Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Foarte mulți investitori în acțiuni la Bursă au sperat într-o evoluție fulminantă a acțiunilor H2O (Hidroelectrica) după listare.

Foarte mulți investitori în acțiuni la Bursă au sperat într-o evoluție fulminantă a acțiunilor H2O (Hidroelectrica) după listare. De aici și supra - subscrierea de peste 3 ori a tranșei (de 15% din total) dedicate investitorilor de retail.

Vestea nu prea bună pentru speculatori este că prețul stabil de tranzacționare a acțiunilor H2O a fost de 110 lei, ceea ce a însemnat un câștig bunicel, de 10%, dar nu așa cum se aștepta. De altfel, volumul tranzacțiilor a fost sub așteptări - cca 750 de milioane lei în prima zi și cca 220 de milioane lei în ziua a doua. Este destul de clar azi  că cei care au cumpărat mult au, de fapt, intenția de a păstra acțiunile H2O ca parte consistentă a portofoliului. Deci, este o investiție de portofoliu, pe termen lung, iar nu speculatorie. Nu îi deplâng pe speculatori, dar mă întreb ce efect are această aparent mică fluiditate a tranzacțiilor pentru fondurile de pensii, care au cumpărat pachete mari de acțiuni H2O. 

Vestea proastă este că, pe tranșa investitorilor instituționali, au luat poziții serioase BlackRock, Goldman Sachs și alți rechini ai Wall Street - ului, care vor face ceea ce știu ei foarte bine, adică vor lua în captivitate compania la care investesc și, dată fiind poziția strategică a Hidroelectrica în sistemul energetic național și în furnizarea de energie către populație, vor acapara progresiv o mare halcă din economia națională. Evident, odată pus capul de pod la Hidroelectrica, BlackRock va continua, va atrage și celelalte giga-fonduri și va aduce și mai multă „financializare” economiei. Goldman Sachs, deja, era cu pontoanele pregătite de când a dobândit un administrator de fonduri de pensii pilon II. 

Vestea cea mai proastă este că, după ce Fondul Proprietatea va distribui ca dividende 79% din prețul dobândit pe acțiunile H2O (cca 8 miliarde de lei), va rămâne cu un portofoliu compus din companii medii sau minore, unele dintre ele fiind în diverse stadii de insolvență. Valoarea capitalizării bursiere a Fondului Proprietatea se va fi redus cu două treimi sau mai puțin. Cum fondurile „private” de pensii (💥👉Pilon II👈💥) dețin cam 30% din FP, este clar că și valoarea acestei dețineri se va reduce corespunzător. Dacă nu v-ați dat seama încă - și valoarea pensiei noastre „private” va fi afectată în mod corespunzător. 

În fine, ca să nu ziceți că nu bag bățul prin gard - dividendele de 8 miliarde de lei presupun constatarea unui profit pe măsură, precum și impozite pe măsură. Să vedem dacă acest profit va fi înghițit de pierderi din anii anteriori, de costuri cu consultanța, de reducerea capitalului prin restituirea parțială a aportului (notă: asta presupune că NU sunt pierderi la FP, dar dacă se coafează bine contabilitatea, sumele atribuite acționarilor ar fi în totalitate scutite de impozit). Sau alte tehnici minunate de optimizare fiscală ...   

Vedeți? De aia nu e bine să ratezi șansa unui profit rapid și excepțional ...

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Ceva “ușor”, de uichend… 2

 

Ceva “ușor”, de uichend…

Prin Ordinul Executiv 14024, Trezoreria SUA a introdus Lukoil pe lista companiilor rusești sancționate, iar măsurile de sancționare urmează să intre în vigoare din 21 noiembrie a.c.

Dacă România nu obține derogări (așa cum a obținut Ungaria, prin prezența lui Orban la întâlnirea de urgență cu Trump) sau Lukoil România nu este vândută până în 21 noiembrie, rafinăria de la Ploiești se închide.

Consecințe: 20% din producția de carburant dispare peste noapte, 3500 de angajați își pierd direct locurile de muncă și alți 100 de mii devin șomeri din motive de faliment consecvențial.

Precizez că a fost pe masă o ofertă de cumpărare de la un trader numit Gunvor, dar oferta a fost retrasă.

Multe alte consecințe sunt antrenate de închiderea foarte probabilă a Lukoil România: contracte de aprovizionare pe termen mediu (mai ales, pentru agricultură), contracte de hedging, garanții bancare, fluxuri de carburant vândut la preț redus în Republica Moldova sau chiar în Ucraina, toate pică, odată cu închiderea Lukoil România.

Partea a doua: Rompetrol, deținută cu KazMunaiGaz, o companie cu evidente legături cu Rusia, va fi similar afectată.

Situația la Rafinăria Petromidia este deja gravă, cu risc mare de faliment:

-la un capital propriu total de doar 158 de milioane de dolari, Rompetrol Rafinare are o datorie de 2,33 miliarde de dolari, adică, de 15 ori mai mare…

- datoriile pe termen scurt sunt de 1,9 miliarde de euro;

-toate activele sunt ipotecare la bănci sau în favoarea acționarilor din grup;

-pierderile anuale, în ultimii ani, depășesc 50 de milioane de dolari;

-sunt numeroase litigii pe rol, inclusiv grele litigii de mediu (numai pentru reabilitarea lagunei Vega se vorbește de un provizion de 98 de milioane de dolari);

-încă este nerezolvată vechea problemă a datoriei de 600 de milioane de dolari către Statul români, rezultată din obligațiunile convertibile în acțiuni emise acum peste 20 de ani, la momentul privatizării.

Peste toate acestea se suprapun: certificatele de CO2, scadente în fiecare an, din aprilie, și certificatele de ajustare a carbonului la frontieră (CBAM), care trebuie plătite din 2026 încolo, căci țițeiul vine din Kazahstan, țară non - UE.

Ca și Petrotel, și Rompetrol produce cam 20% din carburantul României.

Dispariția acestor doi producători ne vor face dependenți de un singur producător: OMV Petrom, deținut de austrieci, împreună cu niște fonduri despre care s-a spus mereu că sunt deținute, direct sau indirect, de ruși, mai precis, de Gazprom.

OMV Petrom va decide orice preț al carburantului vrea, pentru a-și maximiza profitul, iar noi vom plăti oricât, că nu avem de ales…

Ce soluții am putea avea, dacă am avea conducere statală cu cap, iar nu destinatari ai ofertelor de “șpagă de supraviețuire”?

(1) Achiziția celor două corporații de către companiile românești mari, din energie : Romgaz, Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Transgaz, Transelectrica; sigur că nu au toți banii necesari, dar pot lua credite sau bani de la UE (care ar trebui testată dacă este sau nu serioasă în chestia cu răspunsul comun la “amenințarea” rusă);

(2) Răscumpărarea, cu preț just și corect, a acțiunilor majoritare la aceste companii, care au fost companii de stat cândva. Franța și Germania practică de multișor acest sport, deci Comisia Europeană nu ar trebui să ne oprească pe noi să ne protejăm cumva piața internă și populația de dezastrul care vine.

Vor fi bani?

Păi, trebuie să fie.

Atâtea zeci de miliarde s-au aruncat pe ajutoare de stat pentru companii din Franța și Germania, pe climate change, pe fact checking, pe vaccinuri, pe armament vechi și scump donat altora, pe compensări la facturi de energie sau gaz din care unii s-au hiper-îmbogățit fără justă cauză, că trebuie să existe bani.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui - „Criză” indusă mediatic și politic!

 

De doi ani consecutiv, România are exact același ritm economic: o creștere mică, dar stabilă, de +0,3% în primul trimestru. Nu avem scădere, nu suntem în recesiune, ci într-o stagnare. PIB-ul nu se prăbușește, dar nici nu crește suficient. Și totuși, zi de zi suntem bombardați cu discursuri alarmiste: „suntem în criză majoră, trebuie să strângem cureaua, altfel intrăm în colaps”.

Această „criză” este mai ales una indusă mediatic și politic, folosită pentru a justifica:

■noi taxe și impozite,

■tăieri de cheltuieli sociale,

■politici de austeritate care afectează cetățenii și firmele,

și, cel mai grav,

■pregătirea terenului pentru vânzarea ieftină a companiilor strategice românești – 💥👉Hidroelectrica, Romgaz, Nuclearelectrica,👈💥 companii extrem de profitabile, dar prezentate publicului ca „poveri” de care statul trebuie să scape.

Datele oficiale arată clar:

■PIB România T1 2024: +0,3%

■PIB România T1 2025: +0,3%

■PIB UE T1 2025: +1,5%

Deci unde este „prăbușirea”? Nu există. Există doar o decuplare: în timp ce alte state europene revin pe creștere, noi rămânem pe loc. Și aici e adevărata problemă: lipsa de viziune și incapacitatea de a stimula investițiile și producția.

