Zece lecții despre contracte iraționale și despre ne-contracte
(V)
Despre affective computing se vorbea, cu titlu de SF, încă din anul 1997, când o cercetătoare de la MIT, Rosalind Picard, a publicat o carte cu acest titlu. Picard a oservat atunci că, deși emoțiile obișnuite și vizibile au expresii cognitive și corespondențe în limbaj („I feel scared”), cele mai multe fie nu au astfel de corespondențe, fie sunt imperceptibile. Cu toate acestea, computerele (sau obiectele și dispozitivele „smart”, în prezent) pot nu numai să detecteze aceste emoții nenumite ori imperceptibile, dar pot și să le colecteze, să le stocheze și să le clasifice, creând modele de analiză (pattern) pe baza cărora vor putea fi recunoscute și focalizate oricând și la oricine.
Rosalind Picard și-a constituit propria companie, în 2017, pentru a valorifica aceste descoperiri pe care le făcuse în urmă cu 20 de ani. S-a numit … Affectiva. Afacerea s-a axat, initial, pe aplicații medicale inofensive și benefice (de exemplu, comunicarea cu copiii care au autism). Dar, în scurt timp, afacerea s-a extins la dotarea tuturor dispozitivelor „smart” cu … cipuri emoționale. Nefiind de acord cu această excrescență nenaturală a firmei sale, pe care a considerat-o periculoasă sub raportul liberului arbitru (fundamentul condiției umane), Picard a părăsit propria companie. Fosta sa doctorandă, care a fost co-fondatoare a companiei Affectiva, precum și finanțatorii, au decis, în schimb, să continue noua afacere, iar compania a fost redenumită – Emotion AI. De atunci, tehnologia „cipurilor emoționale” s-a extins exponențial și global*.
În anul 2015, compania Realyes a câștigat un grant de 3,5 milioane de euro de la Comisia Europeană pentru un proiect denumit SEWA (Automatic Sentiment Analysis in the Wild), destinat construcției unei tehnologii capabile să „citească” și să analizeze automat emoțiile persoanelor care văd sau percep un „conținut” (text, poză, video, desen animat, meme), pentru a măsura cu precizie gradul în care respectivele persoane au apreciat sau au dezaprobat conținutul. Imediat ce a luat cunoștință de acest proiect, directorul general al AOL Internațional s-a entuziasmat atât de tare încât a declarat că acest proiect este un adevărat Sfânt Graal pentru marketingul în domeniul video, un salt uriaș în domeniul aplicațiilor tehnologice. În 2016, Comisia Europeană a acordat Realyes, pentru proiectul SEWA, premiul Horisons 2020, motivând că această tehnologie va ajuta comercianții să își construiască reclame mai relevante și să își facă vânzările mai sigure… Comisia Europeană nu a observat, însă, faptul că această „mașină de învățat” deschide o cutie a Pandorei.
Lumea de azi este, la propriu, invadată de dispozitive de „affective computing” și covârșită de tehnologii de „emotion&sentiments analytics”.
În prezent, majoritatea lucrurilor „smart” pe care le cumpărăm pentru a ne face viața mai ușoară și traiul mai comod sunt dotate cu „cipuri emoționale”, care ne veghează și ne cartografiază chiar și când nu sunt în funcțiune.
Și ne includ în necontracte, fără voia și cunoștința noastră.
Ceea ce omul obișnuit nu poate percepe sau controla, adică micro-emoțiile și nano-gesturile care spun, practic, totul despre noi, pot acum mașina, lucrul sau dispozitivul „smart” – adică, să perceapă, să monitorizeze, să capteze, să înregistreze, să stocheze și să trimită toate aceste manifestări comportamentale nenumite sau imperceptibile oamenilor normali către colectori. Pentru aceste „mașini de învățat”, nu există poker face.
Ne putem imagina cum anume sunt utilizabile aceste tehnologii care detectează și utilizează stări afective, emoții, sentimente, gesturi automatice și mișcări imperceptibile pentru noi? Cum poate fi influențată o negociere, cum poate fi prezisă ori deviată o soluție judiciară, cum poate fi folosită o pauză hipnotică (momentul în care gândirea conștientă e blocată din cauza unui eveniment sau gest neașteptat) pentru a câștiga o dispută, cum poate fi evitată plata unei daune cauzate de un dezastru? Putem prevedea modul în care aceste tehnologii vor fi ajuns curând să afecteze cooperarea umană, viața de familie sau amoroasă, politica, ideologiile, credințele religioase, războaiele? Cum va arătă, sub impactul acestei tehnologii, limbajul – care oricum face trecerea de la scriere la pictograme? Cum va fi înlocuit limbajului obișnuit, compus din cuvinte, de limbajul non-verbal, inconștient?
Cu ajutorul acestei tehnologii de affective computing, care nu este pentru oameni, ci despre oameni, riscul și incertitudinea marilor comercianți pot fi neutralizate. Asigurătorii nu mai trebuie să își bată capul cu calcule actuariale și cu procese interminabile cu asigurații, băncile nu mai sunt nevoite să efectueze analize complexe de risc al viitorilor debitori, iar marii producători de medicamente și vakseenuri nu mai sunt obligați să efectueze teste clinice birocratice și costisitoare pentru noile lor produse. Internetul lucrurilor reduce totul la o analiză a bazelor de date sau la un click. Nu mai există decât riscul controlatului, adică, al „asiguratului”, al debitorului, al pacientului etc.
Dispozitivele „smart” ale mașinii tale sau ale telefonului tău sunt pre-setate pentru a comunica instantaneu nu numai cu service-ul autorizat, ci și cu societatea de asigurări și cu poliția rutieră care, toate, indiferent de starea reală în care te afli sau de o eventuală forță majoră, ar putea considera că șofezi periculos, că ai acumulat prea multe puncte de rating scăzut sau de amendă, că pari a fi obosit la volan, că pari a vorbi în dodii și, deci, ești cel mai probabil în stare de ebrietate sau „afumat”, și să lanseze automat comanda „stop”. Oprirea automată a mașinii ar putea interveni, de altfel, oricând (pare că) se încalcă regulile stabilite de asigurător, întrucât dealer-ul are o înțelegere cu asigurătorul în virtutea căreia ar urma să obțină niște bonusuri suplimentare sau niște economii aferente pre-setării mașinii cu aceste reguli – cumpăratorul neavând de ales (sau ignorând înțelegerea celor doi). Mașina, din aceste motive, se poate opri automat, chiar și dacă ești în plină furtună, în plin deșert, pe o trecere la nivel cu calea ferată, având pe bancheta din spate un copil bolnav sau un rănit grav. Asta pentru că mașina, telefonul sau alte dispozitive fixe ori portabile sunt „inteligente” …
* O tehnologie similară și-a dezvoltat și compania Emoshape, începând din 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu