APEL PUBLIC ADRESAT LIDERILOR CULTELOR RELIGIOASE DIN ROMÂNIA ÎN VEDEREA PROMOVĂRII ȘI MENȚINERII PĂCII
Doamne. Ia-mi vălul de pe ochi şi voi înţelege minunatele lucruri din legea Ta. Doamne arată-mi mie cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale!
APEL PUBLIC ADRESAT LIDERILOR CULTELOR RELIGIOASE DIN ROMÂNIA ÎN VEDEREA PROMOVĂRII ȘI MENȚINERII PĂCII
Viaţa Sfîntului Ierarh Ghelasie de la Rîmeţ
Sfîntul Ierarh Ghelasie s-a nevoit în veacul al XIV-lea, mai întîi ca sihastru pe valea pîrîului Rîmeţ din Munţii Apuseni şi, apoi, ca egumen al Mănăstirii Rîmeţ din judeţul Alba, avînd o viaţă duhovnicească îmbunătăţită şi învrednicindu-se încă din tinereţe cu darul facerii de minuni. Era originar din partea locului. Luînd din tinereţe jugul lui Hristos, a deprins de la cei mai iscusiţi eremiţi meşteşugul luptei duhovniceşti. Apoi, curăţindu-şi mintea de cugetele cele rele şi învrednicindu-se de darul facerii de minuni, a coborît în obşte şi a ajuns vestit povăţuitor de suflete, întemeind o obşte de monahi aleşi.
În tradiţia locului se spune despre Cuviosul Ghelasie că avea doisprezece ucenici cu care împreună se ruga şi postea, săvîrşind sfintele slujbe cu mare osîrdie şi frică de Dumnezeu. În toată săptămîna, Cuviosul Ghelasie nu primea mîncare, îndestulîndu-se numai cu Preacuratele Taine. Ziua mergea cu ucenicii la ascultare, iar noaptea făcea priveghere şi săvîrşea Sfînta Liturghie. Numai sîmbăta şi Duminica mînca împreună cu călugării la trapeza mănăstiri.
Acest cuvios sihastru era, de asemenea, un mare părinte duhovnicesc al sihaştrilor din Munţii Rîmeţ, precum şi al sătenilor din Ţara Moţilor. În posturi cerceta pe toţi sihaştrii ce se nevoiau în peşteri de piatră şi el însuşi se ostenea la rugăciune împreună cu dînşii. Apoi cobora în mănăstire, unde îl aşteptau credincioşii şi mocanii de prin munţi. La fericitul Ghelasie veneau şi mulţi bolnavi, mai ales cei stăpîniţi de duhuri rele, şi cu rugăciunile lui se vindecau, căci avea mare dar de la Dumnezeu.
Odată, fiind cu ucenicii la adunat fîn în poiana mănăstirii, numită Hopaţi şi fiind mare arşiţă, încît toţi sufereau de sete, Cuviosul Ghelasie a căzut la rugăciune şi îndată a aflat un izvor cu apă. Acest izvor de apă rece se vede pînă în zilele noastre şi se cheamă Izvorul Cuviosului Ghelasie. Mulţi săteni iau apă din el pentru sănătate şi binecuvîntare.
Odată, urcînd Sfîntul Ierarh Ghelasie în poiană cu asinul său la adunat fîn, şi-a cunoscut dinainte sfîrşitul. Deci, rugîndu-se mult, şi-a chemat ucenicii, poruncindu-le să trăiască în desăvîrşită dragoste, să iubească Biserica şi să fugă de beţie, desfrîu şi de tot păcatul. Apoi, sărutîndu-i pe toţi, şi-a dat sufletul în mîinile lui Hristos.
În tradiţia mănăstirii se spune că, în ceasul cînd cobora asinul de pe munte cu trupul Sfîntului Ghelasie au început clopotele de prin sate să sune singure. Apoi, fiind plîns de ucenici, a fost îngropat lîngă zidul bisericii şi mulţi bolnavi se vindecau la mormîntul lui.
În anii din urmă, s-au descoperit în chip minunat, prin bunătatea şi milostivirea lui Dumnezeu, în jurul mănăstirii, bucăţi din sfintele sale moaşte, prin care se fac nenumărate minuni în rîndul credincioşilor veniţi la mănăstire pentru rugăciune şi închinare.
Astfel, o femeie, pe numele ei Maria, din Negreşti-Oaş, după ce i s-a arătat în vis un porumbel care a îndemnat-o să meargă la Mănăstirea Rîmeţ, să se roage şi să se atingă de moaştele Sfîntului Ghelasie, a făcut precum i se poruncise în vis şi s-a vindecat de epilepsie. Unei alte femei, din Albina - Timiş, i-a fost vindecată mîna bolnavă prin neîncetate rugăciuni şi lacrimi la moaştele Sfîntului Ghelasie, iar un credincios căzut în rătăcire de la dreapta credinţă, din Cocora - Alba, şi care era paralizat, adus fiind într-un car cu boi, a aflat vindecare prin neîncetatele sale rugăciuni şi ale părinţilor la Moaştele Sfîntului Ghelasie, întorcîndu-se vindecat la casa sa trupeşte şi sufleteşte, asemenea paraliticului din Evanghelie.
Ceea ce s-a transmis prin tradiţia locului, de generaţii întregi, s-a adeverit în zilele noastre, cînd, în anul 1978, s-a descoperit în biserica mănăstirii o inscripţie de mare însemnătate pentru Biserica şi neamul românesc, mai ales din părţile Transilvaniei, şi care consemnează numele "Arhiepiscopului Ghelasie", al zugravului "Mihul de la Crişul Alb", precum şi anul 1337. Acest Arhiepiscop al Transilvaniei, primul atestat cu numele, este îmbunătăţitul Ghelasie pe care poporul, în evlavia sa, îl cinsteşte ca sfînt.
Deci, fără îndoială, Sfîntul Ghelasie a fost Arhiepiscop şi păstor sufletesc al credincioşilor din centrul Transilvaniei şi din Munţii Apuseni în secolele XIV-XV, retrăgîndu-se la bîtrîneţe în mănăstirea de metanie, Rîmeţ.
Iar vieţuitorii sfintei mănăstiri îi cinstesc cu veneraţie părţi din sfintele moaşte, ştiind că, prin rugăciuni neîncetate la Bunul Dumnezeu, acestea au darul vindecării de boli şi suferinţe. Cu ale cărui sfinte rugăciuni, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne şi ne mîntuieşte pe noi. Amin.
Poate v-ați întrebat vreodată de ce azi cumpărați cu 150 de dolari/euro/lei ceea ce în 2019 vă costa doar 100 de dolari/euro/lei?
Sfântul Cuvios Samson din Constantinopol, făcătorul de minuni şi primitorul de străini, care era rudenie după trup cu Sfântul împărat Constantin cel Mare (IV)
Troparul Cuviosului Samson, glasul al 8-lea
Întru răbdare ţi-ai agonisit plata ta, părinte cuvioase, în rugăciuni neîncetat răbdând, pe săraci iubind şi pe aceia îndestulând. Ci te roagă lui Hristos Dumnezeu, Samson, milostive fericite, să mântuiască sufletele noastre.
Condacul Cuviosului Samson, glasul al 8-lea
Ca la un doctor prea ales şi rugător bine-primit, alergăm la dumnezeiasca ta raclă, Samson de Dumnezeu înţelepţite, cuvioase, adunându-ne cu dragoste, cu psalmi şi cu cântări bucurându-ne, preaslăvim pe Hristos, Cel ce ţi-a dat ţie un dar ca acesta de tămăduiri.
Samson cel Mare, despre care străbătuse vestea pretutindeni, a fost din cetatea Romei. El s-a născut din părinţi cinstiţi şi bogaţi, de neam mare, care se trăgeau din sînge împărătesc. El, ştiind bine învăţătura din afară, se deprinsese şi la meşteşugul doctoricesc, nu de nevoie, nici pentru îmbogăţirea sa, pentru că avea destulă bogăţie ci, pe de o parte, ca să nu petreacă în deşertăciune, iar pe de alta, ca din meşteşugul său să poată sluji lui Dumnezeu şi săracilor. El tămăduia pe cei cuprinşi de boli netămăduite; pentru că pe lîngă meşteşugul doctoricesc, i se adăugase darul Domnului, cu care dădea tămăduiri.
Deci, pentru faptele lui cele bune în care sporea şi pentru credinţa pe care o cîştigase în Dumnezeu, avea şi înţelegerea dumnezeieştii Scripturi. El se îndeletnicea mult la citirea sfintelor cărţi, şi spre dragostea lui Hristos se deştepta cu credinţa şi cu nădejdea. Apoi, murind părinţii lui şi lăsînd multe averi, n-a zăbovit a face cele cuviincioase lui; ci îndată a început ca bogăţia cea degrabă pieritoare şi vremelnică să o schimbe prin cea nepieritoare şi veşnică, urmînd cuvîntul Evangheliei. El dădea milostenie cu îndurare, precum se grăieşte, împărţind cu amîndouă mîinile la toate nevoile săracilor şi flămînzilor, cîştigînd prin pîntecele lor cel stricăcios, vistieria cea nestricăcioasă. Aceasta o făcea în toate zilele vieţii sale, că milostivirea o vedea născută şi crescută împreună cu el. Acest fericit, voind să se îndrepteze la o viaţă şi mai smerită, a eliberat mulţimea robilor, oprind numai pe unul pentru slujba sa. Căci ce nevoie avea de atîţia robi, de vreme ce singur se dăduse rob Domnului cel adevărat? Astfel s-a dezlegat de bogăţiile cu care era ţinut ca şi cu nişte legături, mulţumindu-se cu o haină şi cu o funie pentru ţinerea mijlocului.
Dorind Samson ca pe sufletul său să-l îmbogăţească mai bine prin duhovniceasca bogăţie, a defăimat lumea şi toate cele din lume şi, urmînd lui Hristos, s-a făcut străin, căci, lăsîndu-şi rudele şi cunoscuţii, a ieşit din Roma cea veche şi s-a sălăşluit în pustie, ca şi Ilie cel de demult. Dar Dumnezeu, voind ca robul său să le fie multora de folos, l-a adus din pustie în Roma cea nouă, adică în Constantinopol. Acolo, găsindu-şi o casă oarecare, petrecea într-însa, odihnind la el pe cei străini şi săraci, slujindu-le în tot chipul, primind pe cei neputincioşi şi tămăduindu-i de boli, nu numai prin meşteşugul său doctoricesc; dar le slujea cu toată plăcerea la pregătirea hranei şi a aşternuturilor cu atîta osîrdie, încît se părea că acea milostivire este firească lui. Căci precum firea soarelui este ca să lumineze şi a focului ca să ardă, aşa lui Samson îi era din fire silinţa cu osîrdie spre cei săraci, bolnavi şi străini.
Deci, Dumnezeu, Care S-a obişnuit a binecuvînta dragostea către aproapele ce se face pentru Dînsul şi aceea pe care o face cineva săracilor a o socoti ca Lui, a cinstit ostenelile robului Său cu minuni mari, care se făceau la bolnavi. Pentru că pe toţi îi primea în casa sa, avînd boli nevindecate, şi îi tămăduia cu minuni. Astfel, darul şi puterea facerii de minuni, care i se dăduse de la Dumnezeu, le acoperea cu meşteşugul chipului cel doctoricesc, ca să nu se cunoască sfinţenia lui; pentru că, fiind smerit cu inima, nu voia să se slăvească şi să se cinstească de oameni. Dar n-a putut să se ascundă sub obroc, nici cetatea deasupra muntelui, căci strălucind cu lumina lucrurilor celor bune şi suindu-se la muntele plăcerii de Dumnezeu desăvîrşit, a venit tuturor în înştiinţare. Aflînd şi patriarhul de acest lucru, l-a chemat la el şi l-a hirotonisit preot, deşi el nu voia. Despre slava faptelor lui celor bune s-a aflat pînă la palatele împărăteşti în acest chip: "Împăratul Justinian căzuse într-o neputinţă trupească, adică în vătămarea părţilor ascunse ale trupului şi acea durere era netămăduită. Chemînd el doctori mulţi şi stînd lîngă el după obiceiul lor, se consultau între ei şi îi făceau multă vreme curaj de tămăduire, numai cu cuvintele; iar cu lucrul nu puteau să-l vindece, nici să dea uşurare celui ce pătimea.
Deci, au căutat prin toată stăpînirea grecească doctori foarte învăţaţi, dar nici unul nu s-a găsit vrednic să poată tămădui pe împărat de acea nesuferită boală. Împăratul, mîniindu-se, a poruncit să gonească pe toţi doctorii din ochii săi, iar el, întorcîndu-se spre Dumnezeu, Care este izvorul tămăduirilor şi ziditor a toată făptura, şi-a încredinţat Aceluia boala sa, cerînd ajutor de la El cu lacrimi. Dar Dumnezeu n-a trecut cu vederea rugăciunea lui cea cu dinadinsul şi, adormind puţin, a văzut în vedenie mulţime de doctori cu rînduială stînd înaintea lui îmbrăcaţi în haine luminoase. Apropiindu-se de el un tînăr oarecare de lumină, îi arăta pe fiecare dintre doctori cum şi în ce fel de rînduială a fost. Între aceştia i-a arătat şi pe unul smerit la faţă, cărunt la păr şi îmbrăcat în haină preoţească, despre care, lăudîndu-l către împărat, a zis: "O, împărate, acesta poate să te tămăduiască de durerea cea aducătoare de moarte!"
Împăratul, deşteptîndu-se din somn, s-a bucurat de acea vedenie care i s-a făcut cunoscută pentru sănătatea sa şi mulţumea lui Dumnezeu. Deci, avînd în minte chipul bărbatului văzut, a poruncit să cheme la dînsul pe toţi doctorii, ca să-i vadă. Şi căutînd între dînşii pe cel văzut în vis şi negăsindu-l, a căzut iarăşi în mîhnire şi a început a se întrista. Însă, punîndu-şi nădejdea în Dumnezeu, a poruncit să caute mai cu dinadinsul pe acel doctor, care i se arătase în vis, spunînd tuturor asemănarea feţei lui şi făgăduind multe daruri şi cinste cui îl va afla pe el.
Mulţi căutîndu-l pretutindeni şi negăsindu-l, una din slugile împărăteşti care era cunoscută de împărat şi de un prieten al lui Samson, auzind asemănarea spusă de împărat a omului văzut în vis, şi-a adus aminte de fericitul Samson, care avea aceeaşi asemănare şi tămăduia pe cei neputincioşi. Deci, a spus împăratului de dînsul, iar el a poruncit să-l aducă pe Samson cu cinste la dînsul. Cînd l-a văzut pe el intrînd, îndată l-a cunoscut că este acela pe care îl văzuse în vis. Umplîndu-se de bucurie, împăratul s-a sculat degrabă de la locul său şi, alergînd înaintea lui, i-a cuprins grumajii şi i-a sărutat nu numai gura, ci şi capul şi mîinile bătrînului, zicîndu-i: "Cu adevărat, părinte, tu eşti acela pe care mi te-a arătat mie Dumnezeu în vis; deci, prin tine mi-a făgăduit că mi se va da sănătate". Acestea zicînd, l-a băgat pe cuviosul în odaia lui şi, şezînd cu dînsul de vorbă, se îndulcea de vederea feţii lui. Apoi, lipind mîinile lui de ochii săi, le săruta cu dragoste şi, udîndu-le cu lacrimi, cerea de la dînsul tămăduire.
Fericitul Samson, mîhnindu-se de atîta smerenie din partea împăratului, i-a zis: "O, împărate, nu face aceasta, nici nu te pogorî aşa prin nemăsurată smerenie, ca să nu mă aduci pe mine în mîndrie şi să fii pricinuitor al osîndirii mele. Pentru că în ce covîrşesc eu pe ceilalţi oameni? Fiind sărac şi păcătos, singur am trebuinţă de căutarea milostivirii lui Hristos pentru tămăduirea păcatelor mele. Numai credinţa cea mare şi nădejdea cea fierbinte, vor pleca spre milă pe Împăratul Hristos. Acela te va tămădui, fiindcă toate cîte voieşte, poate să le facă".
Acestea zicînd, s-a atins cu mîna de partea unde pătimea împăratul, ca şi cum ar fi pus doctorie; şi aşa, vrînd să-şi tăinuiască darul tămăduirii dat lui din cer, numai cu atingerea mîinilor lui i s-a făcut uşurare de boală şi grabnică tămăduire. Împăratul, cîştigînd desăvîrşit sănătatea sa, se bucura nu numai pentru tămăduire, ci şi pentru că s-a învrednicit de vederea unui bărbat plăcut lui Dumnezeu ca acesta. Apoi, vrînd să mulţumească sfîntului, i-a dat mult aur şi argint. Iar sfîntul a grăit împăratului: "Împărate, aur, argint şi o mulţime de alte averi am avut şi pe toate le-am lăsat pentru Hristos, ca să cîştig celelalte bunătăţi veşnice! Însă, de vrei să-mi arăţi atîta bunătate, fă pentru Dumnezeu şi pentru mîntuirea ta aceasta: zideşte-mi lîngă locuinţa mea o casă, în care aş putea să odihnesc pe cei neputincioşi şi străini, cărora m-am obişnuit a le sluji şi să-i primesc după puterea mea; pentru că aşa şi ţie îţi vei mijloci răsplătire de la Dumnezeu şi mie îmi vei mîngîia bătrîneţile".
Aceasta auzind împăratul şi socotind-o mai mult o dăruire, decît o cerere, a poruncit să-i zidească o casă şi o bolniţă pentru străini, precum a poftit cuviosul. Sfîrşindu-se zidirea aceea, împăratul a îndestulat-o cu multe averi pentru nevoia străinilor ce se odihneau acolo şi pentru bolnavii ce se tămăduiau.
Cuviosul Samson, petrecînd mulţi ani în obişnuita slujbă a primirii de străini şi a doctoriei şi ajungînd la adînci bătrîneţe, a slăbit cu trupul şi s-a îmbolnăvit puţin. Iar cînd sufletul lui s-a despărţit de trup, s-a arătat luminos la faţă, cu nimic mîhnindu-se de moarte, precum este obiceiul la celelalte suflete, care sînt cuprinse de grijile trupeşti şi mireneşti şi care se tem de moarte. Pentru că ştia Cine îl cheamă pe el de la acele osteneli, la odihnă desăvîrşită şi ce fel de răsplătire aştepta sufletul lui cel fericit; că vrednic era lucrătorul acesta de plata sa. Astfel sufletul lui, fiind plăcut lui Dumnezeu, s-a dus în părţile cereşti, iar trupul lui a fost îngropat cu cinste în biserica Sfîntului Mucenic Mochie, din a cărui seminţie se trăgea Samson, marele plăcut al lui Dumnezeu şi moştenitor al faptelor lui celor bune şi duhovniceşti.
El a fost slăvit cu mari minuni nu numai în viaţa aceasta, ci şi după moarte, din care aici se pomenesc cîteva: Odată a fost în Constantinopol un foc atît de mare - care începuse de la biserica Sfintei Sofia -, încît nimeni din oameni nu putea să-l stingă. Astfel, au ars toate palatele cele mai alese şi cele mai frumoase zidiri din toată cetatea. Acel foc a ajuns şi la casele Cuviosului Samson, cele primitoare de străini, care înconjurîndu-le de pretutindeni flăcările, nu puteau să se atingă de ele. Casele acelea fiind înconjurate de atîta văpaie, se vedea în mijloc ca rugul cel nears şi mulţi dintre oameni au văzut pe Cuviosul Samson, care se arăta deasupra zidirii, umblînd iute împrejur prin ograda casei şi certînd cu mînie văpaia aceea ce se repezea. Focul, ca şi cum s-ar fi ruşinat de sfînta lui faţă, supunîndu-se poruncii, se dădea în lături de la casa aceea. Apoi deodată, auzindu-se dintr-un loc un tunet puternic, şi vărsîndu-se o ploaie mare, tot jarul acela de foc s-a stins cu rugăciunile sfîntului.
El dădea la toate bolile tămăduiri, precum în viaţa sa, aşa şi după moarte. Unui om vestit, cu numele Teodorit şi cu dregătoria spătar, i s-a întîmplat, cînd alerga din casa lui după oarecare trebuinţă, de şi-a vătămat din încheieturi piciorul său. Din această cauză, zăcea foarte rău bolnav, neputînd să guste, nici mîncare, nici băutură, şi nici măcar să doarmă puţin din pricina durerii piciorului. Nu putea nici să grăiască, fiind mut şi fără de glas. Însă se ruga cu dinadinsul lui Dumnezeu şi Sfîntului Samson, chemîndu-l în ajutor. Iar după a treia zi, venind noaptea, l-a văzut pe cuviosul pe care îl chema, stînd la picioarele sale şi, atingîndu-se de glezna cea vătămată, i-a zis: "Scoală-te, că nimic mai mult nu vei pătimi". Acestea zicînd, s-a făcut nevăzut. Teodorit îndată simţindu-se sănătos, a început a mulţumi lui Dumnezeu cu mare glas, zicînd: "Cu adevărat, Sfîntul Samson este mare plăcut lui Dumnezeu". Apoi, pipăindu-şi picioarele şi văzîndu-le tămăduite desăvîrşit, s-a sculat şi umbla. Făcîndu-se ziuă, s-a dus cu sîrguinţă la mormîntul cuviosului, şi s-a închinat.
Un alt boier din Constantinopol, cu numele Leon, mergînd călare, din întîmplare şi-a rupt un picior, lovindu-se de un zid de piatră. Din această pricină pătimea greu şi, din zi în zi, durerea se întărea mai cumplit. Casnicii lui îl sfătuiau să cheme un doctor, ca să-i scoată sînge de la locul cel vătămat. Apropiindu-se a patra zi în care urma să cheme doctorul, s-a făcut într-acea noapte lui Teodorit, cel pomenit mai înainte, o vedenie în acest fel: "Vedea pe trei oameni intrînd în casa acelui boier, dintre care unul i se părea că este Sfîntul Samson, pe care îl văzuse în neputinţa sa; iar ceilalţi doi sfinţi doctori fără de arginţi, Cosma şi Damian şi i-a întrebat, zicînd: "Unde mergeţi?" Iar ei, privind cu dragoste spre dînsul, i-au răspuns: "Mergem la boierul Leon". Teodorit le-a zis: "Au nu ştiţi, stăpînii mei, că el pătimeşte, fiind cuprins de durere şi în viitoarea zi vor veni doctorii să-i tămăduiască piciorul cel sfărîmat?" Sfinţii au răspuns: "Să nu fie aceea, căci noi vom veni la dînsul în ziua de vineri şi-l vom tămădui". Teodorit, deşteptîndu-se din vedenie, a alergat la acel bolnav şi i-a spus ceea ce a văzut şi a auzit. Bolnavul, crezînd cuvintele lui, n-a primit la sine pe doctori; ci, nădăjduind spre Dumnezeu, aştepta ziua de vineri. Deci, rugîndu-se şi sosind ziua de vineri, piciorul lui cel bolnav a primit desăvîrşit tămăduire şi s-a făcut sănătos ca şi celălalt, netrebuindu-i nici o doctorie. Atunci cel tămăduit a alergat la mormîntul Cuviosului Samson, dîndu-i mulţumire pentru cele ce arătase cu dînsul.
Dumnezeu, preamărind cu mai multe minuni pe plăcutul Său, Samson, a făcut ca din mormîntul lui să izvorască mir tămăduitor, din care bolnavii se ungeau cu credinţă şi cîştigau sănătate pentru toate neputinţele lor. S-a întîmplat iarăşi aceluiaşi boier, Leon, de a căzut în neputinţă cu tot trupul. Astfel, zăcea ca un slăbănog, fiindu-i toate mădularele înţepenite. Iar cînd a fost uns peste tot trupul cu mirul care ieşea din mormîntul Sfîntului Samson, îndată s-a făcut sănătos. Asemenea, odată, durîndu-l ochii foarte tare, s-a tămăduit cu acelaşi mir tămăduitor.
Deci, dînd mulţumire doctorului său cel fără de plată, a luat asupra sa îngrijirea casei de străini a Sfîntului Samson, fiind atunci lipsită şi dădu toate cele de trebuinţă din averile sale cu îndestulare. Aici este cu cuviinţă să pomenim şi aceasta: în această casă de străini, în vremea aceea era un slujitor, anume Enesie, leneş cu viaţa şi nebăgător de seamă la slujba sa, împlinind nevoile bolnavilor şi ale străinilor cu nebăgare de seamă. Deci, într-o noapte, Cuviosul Samson, arătîndu-i-se lui, nu în vis, ci la arătare, l-a bătut cu toiagul, zicîndu-i cu mînie: "Pentru ce nu îngrijeşti de slujba ta şi nu împlineşti nevoile străinilor şi ale bolnavilor?" Din acea bătaie Enesie atîta a zăcut, încît i s-a luat glasul şi a rămas mut, şi trupul i s-a făcut vînăt peste tot de bătăile ce i se dăduse.
A doua zi, venind mulţi la el, nu putea să vorbească decît numai îşi arăta trupul său vînăt. Apoi, luînd o hîrtie şi un condei, a scris pedeapsa care i-o dăduse sfîntul. Înştiinţîndu-se Leon, cel mai sus pomenit, de acest lucru, a venit să cerceteze pe acel slujitor bolnav, şi văzîndu-l peste tot trupul vînăt de bătaie şi neputînd vorbi, a început a se ruga cu căldură către Sfîntul Samson: "Sfinte plăcutule al lui Dumnezeu, ştii credinţa şi osîrdia mea către tine, fă aceasta ca Enesie, ceea ce a pătimit şi a scris, să o mărturisească singur cu limba sa, spre cea mai mare încredinţare a minunii şi spre preamărirea numelui lui Dumnezeu".
Astfel rugîndu-se el, s-a dezlegat limba lui Enesie şi gura i s-a deschis şi pe toate cele ce i s-au făcut lui le-a spus cu de-amănuntul şi din acea vreme şi-a îndreptat viaţa în bine. Sfătuindu-se poporul cel cucernic, a rugat pe patriarh, ca acea casă primitoare de străini a Cuviosului Samson, să o sfinţească ca să fie biserică şi s-a făcut aşa. Iar, spre primirea străinilor şi spre odihnirea neputincioşilor s-a zidit altă casă şi bolniţă lîngă biserica aceea. După aceasta, trecînd multă vreme era alt slujitor la acea casă de străini, cu numele Evstratie, asemenea neîngrijindu-se de cei bolnavi şi străini, şi pe lîngă aceasta era şi zgîrcit. Într-o vreme, n-a dat unt-delemn multe zile. Pentru aceasta, cu dumnezeiască pedepsire s-a îmbolnăvit. Unul din prieteni lui, anume Leon, nu acela de care am grăit mai înainte, ci altul cu acelaşi nume, slujind în aceeaşi casă de străini, i-a zis lui Evstratie: "Dă untdelemn destul pentru cei bolnavi şi străini şi vei fi sănătos la ochi; iar de nu vei crede cuvintelor mele, îţi voi da pentru aceasta zapisul meu".
Deci, şezînd a scris astfel: "Eu, Leon, nădăjduindu-mă spre Sfîntul Samson, făcătorul de minuni, şi întărindu-mă cu credinţa neîndoită spre dînsul, chezaş mă pun ţie de faţă, că, de vei da destul untdelemn spre mîncarea săracilor şi a străinilor, te vei tămădui la ochi, pentru că Sfîntul Samson îţi va cere de la Dumnezeu sănătate". Evstratie, luînd acest zapis şi făgăduind să dea din destul untdelemn, în aceeaşi zi s-a făcut sănătos la ochi. Dar, de vreme ce era zgîrcit cu obiceiul, a început a nu da untdelemn. Într-o noapte, i s-a arătat Cuviosul Samson, grăindu-i cu mînie: "Oare şi pe mine mă batjocoreşti?" Evstratie, înfricoşîndu-se de acea vedenie, a chemat dimineaţa pe prietenul său Leon şi i-a dat untdelemn mult, rugîndu-l să se roage către sfînt, pentru iertarea păcatului său.
Un bărbat cinstit, anume Varda, unul din sfetnicii împărăteşti, a căzut într-o boală, care se numea cancer, din care cauză i s-au făcut pe piept şi pe spate mari răni netămăduite. Din această pricină a pătimit multă vreme. Sosind pomenirea Sfîntului Mucenic Mochie, doctorii care erau lîngă el şi ceilalţi casnici s-au dus la biserica mucenicului, spre a lua parte la cîntarea cea de toată noaptea. Bolnavul zăcînd, se mîhnea foarte că n-a putut să se ducă în biserică la praznic şi să se închine mormîntului cel făcător de minuni al Cuviosului Samson. El, mîhnindu-se de aceasta, i s-a arătat un bărbat bătrîn, zicîndu-i: "Scoală-te!" Bolnavul a răspuns: "Cum voi putea să mă scol, fiind toate mădularele mele slabe de durerile cele grele". Acela i-a zis: "Eu îţi grăiesc să te scoli şi să vii în biserica Sfîntului Mucenic Mochie, a cărui prăznuire este astăzi şi să te rogi la mormîntul Sfîntului Samson". Zicînd aceasta, s-a făcut nevăzut.
Bolnavul, simţind putere în el, a început a se scula încetişor de pe pat, nemaisimţind durerea rănilor sale. Apoi, dezlegînd de la răni legăturile cele doctoriceşti şi plasturile, a aflat rănile vindecate desăvîrşit. Atunci, umplîndu-se de bucurie, s-a îmbrăcat în haine de sărbătoare şi s-a dus în biserică. Văzîndu-l toţi sănătos, deodată s-au minunat şi au preamărit pe Dumnezeu. Pe atunci era obiceiul la mulţi, că, de cădea cineva în vreo neputinţă, poruncea să-l ducă în bolniţa Sfîntului Samson, şi acolo, după credinţa sa, primea sănătate. O slugă oarecare, anume Gheorghe, a unui preot, anume Efedim, pătimea foarte tare de greutatea udului. Deci, stăpînul lui l-a trimis la bolniţa Sfîntului Samson, unde a petrecut cîteva zile, şi necîştigînd uşurare, s-a întors la casa stăpînului său. Stăpînul, văzîndu-l, s-a mîniat pentru necredinţa lui şi l-a trimis iar la bolniţă, poruncindu-i să ceară mir de cel izvorîtor din mormîntul cel făcător de minuni şi să se ungă cu dînsul. Sluga s-a dus şi a rămas noaptea acolo, iar dimineaţa s-a întors la stăpînul său sănătos şi i-a spus cum s-a însănătoşit. "Am văzut - zicea el - în această noapte, în vedenia visului, pe Sfîntul Samson, arătîndu-mi-se şi atingîndu-se cu mîna de pîntecele meu, şi mi-a zis: "Du-te de aici, că eşti sănătos!" Eu, deşteptîndu-mă, m-am simţit sănătos. De aceeaşi boală pătimea şi o femeie a slujitorului bisericii, anume Irina. Aceea a văzut în vedenia visului venind la dînsa pe Sfîntul Samson cu sfinţii cei fără de arginţi Cosma şi Damian şi, atingîndu-se de ea, din acea vedenie s-a făcut sănătoasă.
Acestea şi multe alte minuni se dădeau şi se dau tămăduiri, cu rugăciunile Cuviosului Samson. Pentru aceasta toţi cei credincioşi preamăreau pe Dumnezeu cel minunat între sfinţii Săi, Căruia şi de la noi să-I fie cinste, slavă, închinăciune şi mulţumire, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Fiscalitatea ofensivă și riscul de abuz de putere
Din data de 1 iulie 2024, adică peste mai puțin de o săptămână, intră în vigoare dispoziția din Legea 296/2023 de modificare a Codului fiscal care ridică de la 16% la 70% cota de impunere a așa-numitelor „venituri din surse nedeclarate”.
În actuala sa formă (încă în vigoare), art. 117 din Codul fiscal dispune:
„Orice venituri constatate de organele fiscale […], a căror sursă nu a fost identificată, se impun cu o cotă de 16% aplicată asupra bazei impozabile ajustate. Prin decizia de impunere organele fiscale vor stabili cuantumul impozitului şi al accesoriilor”.
Noua formă a art. 117, aplicabilă din 1 iulie 2024, păstrează formularea, dar ridică de la 16 la 70% cota de impunere.
Notă intermediară: „baza impozabilă ajustată” înseamnă suma pe care fiscul o descoperă asupra contribuabilului controlat, în conturile sale sau de tip revolut ori în conturile unor interpuși, sumă care conține și neniturile din sursă identificată, declarată.
În mod normal, noua cotă de impozit, de 70%, ar trebui să fie aplicabilă doar veniturile „din sursă neidentificată” obținute după 1 iulie 2024, iar nu și pentru cele constatate, de exemplu, de inspectorul fiscal sau de anti-fraudă, la un control de după 1 iulie 2024, dar vizând venituri anterioare. Altfel, decizia de impunere ar fi ilegală și ilegitimă, pentru că ar încălcă în mod direct și flagrant, pe față, principiului constitutional al ne-retroactivității legii.
Interesant este că, potrivit art. 4 alin.1 din Codul fiscal, orice majorare de taxe sau impozite se aplică începând cu data de 1 ianuarie a anului viitor celui în care s-a edictat majorarea. În cazul cotei de impozit pe veniturile din surse neidentificate, majorate de la 16 la 70%, aplicabilitatea sa este amânată chiar de Codul fiscal până la 1 ianuarie 2025.
Nu există, însă, niciun motiv să credem că guvernul actual, din foame de bani, nu va pretinde fiscului să aplice această taxă chiar din 1 iulie 2024 și chiar retroactiv.
De observat și caracterul sanționator, ba chiar pedepsitor al reglementării: statul îi aplică cetățeanului care nu știe când și cum să declare un venit despre care … nu știa că trebuie declarat, o pedeapsă constând într-un impozit retroactiv de 70% pe întreaga sumă descoperită a fi „din surse neindentificate”, la care se adaugă o dobândă de 0,02%, precum și o penalitate de nedeclarare de 0,08%, ambele pe zi de întârziere. Cumulat, aceste două pedepse sumplimentare înseamnă 0,1% pe zi de întârziere, deci 36,5% pe an … Așadar, acel venit nu doar că este (hiper)impozitat, el este pur și simplu confiscat, urmând și executarea silită pe casă, mașină, cățel și purcel …
Cei vizați, cu precădere, vor fi: românii care trimit bani acasă din străinătate, influencerii de pe tik tok, feisbuc, Instagram etc., care realizează venituri din donații*, precum și operațiunile de videochat sau cele cu cryptomonede.
Cu titlu de pont pe care îl ofer cu titlu gratuit, arăt că sumele primite cu titlu de donație propriu-zisă sau de dar manual sunt scutite de impozit, așa cum rezultă din art. 61 lit. p) din Codul fiscal.
Numai că donația propriu – zisă (nu și darul manual) trebuie făcută prin act notarial.
Pe de altă parte, cei care trimit bani acasă copiilor, părinților sau apropiaților, cash sau prin sisteme de plată de tip revolut, trebuie să poată proba că sursa acestor plăți o reprezintă venituri din sursă identificată, altfel riscul este de a se aplica un impozit de 70%, prin recalificarea pe care o poate efectua organul fiscal, potrivit principiului prevalenței economicului asupra juridicului.
Darurile manuale, care nu necesită act notarial, chitanță, factură etc., și nu depășesc un nivel decent pe fiecare dăruitor în parte, nu sunt supuse impozitului. Intră aici darurile de nuntă sau de botez ori bacșișul pentru lăutari sau ospătari. Sunt incluse atât bunurile, cât și valorile de genul bijuteriilor, titlurilor de valoare sau al aurului financiar. Evident, sunt incluși și banii cash.
Singura problemă va fi de interpretare și aplicare a legii.
Dacă inspectorul fiscal sau anti-frauda vor decide că aceste donații sau daruri manuale sunt sau provin din venituri fără sursă clară și legitimă de proveniență, tot ce îi râmâne de făcut împricinatului este să plătească, pentru a nu risca executări silite, după care să conteste în justiție și să spere că, peste mai puțin de 5 ani, va primi câștig de cauză și va fi despăgubit de fisc.
Dacă decideți să luptați, șineți cont și de cele spuse mai sus, referitoare la aplicabilitatea în timp a legii modificatoare a taxelor.
În acest caz, spor la procese.
*pe internet se obțin sume mari din „donații”, subscripții, like-uri etc.; acestea sunt, în fapt, operațiuni juridice similare cu prețul biletelor de spectacole, cu drepturile de televizare/radiodifuzare sau cu drepturile patrimoniale de autor; prin recalificare, organul fiscal poate decide că donația este, de fapt, o formă mascată de venituri din activități independente
Adormirea Sfintei Ana, Maica Preacuratei Născătoare de Dumnezeu (I)
Sfînta Ana, care a fost bunica după trup a Domnului nostru Iisus Hristos, se trăgea din seminţia lui Levi. Ea era fiica Mariei şi a preotului Mathan, care a preoţit pe timpul împărăţiei Cleopatrei şi a lui Sapor, împăratul perşilor, mai înainte de împărăţia lui Irod Antipa. Preotul Mathan a avut trei fete: Maria, Sovia şi Ana. Pe cea dintîi a măritat-o în Betleem şi a născut pe bunica Salomeea; pe cea de-a doua a măritat-o tot în Betleem şi a născut pe Elisabeta, soţia preotului Zaharia şi mama Înaintemergătorului; iar pe cea de a treia, adică pe Sfînta Ana, a măritat-o în pămîntul Galileei şi a născut pe Maria, Maica Domnului nostru Iisus Hristos. De aceea bunica Salomeea, Elisabeta şi Sfînta Maria, sînt fete de trei surori.
Sfînta Ana, după ce a născut pe izbăvitoarea a toată lumea, după ce a înţărcat-o şi după ce a dăruit-o Bisericii, ca pe un dar fără de prihană lui Dumnezeu Atotţiitorul, vieţuind cealaltă vreme a vieţii sale în post, rugăciuni şi faceri de bine către cei lipsiţi, s-a dus în pace către Domnul
Prima și cea mai importantă condiție a unui trai decent și a încrederii în viitor este existența unei locuințe familiale, unde omul simplu să poată să trăiască decent și să își crească și să educe copiii, adică generația noastră viitoare.
Începe actul 2 al circului public: alegerile Prezidențiale
Cu toate că pare că Președintele României nu ar avea potrivit Constituției un rol prea important la nivel intern, atribuțiile constituționale nepărând prea importante, cu toate că sunt multe care par ”mărunte”, dar al naiba de importante, având în vedere rolul Președintelui României în politica externă a țării și cel de președinte al CSAT, rolul Președintelui este al naiba de important.
De ce?
Că prin intermediul CSAT s-au introdus, de fapt, toate dispozițiile care trebuiau să fie implementate în România, trasate de alte puteri străine, față de care președintele, șefii structurilor de securitate, ”aleșii” și ”guvernanții” s-au comportat ca niște simpli ”executanți”, în niciun caz ca decidenți ai României care își respectă rolul constituțional și pun pe primul plan interesul național al României, al poporului român, caracterul naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil al statului român.
”Oferta” la prezidențiale va fi mare, vor candida mulți, atât bărbați, cât și femei, astfel încât să pară că avem de unde alege, este democrație, dar să iasă cine trebuie.
Așa că atunci când veți analiza pe cine să alegeți, nu luați în considerare: manipularea, minciunile, promisiunile, analizați răspunzându-vă la o singură întrebare: RAPORTAT LA FAPTE, FUNCȚIE, MOD DE EXERCITARE A ATRIBUȚIILOR, ESTE VREUN CANDIDAT CARE A PUS MEREU PE PRIMUL LOC INTERESUL ROMÂNIEI ȘI AL POPORULUI ROMÂN ȘI NU INTERESUL PERSONAL, POLITIC, DE CAPITAL ELECTORAL AL LUI, AL PARTIDULUI SAU AL GRUPULUI DE INTERESE PE CARE ÎL REPREZINTĂ?
Dacă răspunsul la această întrebare va fi NU, atunci vom alege ca întotdeauna răul cel mai mic, pentru că de fapt, nu vom alege liber, ci vom selecta dintr-un meniu prestabilit care ni s-a oferit.
Însă, aparențele sunt înșelătoare mereu, iar răul cosmetizat ca să pară că este cel mai mic.
Dacă vrem să avem ce să alegem, atunci trebuie să ne căutăm un președinte, pe care să îl determinăm să candideze, să strângem semnături și să ieșim să îl votăm.
Și nu, nu cred că acel ”președinte” se află printre cei care se oferă și s-au oferit demult. Au fost mulți ”pregătiți” pentru a candida.
Din milioanele de adulți, cetățeni români, undeva, pe undeva există un asemenea om. Trebuie să îl identificăm!
Este incredibil! Dr McCullough, cel care ne-a câștigat încrederea prin rigurozitatea științifică, logica medicala și tratamentele eficiente oferite în perioada covid, ne recomandă acum antidotul constând tot intr-un tratament genetic, siRNA Strategic Deactivation of mRNA COVID-19 Vaccines: New Applications for RIBOTACs and siRNA Therapy !Peter McCullough Breakthrough: Inject siRNA to Deactivate mRNA Aceasta se întâmpla în condițiile în care sunt din ce in ce mai multe dovezi (inclusiv analizele efectuate de mine) care indica faptul că vaccinurile covid contin doar nanotehnologie, fără ARN.
Sunt disperați sa ascunda cu orice pret nanotehnologia din aceste produse, să evite ca oamenii sa afle despre acest domeniu și despre faptul că mai toți avem în corpurile noastre aceasta tehnologie administrata prin diferite căi.
Dacă aceste informații ies la suprafață și oameniii vor afla faptul ca nanotehnologia nu este legiferată corespunzător și că este folosită fără acordul lor în medicamente, vaccinuri, alimente, cosmetice, pulverizată în aer de ani de zile, o mare parte din industria aceasta foarte bănoasă care îmbolnăvește și controlează oamenii fără ca acestia să-și dea seama, va cădea, alături de cei care au construit tot ce ține de acest domeniu. De asemenea, nici planul lor de a conecta creierele la inteligența artificială nu va mai putea fi pus în practică. Fără 5 G/6G acest plan nu va putea funcționa.
Astfel se explică de ce mi-au fost șterse comentariile și mi s-a interzis să mai postez comentarii pe substack când am intrebat cum este posibil ca descoperirea contaminării cu ADN a vaccinurilor ARN să se întâmple simultan în Japonia si SUA, in aprilie 2023, de către Prof. Murakami de la Universitatea de Stințe din Tokyo BREAKING: Pfizer’s Jab Contains the SV40 Sequence Which Is Known as a Promoter of the Cancer Virus și de către dr. Kevin McKernan, fondatorul Medicinal Genomics Sequencing of bivalent Moderna and Pfizer mRNA vaccines reveals nanogram to microgram quantities of expression vector dsDNA per dose , fără ca acești mari cercetători să comenteze nimic despre nanotehnologia nereglementată din vaccinuri?
Si aceasta se intâmplă în conditiile în care si Japonia, și SUA investesc de mai mult de 20 de ani miliarde de dolari în cercetarea nanotehnologică.
De aceea luptătorii din opoziția controlată nu-mi răspund la e-mailuri sau nu pot fi accesați prin e-mail , de aceea nu vorbesc deloc despre nanotehnologie si încheie abrupt discutiile despre acest subiect. Opoziția care face acest joc este la fel de vinovată si de periculoasă ca cei care au luat decizii in perioada covid. Ei fac o schimbarea cu jumătăți de adevăr, dar nu doresc ca oamenii să devină cu adevărat liberi, ci doresc un control și mai sever al acestora prin nanotehnologia pe care o ascund cu atâta incrâncenare.
Să nu uităm ca totul a fost coordonat militar.
In noi stă puterea de a deveni liberi, dacă știm să căutam și incepem să facem legaturi. Nu mai putem primi și accepta ca bun tot ce ni se servește. Doar fiind atenți, precauți cu toate informațiile și cercetând, vom găsi adevarul, chiar dacă simțim și vom afla că mulți ne-au trădat.
Fiecare din noi trebuie sa caute, să gândească. Asta s-a dorit, să ne bulverseze cu tot felul de informații, să nu mai gândim, să nu mai căutăm și sa ni se devieze atenția de la lucrurile importante.
Este nebunie totală!
Doamne ajută!
Un 9 iunie pus sub semnul întrebării!
