Doamne. Ia-mi vălul de pe ochi
şi voi înţelege minunatele lucruri din legea Ta.
Doamne arată-mi mie cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale!
Parchetul general a efectuat percheziții la traderul de energie Tinmar, pentru suspiciunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și pentru spălare de bani. Parchetul susține, în comunicatul său public, că Tinmar plimba facturi de energie în interiorul grupului de societăți, pentru a ridica artificial prețul și a încasa ulterior de la stat compensarea între sumele încasate de la clienți și prețul total facturat al energiei.
Pe timpul plandemiei, guvernele Orban - Câțu le-au vândut consumatorilor iluzia că facturile la energie sunt suportabile, pentru că le compensează statul … Sigur că da, iluzia a fost menținută de guvernele Ciucă – Ciolacu.
Ideea „salvatoare” nu putea duce decât la: (i) ruina consumatorilor și a antreprenorilor și (ii) hiper-îmbogățirea fără just temei a jucătorilor din energie, care au fixat acele sume plătibile de consumatori(în cazul Tinmar, 400 lei din totalul de 2500 de lei) la valori maximale, făcând foarte grea sau chiar imposibilă reducerea acestui plafon la valori decente.
Vina aparține statului și ANRE, care au tolerat, au acceptat, au încasat (de exemplu, preț mai mare la energei, egal tva mai mult, PIB – pe hârtie – mai mare).
A încercat, timid, ANPC să facă ceva în anul 2023, dar măsurile de încetare a practicilor comerciale abuzive și sancțiunile contravenționale luate contra unor corporații din domeniu au fost suspendate urgent de independenta și imparțiala justiție din București.
Încă de pe acea vreme plandemică am atras atenția că această compensare, bazată pe prețuri duse la maxim de actorii pieței, este o soluție extrem de proastă. Am scris pe feisbuc și am vorbit la tv, inclusiv la tv - urile atunci pro-vaccin, azi pro-anulare alegeri și pro-bolojaniene.
Am spus atunci, repet acum:nu compensareaeste soluția, ci plafonarea temporară a facturilor, în favoarea consumatorilor.
OG nr.99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, la art. 71, permite guvernului ca, pentru echilibrul și competiția sănătoasă pe anumite piețe, să impună un contract – tip obligatoriu, care să includă un preț plafonat.
Exact așa a fost piața energiei în anii 2021 – 2025, haotică, nemiloasă ca o junglă. Prețurile la energie au fost mai mult decât excesive, au fost ruinătoare.
În fine, statul ar trebui să elimine din facturile la energie (ca și din facturile la gaze și din prețul carburantului) toate mizeriile de „taxe verzi”, iar tva și acciza să fie reduse la zero, atunci când este vorba de consumatori.
Dacă nici acum nu se iau măsuri, e clar că și alți băieți deștepți din energie vor apărea și prospera.
România se confruntă cu măsuri fiscale aspre care pun o presiune suplimentară pe familiile cu venituri medii și mici, pe micii antreprenori și pe profesiile liberale și independente.
Guvernul a mărit TVA-ul chiar și pentru alimentele de bază, apă și căldură. Statul a ajuns sa ia o parte din pensii pentru asigurările de sănătate, pentru a finanța un sistem public de sănătate precar și scump. Impozitele și acciza au crescut, uneori chiar și cu 50%.
Vorbim aici, în Parlamentul European, despre o Piață Unică Europeană, despre integrare și despre prosperitate comună. Dar în România, realitatea este alta: nota de plata pentru traiul zilnic a devenit de mult o povară pentru omul de rând și nu sunt șanse de a o reduce.
Impactul nu este doar social, ci și economic. IMM-urile românești – actori esențiali pentru inovare și locuri de muncă – își pierd competitivitatea și, sub impactul unui șurub fiscal tot mai strâns, își pierd afacerile și angajații. Micile afaceri românești luptă cu mîinile legate la spate pentru supraviețuire, în timp ce marii actori ai economiei, de regulă, companii multinaționale, se scaldă în facilități și ajutoare de stat, precum și în contracte cu autoritățile publice care, dependente fiind de puternicii economiei, nu obișnuiesc să îi întrebe dacă își achită taxele și impozitele la timp în România, unde se creează plusvaloarea basculată peste graniță. Dimpotrivă, toate resursele materiale și umane li se pun la dispoziție, practic, gratuit.
Comportamentul de colonie neo-feudală al unor țări ca România, gestionată de politicieni – compradores, este unul dintre principalele impedimente ale pieței unice europene, facând-o să semene tot mai mult cu un slogan lipsit de corespondent în realitate.
Piața Unică nu poate fi completă cât timp economiile din Est rămân în urmă prin acest continuu export de plusvaloare și resurse. Avem nevoie de măsuri care să reducă decalajele, nu să adâncească sărăcia. Pentru ca această piață unică să fie cu adevărat funcțională și echitabilă, este esențial să recunoaștem realitățile inegale dintre statele membre și să ne propunem să le combatem.
Acesta este un țel mult mai important și nobil decât obsesiile climatice și războinice ale actualei birocrații UE.
(conținutul pe larg al discursului meu de un minut de azi, din PE, de la Strasbourg)
Guvernul lovește din nou în români: prețul unei locuințe va crește cu cel puțin 10.000 de euro! Majorarea TVA de la 9% la 21% pentru locuințe este o decizie cinică, luată într-un moment în care tinerii se zbat între chirii scumpe și salarii insuficiente.
În loc să sprijine accesul la o locuință decentă, coaliția PNL-PSD-USR-UDMR alege să îngroape definitiv speranțele celor care vor să rămână în țară. Criza economică se adâncește, iar guvernarea actuală nu face decât să pună paie pe foc cu măsuri care alungă tinerii și distrug viitorul.
Este o politică a nepăsării, care condamnă o întreagă generație la exod sau la sărăcie. Statul trebuie să fie partenerul cetățeanului, nu călăul speranțelor sale.
În loc de o majorare a tva și a accizei pentru toți, cu consecința reducerii consumului și cu rezultanta colapsului bugetului, mai bine ar fi eliminate și tva și acciza pentru toate produsele și serviciile de strictă necesitate: mâncare, apă, utilități, medicamente. S-ar reduce, astfel, sărăcia și efortul bugetar necesar plasei de siguranță socială.
Decât să plece urechea la “experții” FMI și să tremure de frica SRI, fiscul ar face bine să pună mâna și să controleze și să închidă robinetul cu care marii evazioniști fură tva și accize, iar corporațiile fac optimizare fiscală (tot un furt, dar mai sofisticat). Efortul logistic și de personal ar fi mult mai mic.
Decât să majoreze impozitul pe venit, profit și dividende, cu consecința exploziei evaziunii fiscale și a fugii investitorilor străini de România, mai bine statul ar impozita cu 10% acționarul sau asociatul, indiferent câte societăți și grupuri piramidale de companii ar deține, singur sau în asociere cu alții, pe principiul “beneficiatului real” al companiilor sau al ONG - urilor. Se numește transparență fiscală. E un unic impozit pe care 99% dintre cei care beneficiază de ea (unele profesii liberale) îl plătesc voluntar. Interesant e că sistemul e utilizat peste tot în UE, în domeniul IMM - urilor și al profesiilor liberale. În acest fel, nu ar mai fi evaziune fiscală decât la marii infractori și optimizare fiscală la marile companii. Aici s-ar putea aplica prezumția că operațiunile de optimizare fiscală sunt cazuri de concurență ilicită, sancționabilă cu amendă de 10% din cifra de afaceri. Nu ar mai fi nevoie de SRI să vină și să toarne la autorități cazuri selective de evaziune, cu omiterea celor importante și sus-puse politic.
Urmăriți-mă și pentru alte sfaturi financiar - bugetare și de macro-economie. Mai am.
Cum e cu legile care se adopta si nu va pasă de ele, că vi se spune că nu sunt obligatorii, ci opționale normele din ele?
Vedem acum cu Legea pentru care si-a angajat Guvernul Ciolacu raspunderea în fața Parlamentului, prin care a modificat Codul Fiscal.
In anul 2021 s-a dat un OUG.
OUG nr. 120/2021 privind administrarea, funcționarea și implementarea sistemului național privind factura electronică RO e-Factura și factura electronică în România, precum și pentru completarea Ordonanței Guvernului nr. 78/2000 privind omologarea, eliberarea cărții de identitate a vehiculului și certificarea autenticității vehiculelor rutiere în vederea introducerii pe piață, punerii la dispoziție pe piață, înmatriculării sau înregistrării în România, precum și supravegherea pieței pentru acestea.
Nu era obligatorie pentru toti factura electronica si nici factura electronica RO e-factura.
La momentul respectiv, Codul fiscal prevedea ca pentru platitorii de TVA sunt considerate facturi documentele sau mesajele pe suport HARTIE ORI în format electronic, dacă indeplineau conditiile de la art. 319 alin 1 Cod Fiscal.
Sa vedeti ce simplu s-a scos ”alternativa” hartia si s-a introdus obligativitatea folosirii NUMAI a facturii electronice.
Prin Legea lui Ciolacu au bagat un aliniat nou la art 319 din Codul fiscal prin care au zis ca pentru operatiunile realizate intre platitorii de TVA din Romania factura este considerata NUMAI factura care indeplineste conditiile OUG 120/2021.
Drept urmare: la revedere factura pe suport de hartie intre platitorii de TVA din Romania!
Vedeți ce simplu devin obligatorii normele dintr-o lege (din aia la care nu reactionati sa nu se adopte ca vi se spune ca nu e nimic obligatoriu)?
Printr-un singur aliniat aruncat in alta lege peste 1-2 ani.