Zece lecții despre contractele iraționale și despre ne-contracte
(I)
Contractul este ordinea privată – o ordine bazată pe acordul de voințe, care subzistă prin cooperarea și echilibrul intereselor părților.
Formarea normală, rațională, a contractului presupune, principial:
– negocierea, care este regula formării consimțământului, prevăzută la art.1182 alin.2 Cciv;
– adeziunea fără rezerve la oferta de a contracta, care este excepția de la regulă.
În ambele cazuri, informarea co-contractantului, necesară formării conștiente și complete a consimțământului, este esențială.
În lipsa informării, comportamentul contractual este deviat. Omisiunea de a informa și dezinformarea sunt generatoare de rebuturi contractuale, și nu de contracte, de haos și revoltă judiciară, și nu de ordine privată.
De vreme ce, teoretic, contractul este rațiune, noțiunea de contract irational ar putea fi ștampilată drept oximoron. Realitatea faptică probează, însă, că peste 90% dintre achizițiile pe care le facem în calitate de consumatori sunt iraționale. Contractăm de frică, din imitație servilă, sub impactul efectului de hallo, sub presiunea autorității*, achiziționăm pentru că așa ne impun „valorile comunității”, achiesăm la reguli sau cutume (oricât de absurde) pentru că trebuie să ne semnalizăm virtutea etc. Cu sau fără conștiința acestui fapt, consimțământul ne poate fi fabricat**, iar voința ne poate fi canalizată, prin mecanisme care declanșează reacții emoționale sau stereotipice (oligo-raționale).
*David Milgram spunea că din supunerea față de autoritate suntem capabili de atrocități.
**Sintagma manufactured consent a fost utilizată, pentru prima dată, de Noam Chomsky, în cartea sa omonimă, și se referea la modul în care mass-media americane au convins publicul de „necesitatea” și ”justețea” războiului din Vietnam.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu