Prima și cea mai importantă condiție a unui trai decent și a încrederii în viitor este existența unei locuințe familiale, unde omul simplu să poată să trăiască decent și să își crească și să educe copiii, adică generația noastră viitoare.
O reglementare de acest gen ar putea să se constituie într-un motiv bun de întoarcere în țară a românilor care lucrează în străinătate.
Un asemenea proiect ar putea neutraliza fenomenul psiho-social al depresiei – un om fără casă, supra-îndatorat, fără încredere în viitor, este un om blazat, un candidat la ratare socială, un om care riscă să eșueze în alcool, droguri și alte dependențe. Un om fără o minimă plasă de siguranță socială ajunge să coste întreaga societate – șomaj, medicamente, spitalizare, anomie, promiscuitate. Statul ar face o bună afacere dacă ar salva la timp aceste persoane printr-un program de alocare de locuințe decente și le-ar da o nouă șansă de a crea plusvaloare economică, socială și emoțională pentru familie și națiune.
De asemenea, acest program ar putea corecta o nedreptate socială.
Casele executate silit se acumulează sub controlul credi-rentierilor, persoane sau entități juridice cu care se edifică sub ochii noștri un neo-feudalism șocant pentru secolul XXI. Monopolul exercitat de bănci, de credi-rentieri și de dezvoltătorii imobiliari în domeniul locuințelor face ca omul simplu să fie prins într-un cerc vicios al (supra)îndatorării, al captivității financiare și al suferinței, de pe urma căruia toți cei mai sus indicați se îmbogățesc fără just temei, printr-o injustă redistribuire a plusvalorii create prin muncă și merit de omul simplu. Acestui monopol imobiliar i se adaugă monopolul din energie. Furnizorii energiei obținute din surse clasice și speculatorii din energia regenerabilă, deopotrivă, fac profituri majore și nemeritate de pe urma penuriei de energie artificial creată și din subvențiile și facilitățile acordate suspect de generos de Statul român, în timp ce populația ajunge frecvent în situație de privare energetică.
Acest cerc vicios nu poate fi spart decât printr-un program de construcție din fonduri publice de locuințe noi și ieftine și, respectiv, prin dotarea locuințelor cu capacități individuale sau grupate de producere și stocare a anergiei regenerabile.
Ne propunem construirea a cel puțin un milion de locuințe din fondurile alocate de stat, printr-o companie publică, locuințe cu prețuri decente și care să poată fi, după caz, cumpărate cu credite cu dobânzi subvenționate de stat sau alocate cu chirie. Locuințele vor fi la standarde înalte de rezistență la cutremure și calamități și eficiente energetic, și vor beneficia de un nivel decent de confort și planificare urbană.
Ne propunem, de asemenea, ca în următorii 10 ani să dotăm minim 50% dintre locuințele din România cu capacități de producție și stocare a energiei regenerabile suficiente pentru a nu mai depinde de rețelele clasice de producție, stocare și distribuție de energie. În loc să subvenționeze speculatorii din energie, Statul român va subvenționa simplul particular. Fiind vorba de un program social, nu va fi nevoie de proceduri prealabile de aprobare a ajutoarelor de stat. În privința ajutoarelor de stat, uzual acordate marilor companii și speculatorilor din domeniu, acestea vor fi înghețate - nu au dus la nimic bun pentru economia României și pentru societate; dimpotrivă, au creat PIB prin creșterea prețurilor și „dezvoltare” economică prin (supra)îndatorare.