Tin sa va mulțumesc pentru vot, pentru sprijin, pentru încurajări, pentru ajutor. Am fost magulit de cite mesaje am primit. Acum, după asa scrutin şugubăț, fiecare cauta explicații. Posibil sa nu le avem, aici, in tara, pe toate. Posibil sa fi asistat cu toții la o frauda atent orchestrata (manipulare) din te miri ce laborator iar noi toți sa ne fi impiedicat de aceeasi duminica a "orbului". Însă, poate cel mai important, in partidul AUR am cunoscut o familie asa mare, pentru ca am atitia prieteni din tara si de peste hotare, am cunoscut atit de mulți oameni exceptionali, am avut sansa sa stau la masa cu nume mari, artisti, sportivi, profesori, etc și sa am un asa cuvint de spus pe atitea scene in fața atâtor mulțimii de oameni. Am fost liber sa spun tot ce știu, tot ce gindesc. Doar timpul mi-a fost cel mai incomod dușman.
Așadar, n-am pierdut. Poate trebuie sa invatam din ce avem. Poate doar o lecție sa fim mai atenți cu istoria. Care se tot repeta, iar noi toți plătim pentru ca timpul, vrem sau nu, trece peste toți. Trec generații, se sting caractere, personalități, oameni cultivați, oameni care, altfel, la vremea lor, ar fi putut muta tara, dacă li s-ar fi dat atenție, încredere, respect. Și e păcat pe cita risipa am făcut. Tara asta e zdruncinata de atâtea trădări, ne-am vândut, neam vindut. E un păcat al nostru și parca o vrajba de care nu mai scăpăm sa ne macine existenta celebra capra a vecinului, moartea celebrului cioban moldovan, /Că-i mai ortoman, Ș-are oi mai multe Mândre și cornuțe, Și căi învătați Și câini mai bărbați
Votul de ieri este o victorie pentru unii și o mâhnire pentru majoritatea acestei țări. Este rezultatul abilitățile unora sa păcălească, sa însele sa minta, sa vopsească gardurile exact când trebuie, sa arunce cu dulcegării și vorbe alunecoase, implorind votul. Asa au făcut-o din 90. Asa li s-au dat votul.
E abilitatea lor sa prostească acest popor. Un popor, de altfel, încercat, ignorat, înrobit, îngenuncheat, îndatorat, alungat sau care nu -și mai găsește locul în propriile granițe.
Nu trebuie sa ne mire nimic. Ne știm. Nu știm, încă, sa ne regăsim calea, parca nu mai știm cine suntem, nu mai știm ce vrem, nu mai știm unde sa mergem. Nu mai avem busolă. Sau busola este în mâinile altora.
Cu toate astea, eu nu mi-am pierdut credința, nu mi-am pierdut nimic din tot ce m-a încărcat sa fiu asa cum sunt. Am spus-o pe o scena: "numele meu, aici, pe aceasta scena înseamnă o garanție pentru voi, pentru Iasi, pentru Moldova, pentru tara, ca voi schimba și voi aduce fie și un singur strop, o picătură în plus de speranța, bucurie, în inimile tuturora".
Cu toții împărtășim valori care ne definesc, avem repere, limba, aceeași cultura, istorie, port, credința, respiram același aer, ne hrănim din același Pământ, ...sau poate nu la fel de mult, nu toți la fel, pentru ca uitam sa alergam mai mult ca sa fim pe cat alergam mai mult ca sa avem.
Urmează Alegerile Parlamentare și pentru Președintele României. Fiți alături de proiectele noastre AUR pentru România!
Republica Moldova, Basarabia noastră, este o țară cu 2,5 milioane de locuitori, peste un sfert dintre moldoveni locuind în orașul Chișinău.
Republica Moldova nu este țară membră a NATO (este neutră din punct de vedere militar, cel puțin deocamdată ... ) și nu este stat - membru al UE.
Cu toate acestea, peste 1 (un) milion de moldoveni de dincolo de Prut au cetățenie română. Este adevărat că un mare număr dintre ei nu trăiesc în România, ci în UE, unde au migrat pe motive economice. Republica Moldova este, din păcate, un pol al sărăciei, fiind la distanță mare de România, chit că România are proprii săi săraci (între 6 și 8 milioane de oameni).
Spre deosebire de ce lasă să se înțeleagă conducerea vremelnică a Republicii Moldova, basarabenii sunt mult mai integrați economic, social și cultural cu România decât erau acum 20 de ani, pe vremea președinților de sorginte comunistă ai țării. Ba chiar și legislația se integrează cu cea a României - cel puțin în domeniul în care activez eu, adică, dreptul comercial, legislația moldovenilor a virat puternic către legislația României, cu toată moștenirea sovietică și rusă a legislației post - independență a Republicii Moldova.
Am avut marea surpriză să observ că, în cărțile lor de drept comercial, profesorii de la Chișinău citează frecvent autori români (mă citează inclusiv pe mine, în calitate de „savant român” ...), jurisprudență românească, legislație românească - model pentru legislația din Moldova etc.
Notă: la Conferința Dreptul afacerilor pentru 2024, din 16-17 mai 2023, de la Facultatea de Drept din București, am avut plăcerea să văd în sală și să discut cu reprezentanți ai Băncii Naționale a Moldovei, care au venit atunci din proprie inițiativă, iar anul acesta la invitația mea expresă.
Calea cea mai simplă și lipsită de convulsii socio-politice către re-unire este intensificarea acestei integrări, până la momentul la care Republica Moldova va fi devenit, de facto, parte a României.
Accesul direct în UE al Republicii Moldova - dezirabil și sustenabil mai ales de către mișcarea suveranistă din România și din celelalte state membre UE, foste țări comuniste - este un proces de durată și necesită extrem de multe examene ale stării statului de drept, capitol la care autoritățile moldovene nu stau deloc bine. Mai mult chiar, aderarea la UE a Republicii Moldova ar putea fi „legată” de aderarea Ucrainei, iar în cazul acesta procesul va dura dublu. Ucraina chiar este cea mai coruptă și cea mai riscantă țară din Europa.
Voi susține categoric aderarea Republicii Moldova la UE, cât mai repede posibil, dar până atunci se pot face pași esențiali în direcția integrării în plan economic, judiciar, energetic și chiar bancar.
Poate că cei 1 (un) milion de basarabeni cu cetățenie română vor găsi mai sus un motiv de a ieși la vot pe 9 iunie și de a opta pentru cei care îi pot lua în serios și care nu fac promisiuni mincinoase. Unii ca mine, de exemplu ...