților europeni care au luat atitudine în chestiunea proiectului de buget „s-au arătat deosebit de îngrijorați de propunerile care ar putea slăbi rolul autorităților regionale și locale în gestionarea fondurilor și care ar putea pune fermierii împotriva regiunilor sau regiunile împotriva guvernelor naționale” (apud euractiv**).
În lipsa unui control parlamentar și a participării la decizie a Consiliului și a autorităților naționale și regionale, suntem lăsați descoperiți față de trendul resimțit în ultimii 6 ani: un regres democratic foarte riscant și deranjant.
5. Proiectul de buget nu conține nimic liniștitor din perspectiva corupției, a deturnării de fonduri și a ineficienței cheltuirii banilor publici. Chiar și euractiv consideră că se fură***. Ceea ce zice și Curtea Europeană de Conturi. Ceea ce a zis și ex-ombudsman – ul european, Emilly O’Reilly, acum 2-3 ani.
Ceea ce ziceam și eu în moțiune.
6. Sumele alocate protecției sociale, agriculturii și coeziunii regionale vor fi partajate în 27 de pachete naționale, oarecum după principiul fondator al Mecanismului de redresare și Reziliență (PNRR). Precum se știe, accesul la acest gen de fonduri a fost condiționat de reforme și de respectarea statului de drept, unde “reforme” au însemnat tranziția climatică, net zero, digitalizarea și bancarizarea generalizate, prioritizarea drepturilor minorităților de gen și a migranților și alte nebunii ideologice, iar “statul de drept” a însemnat exact ceea ce a vrut Ursula să însemne. Ei bine, și aceste noi planuri de parteneriat național și regional (NRPP) vor fi gestionate după același tipar.
Nu știm care sunt valorile europene, dar știm sigur că un cerber al lor va putea decide oricând că un anume stat membru nu le respectă, și, deci, accesul la borcanul cu miere îi va fi fost interzis.
Nu mai știm exact nici ce anume înseamnă statul de drept, în accepțiunea Comisiei și a Ursulei. Nu de alta, dar Comisia și Ursula însăși au încălcat statul de drept, în varianta sa clasică, cea care presupune separația, echilibrul și distribuția puterii, drepturile individuale și libertățile cetățenești, libertatea de opinie și de consțiință, respectul tratatelor și al Constituției ...
Comisia Europeană este o instituție europeană care încalcă ea însăși statul de drept, ignorând cu grație rapoartele Curții de Conturi, disprețuind rolul Parlamentului și încălcând cu intenție decizii ale CJUE, așa cum am susținut în moțiunea de cenzură și cum probează documentele oficiale și faptele notorii.
Acești bani din noul buget european vor fi, precum se poate intui, la discreția Ursulei.
Nu ești suficient de incluziv cu minoritățile de gen și cu migranții, încalci. Ești prea incluziv cu săracii, antreprenorii, fermierii, încalci. Nu ești suficient de anti-climate change, încalci. Nu ești suficient de digitalizat și bancarizat, nu elimini suficient de rapid cash-ul, încalci. Nu te supui narativului oficial (minciuna bună, nobilă), încalci. Nu combați suficient de sever și prompt (în accepțiunea turnătorilor profesioniști și a ONG – urlor progresiste) conspiraționiștii, extremiștii și populiștii (termeni care înseamnă exact ceea ce Comisia Europeană vrea să însemne, iar nu ceea ce înseamnă etimologic și natural), încalci.
Notă: România este indexată ca statul membru UE cu cel mai mic nivel al democrației și al statului de drept din întreaga UE. Printre altele, calificativul a fost “meritat” din cauza anulării alegerilor, anulare fabricată de și de care au profit la maxim ... pro-europenii. Nu Ungaria și nici Slovacia vor fi oile negre ale fondurilor europene, ci România.
PS Ce vă spuneam despre Ursula? Că v-ați pus pe soclu un idol fals, cu ifose de țarină. Trebuie rapid forțată să coboare de acolo.

miercuri, 11 septembrie 2024

Avocat Elena Radu - Dezbaterea publică de la Ministerul Finanțelor


Ce am înțeles eu de la dezbaterea publică de azi de la Ministerul Finanțelor. 

Au fost 4 proiecte de acte normative elaborate de MF cu privire la care am solicitat organizarea de dezbatere publică pe tema acestora. 

Însă, s-a organizat dezbatere publică numai cu privire la unul dintre proiecte, proiectul de lege pentru ratificarea Acordului cu BIRD prin care România se împrumută de la BIRD cu 599.100.000 euro. 

Să zicem că era cel mai ”simplu” proiect de act normativ, deoarece Acordul de împrumut era deja negociat si semnat, mai trebuie numai ratificat. 

Dezbaterea de azi

- Deficitar organizata si au recunoscut, anunțată oficial cu o zi înainte. Au invocat niște scuze, probleme interne de conectare a unui angajat; 

- Cetățenii puteau participa si online, însă neprecizând in anunț, nu știa nimeni. Mi-au comunicat înainte de a începe, mi-au trimis link-ul de la zoom. Am dat copy/paste la e-mail si am postat pe Facebook. Greșeala mea ca nu am văzut că nu am copiat integral textul e-mailului si că era si parola. Așa ca degeaba am postat link-ul fără parolă pentru că nu s-a putut conecta nimeni in urma postării mele pe Facebook. 

Am transmis e-mail in seara aceasta si i-am rugat sa posteze pe site înregistrarea dezbaterii. 

Dna Moraru Carmen – secretar de stat a menționat că trebuie îmbunătățită transparența decizională la nivelul MF. Așa că sper că pe viitor lucrurile să se schimbe. Că s-a putut constata azi că pot să organizeze dezbateri publice, atât cu participare fizică cât și online. 

În privința neorganizării de dezbateri publice cu privire la restul proiectelor de acte normative cu privire la care am solicitat organizarea de dezbatere publică, dna Moraru Carmen ne-a comunicat că este singura solicitare pe care a primit-o. 

Se pare că la nivel de MF decizia dacă se organizează dezbatere publică se ia ”la nivel înalt” și ”se triază” solicitările, neavând importanță dispozițiile exprese ale Legii nr. 52/2003

- Reprezentanți ai MF participanți la dezbatere? Mulți, cu atribuții legate de datoria publică. Au venit pregătiți să dezbată, contrar prevederilor din anunț că participanții pot lua cuvântul 3 minute. Nu ne-a interzis nimeni să vorbim, dar la 2 participanți câți am fost (eu și Angela Negrotă) n-ar fi avut sens. 

- Acordul în sine și proiectul de lege neclare sub unele aspecte. Eu citind conținutul lor n-am înțeles nici pe departe că sensul normelor era cel pe care l-au înțeles cei de la MF raportat la explicațiile pe care ni le-au dat azi in cadrul dezbaterii publice. 

A rămas sa fac propuneri de modificare a textului proiectului de lege. Pe acord nu se poate că e deja negociat si semnat. S-o reglezi acum din textul legii de ratificare e mai greu, o sa vad ce pot. Însă, deschidere pentru a primi propuneri de modificare si a transmite documentele suplimentare pe care le-am solicitat (Scrisoarea de politici de dezvoltare transmisa de MF si Condițiile generale) mi le-au transmis deja. În cadrul dezbaterii s-a susținut că toate acestea sunt publice, găsindu-se pe diverse site-uri. Se pare că au o percepție eronată, fiind specializarea dumnealor și știind pe unde să caute, consideră eronat că toți cetățenii ar ști unde să le găsească. Le-am explicat că nu avem de unde să le știm și tocmai de aceea când se publică un proiect de act normativ trebuie publicate toate documentele la care face referire, astfel încât cetățeanul care vrea să le analizeze și să transmită propuneri să le aibă pe toate la un loc ca să poată să își formeze o opinie. Cel puțin din declarații, au înțeles argumentul.  

- Împrumutul de la BIRD cică e mai ieftin ca si cost și n-avem multe împrumuturi luate de la BIRD. BIRD-ul ne dă împrumuturi pentru reforme, adică după ce se adoptă legile. 

Au ținut sa precizeze că nu ne impune BIRD -ul nimic, statul roman doar se duce si ii zice uite ce vreau sa fac, ce reforme am deja adoptate (legiferate) si vreau sa mă împrumuți ca să ”finanțez”, iar dacă BIRD -ului îi plac și cred că ajută la dezvoltare zice bine. Numai că unele clauze lasă loc de interpretare. Noi suntem deja ”arși” cu modalitatea de interpretare la punerea în aplicare a actelor normative, așa că am insistat pe claritatea și precizia normelor (măcar pe viitor). 

Eh, acum problema este cu reformele astea care se fac în România. Bineînțeles că dacă până acum lipsă, pauză dezbateri publice pe la MF, dacă tot ”i-am prins”, am început să le povestesc și de reformele alea are se tot finanțează și cresc datoria publică și pe de altă parte ne irită pe noi ca și cetățeni și vedem că ne cam lasă fără multe drepturi și libertăți

Reformele astea se adoptă de către alte ministere, MF încearcă numai să vadă cum ”cârpește” bugetul ca să susțină cheltuielile publice aferente. Împrumutul ăsta de la BIRD are treabă și cu ”reforma verde”. Am deschis eu subiectul însă, am înțeles că nu prea era cadrul în care să discutăm, pentru că presupunea și prezența reprezentanților ”ministerelor reformatoare”

Cum am înțeles eu azi că ar funcționa relațiile dintre aceste ministere. Când se fac proiectele de diverse și-ar da fiecare cu părerea și teoretic s-ar avea în vedere părerile celorlalți. Acum problema este cam cât se apleacă ceilalți pe proiectele unui minister. Ne-au dat exemplu Ministerului Justiției care dă avize. Păi dacă ne uităm prin proiectele de acte normative și vedem ce scrie prin ele, ne-ndoim de cine și cum analizează proiectele de acte normative. 

În fine, cum tind eu să cred că este ”relația” dintre Ministerul Finanțelor și celelalte Ministere? 

Cum m-am întâlnit cu o situație la o societate comercială unde producția se lăuda că pune adaos comercial de 70%, iar financiar-contabilitatea susținea că se cauzează pierderi de milioane. Și cum susținea fiecare adevărul lui, m-am apucat să îi pun la masă. Ocazie cu care ce să vezi? Adaosul comercial nu prea exista, pentru că producția făcea un calcul de cost luând în calcul niște cheltuieli fixe si variabile care nu aveau nicio treabă cu realitatea și ce să vezi? Cifrele de la contabilitate cam alea erau, pentru că plusul cu minusul de la contabilitate au la baza matematica, știință exactă. Și-i mai explica contabilitatea că producția ca să facă calitatea aia pe care o vinde refăcea produsul de vreo 3 ori, dar uita să ia în calcul cheltuielile aferente atunci când stabilea prețul. 

De ce cred eu că e așa și la nivel de relație interministerială? 

Pentru că am văzut că oricare ”a ajuns al putere” la un moment dat, pe la diverse ministere s-au apucat să ”reformeze” și au reformat de ne-au omorât. Dar ce să vezi? 

Reformele alea înseamnă legi adoptate, legile rămân, impactul după punerea în aplicare al legilor nu îl mai analizează nimeni cu adevărat. Și uite așa ne-au ”reformat” toți după cum i-a tăiat capul, nemaiținând cont nici de principiile de bază, de-am rămas reformați în multe și nu funcționează nimic. În schimb, datoria publică urcă și tot urcă, România împrumutându-se ca să se implementeze reformele care ori nu sunt necesare ori au impact total contrar așteptărilor sau susținerilor inițiale. 

Ce zic cei de la Ministerul Finanțelor? Sunt reforme adoptate de statul român, asta e politica de stat și aia e. 

Părerea mea e că nu se poate merge pe aia e. Impactul unui act normativ se estimează la elaborarea lui. Însă, după adoptarea, intrarea în vigoare și punerea în aplicarea a legii, trebuie să mai analizeze cineva care este impactul real. 

Or, la fel este și cu reformele astea care tot prin acte normative se implementează. Păi după ce începi să implementezi reforma, te-apuci să verifici ce se întâmplă efectiv: câți bani ai băgat și ce s-a întâmplat, care e efectul real care se vede? Se-mbunătățește ceva? Aduce vreun plus pe undeva? Plusul ăla acoperă sumele alea investite? Își atinge scopul? Sau vezi că efectul este numai negativ, creează și haos în domeniu, stârnește și nemulțumire în rândul societății și n-are nicio treabă cu scopul care se intenționa să fie atins prin ea. Păi dacă vezi că tot pe minus, tot pe minus, tot rău, tot rău, nu te  mai apuci să finanțezi reforma aia. O stopezi, oprești sursa răului, nu îl propagi așa ... la infinit. 

Se dăduse exemplul PNRR așa ... în treacăt, adoptat în 2020, care ”ne reformează”. Păi, dacă ne uităm așa puțin, datoria publică cam de prin 2020 a început să o ia razna și să crească exponențial. A sărit România în sus de bunăstare? Nu mai poate cetățeanul român de un nivel de trai extrem de ridicat în ultimii 4 ani jumate? ”S-a schimbat România la față?” Cam nu. Și-atunci nu o fi totuși o problemă? N-o trebui să ne gândim că ”reformarea” aia e neperformantă? Sau dacă tot o luarăm la vale rău cu deficitul bugetar și datoria publică o luă exponențial în sus, mergem în continuare tot prost pentru că de undeva trebuie să se acopere gaura de la buget, chiar dacă datoria publică se duce tot în sus, ca să nu se stopeze plaților bugetare (salarii, pensii etc). 

Și dacă tot abordai digitalizarea tangențial, cu e-uri peste e-uri introduse de MF care se digitalizează, m-apucasem să înșir ministerul digitalizat- negitalizat căruia dacă îi transmiți un e-mail trebuie să i-l transmiți pe formular de contact la care nu poți să atașezi vreun document prea mare și nu primești nicio dovadă că l-ai transmis, trebuie să suni ca să îți trimită număr de înregistrare pe e-mail. N-apucai să expun lista de ”nedigitalizare a MF” că deh, nu era cadrul. 

O să încerc să cer niște întâlniri și cu reprezentanții de la datoria publică și cu cei de la departamentul buget. Nu de alta, dar e haos și nu mai e mult și bugetul ăla al României crapă de tot și va fi vai de noi. 11 miliarde datorie publică care se strânge lună de lună n-are de unde să fie acoperită, că nu este România asta sac fără fund. 

Cu cine face Ministerul finanțelor consultări? 

Cu mediul de afaceri. Cu privire la ce aspecte se consultă? Habar n-am. Însă ce văd este că transparența aia decizională și dreptul cetățeanului de a participa la elaborarea actelor normative este ignorat. Consultările au loc înainte de a se face public oficial proiectul de act normativ, după care țaca -paca în 2-3 zile este deja supus la vot și aprobat. 

Cam pe ce se axează cei din mediul de afaceri în cadrul acestor consultări? Dacă mă uit așa cam la ce se întâmplă, cred că mai mult pe cum ”să investească” statul în anumite domenii, din împrumuturi normal, că buget excedentar n-avem, ca să le mai crească și lor cifra de afaceri pe relația cu statul, că de impactul asupra României și a cetățenilor României nu prea pare să le fi păsat, dacă ne uităm la ”realitatea mediului înconjurător”

Ce mi s-a mai spus azi? Că nu au văzut vreun interes din partea cetățenilor. Așa că dacă v-a păsat puțin spre deloc să vă implicați, se pare că au ajuns la concluzia că de ce să mai piardă timpul cu cetățenii, dacă tot nu le pasă? 

În fine, pe părticica asta de datorie publică a Ministerului Finanțelor, reprezentanții care azi participat azi la dezbaterea publică au părut cooperanți. Eu o să îi mai bat la cap pentru că cine știe, poate se extinde. Și poate de undeva, cumva se va începe să se facă și ordine. Că dacă nu începe să se facă ordine, ne ducem pe apa sâmbetei. 

PS: 

Documentele primite: 

-  scrisoarea de politici este un document specific acestui tip de împrumut. Aceasta face referire la cadrul macro-economic şi la măsurile de reformă întreprinse de partea română în domeniile respective. Scrisoarea se anexează de către Bancă la Documentul de program aferent împrumutului întocmit de acesta, publicat de Bancă pe pagina de web a acesteia și care poate fi regăsit prin accesarea următorului link.

Document of The World Bank FOR OFFICIAL USE ONLY Report No: PD000048 INTERNATIONAL BANK FOR RECONSTRUCTION AND DEVELOPMENT PROGRAM DOCUMENT FOR A PROPOSED LOAN IN THE AMOUNT OF EUR 599.1 MILLION (EQUIVALENT TO US$650 MILLION) TO ROMANIA FOR THE Romania Fiscal Management and Green Growth Devel

           Pentru simplificare vă transmitem anexat Scrisoarea în limba engleză astfel cum a  fost semnată, precum și o traducere în limba română. (vointa-poporului.ro/.../Scrisoarea-de-politici.docx

•        Condițiile Generale reprezintă un document standard al Băncii. Acesta are caracter general și se aplică similar tuturor Împrumutaților Băncii, fiind publicat pe pagina de web a băncii, potrivit politicii sale de transparență. Poate fi regăsit prin accesarea următorului link:

Policy & Procedure Framework General Conditions for IBRD Financing: Development Policy Financing

sâmbătă, 16 iulie 2022

Profesor.Univ.Dr.Silviu Gurlui - Agricultura in PNRR: un esec!

In anumite cercuri se dicuta despre PNRR, APIA si despre irigatii. Aparent, nici o legatura. Asa o fi. Dar agricultura nu primeste nici un leu, fie si palid, din PNRR. Si au aparut contre, fiecare arata cu degetul pe celalalt. Bun, asta s-a vazut cit de profesionisti sunt, si de o parte si de alta.

Mai stiu ca anumite procente si capitole de buget NE-AU FOST IMPUSE de la Bruxelles. Sau ne-au fost SUGERATE, mai politicos spus. Daca nu e asa, sa fiu contrazis. Vorbim de sume colosale, dintr-un buget care se masoara in miliarde de euro.
Dar sa mergem mai departe. Este sau nu o legatura de incompatibilitate intre PNRR si APIA, cazind la mijloc finantarea pt irigatii = ZERO? E doar incapacitatea noastra interna sa plimbam apa spre plante, la vale si la deal sau mai intervine un parametru? E o teza pe care am perceput-o intr-o discutie.
PNRR are cam jumatate din suma venita prin imprumut, credit. PNRR e facut foarte prost. Deja, mai multe capitole de buget sunt compromise. Ce am vazut, printre filele de buget, multe mii de miliarde bagate in digital, in ecologie digitalizata, in cercetare digitalizata, etc. Sunt termeni pe care nu-i inteleg. In ce laboratoare au crescut? Dar cuvintul verde te tulbura in canicula. Cimpurile sunt uscate, mor plantele si animalele, seaca fintinile dar noi numai cu verde digitalizat o tinem langa, sus si tare, in rapoarte, adunari, ...la mai mare.
Cind revenim cu picioare pe pamint, in natura, sa o intelegem, sa mai si facem ceva? Cind?