Da, România are deficit mare și inflație ridicată, dar acestea nu sunt argumente pentru austeritate, ci consecințe ale măsurilor păguboase luate de guvern. Politici fiscale haotice, lipsa investițiilor și proasta gestionare a banului public creează tocmai mediul care alimentează deficitul și inflația.

Criza reală nu e în economie, ci în guvernare, în administrarea banilor. Avem un guvern care cultivă frica pentru a justifica măsuri de austeritate și pregătirea unor privatizări păguboase, în loc să cultive încrederea și investiția pentru a genera creștere. Dimpotrivă, avem nevoie de politici care să pună în mișcare motorul economic, nu să țină frâna trasă și să învârtă mereu același discurs apocaliptic.

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Goldman Sachs a cumpărat administratorul fondului de pensii NN Investments Partners

 

Cea mai proastă veste financiară și socio-politică a lunii: Goldman Sachs a cumpărat administratorul fondului de pensii NN Investments Partners, care colectează contribuțiile de asigurare socială (pensii) administrate privat și “plătește” niște pensii românilor “norocoși” că o parte din CAS-ul lor merge la “privat”. E vorba de un segment consistent din “piață” (unii vorbesc chiar de 60%). Fondurile de pensii administrate privat au înghițit, pur și simplu, Bursa de Valori București, ajungând să impună și care anume acțiuni sau obligațiuni sunt “bune” sau “rele”, și ce companii se listează la bursă - medlife, digi comunication și one fiind exemple de “succes” în viața capitalistă, iar Hidroelectrica viitoarea țintă. Mult mai gravă este implicarea fățisă, anti-românească, a acestor entități, în politica economică, fiscală și bugetară a României - e de ajuns să vă reamintesc că OUG nr.114/2018, care plafona prețurile la gaze, impunea o taxă pe activele băncilor și limita comisioanele indecent de mari ale administratorilor fondurilor de pensii a fost torpilată și distrusă de influencerii și politicienii “dă driapta” plătiți/sponsorizați/recompensați cu posturi gras plătite de administratorii fondurilor de pensii. Criza prețurilor din energie ar fi fost mult mai ușoară dacă acești administratori “privați” de fonduri de pensii nu ar fi luptat cu toate armele din dotare, inclusiv mită și conflicte de interese, contra acelei ordonanțe care acum e istorie. Vătaful nu s-a mulțumit să facă bani (nemeritați) pe cârca proprietarului - vătaful a ordonat cum să trăiscă și cum să respire proprietarul, atât cât să nu moară ca gâsca făuritoare de ouă de aur. Vătaful a devenit controlorul proprietarului, căruia i-a mai concesionat, cu pipeta, oareșce drepturi, și alea temporare și condiționate.

Controlorii vor fi acum controlați de unul dintre marii controlori globali. Mai precis, marii păpușari.

Dacă nu mai știți cine e Goldman Sachs, vă spun eu: e principalul autor al falimentului suveran al Greciei și al cvasi-falimentului Portugaliei, Irlandei, Spaniei și al Italiei, de după crahul Lehman Brothers din 2008 (pe atunci, cele 5 țări aflate în pragul falimentului erau reunite sub “elegantul” acronim PIIGS, adică poorci), principalul profitor al bail-out-ului american de bănci și asigurători din 2008 și principalul autor al tehnicii revolving door (exemple edificatoare: fostul președinte al Comisiei Europene din perioada falimentului Greciei, Barosso, este șef la Goldman Sachs; fostul șef al BCE, actual premier al Italiei, Mario Draghi, a fost șef la Goldman Sachs) pe care l-au utilizat cu atât de nociv succes băncile, companiile farma și cele din domeniul industriei chimico-agraro-industrială.

Dacă mai aveam nevoie de o cușcă, Goldman Sachs e exact colivia aurită de care aveam nevoie …

Profesor si Avocat Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Piața de energie electrică din România nu e o piață concurențială. Caveat emptor (sau consumatorul să deschidă ochii) .

 

Piața de energie electrică din România nu e o piață concurențială

Caveat emptor

(sau consumatorul să deschidă ochii)

Pe segmentul producție există 3 mari întreprinderi, deținute de stat: Hidroelectrica, Centrala Atomică de la Cernavodă și CEO (termoelectrică, bazată pe consumul de combustibili fosili). Toate acestea sunt deținute de stat. Există câteva centrale pe co-generare (energie termică și electrică, pe gaz metan), cum ar fi Elcen București, dar sunt mai mult moarte decât vii. Multe dintre ele s-au închis, fără logică economică și geopolitică. De exemplu, Mintia și Paroșeni. Există și câteva capacități de producție din panouri solare și eoliene, dar nesemnificative.

Pe segmentul transport pe magistrale de 110 mii de volți există un singur operator: Transelectrica. Aparține tot statului.

Pe segmentul furnizare există (încă) cca 80 de întreprinderi, unele mari și în faliment de facto (Enel, Electrica Furnizare, Tinmar), altele, firme de apartament, care speculează prețuri și portițe legale (multe încadrabile la categoria “băieți deștepți” din energie). Nici aici nu se poate vorbi de concurență reală, pentru că fie se acționează în cartel, fie se practică abuzul de poziție dominantă.

Pe segmentul distribuție (curent casnic, la tensiune de 220 sau 380), există doar patru operatori, care și-au împărțit “frățește” piața. Au fost vânduți de stat, fără înțelepciune, pe doi lei. Distributorii ar trebui să fie cei care citesc contorul, dar lasă asta pe seama … poștașului, ca pe vremuri, sau pe seama contoarelor “inteligente”. De aici și aberațiile și abuzurile consumurilor estimate, diferite de cele reale, și mereu contra intereselor consumatorilor.

Pur și simplu, pe segmentele 1-2 și 4, nu există alternativă (TINA, there is no alternative).

De fapt, ce se întâmplă în domeniul utilităților nici nu ar trebui să se numească piață. Energia electrică este aproape la fel de necesară ca și apa și aerul: nu se poate trăi în condiții de secol XXI fără energie electrică. Cam la fel stau lucrurile și în cazul celorlalte utilități citadine: apă curentă, canalizare, energie termică, salubritate, transport în comun. De aceea, ideea “europeană” a liberalizării prețurilor și tarifelor la utilități trebuie urgent revizuită, căci cauzează sărăcie și foamete, slăbind încrederea în economia de piață și chiar în democrație.

Până atunci, însă, cetățeanul obișnuit trebuie să fie conștient de drepturile și interesele sale în calitate ce consumator, protejat fiind, direct, de legislația consumului și, indirect, de legislația concurenței.

De exemplu, întrucât între consumator și comerciant există o cvadruplă inegalitate (economică, tehnico-informațională, juridică și de rezerve de timp necesar consumului/derulării afacerii), legea instituie mai multe drepturi și facilități favorabile consumatorului:

- informarea corectă, promptă și adecvată nivelului de cunoștințe ale omului obișnuit (facturile imposibil de citit sunt ilegale din acest punct de vedere); avertizarea asupra riscurilor economice (de exemplu, sărăcirea energetică), juridice (de exemplu, executarea silită și deconectarea) și tehnice; consilierea;

- protecția contra defectelor produselor sau serviciilor;

- autoritățile competente pot fi sesizate direct cu petiții și plângeri contra comercianților abuzivi sau incorecți ori prin asociații pentru protecția consumatorilor; autoritățile se pot și auto-sesiza; măsurile aplicate pot fi deosebit de drastice în cazul furnizorilor de utilități; acestea pot fi amenzile de până la 4% din cifra de afaceri, suspendarea sau încetarea activității, stornarea facturilor, restituirea sumelor ilegitim încasate etc.; important de reținut: dacă e vorba de o problemă care privește un mare număr de consumatori, încetarea practicilor incorecte sau eliminarea din contract a clauzelor abuzive profită tuturor consumatorilor de același fel;

- în procese, nu există taxe de timbru; o serie întreagă de prezumții joacă în favoarea consumatorilor; de exemplu, prezumția de lipsă a negocierii contractelor (care sunt contracte de adeziune/forțate), prezumția de lipsă a informației necesare unei corecte formări a consimțământului, prezumția de dezechilibru contractual etc.; în fața acestor prezumții, comerciantul acuzat de abuz sau de practici comerciale incorecte trebuie să probeze contrariul;

- consumatorii pot acționa în consorțiu procesual (class action), ceea ce egalizează armele judiciare, reduce costurile legale și judiciare per capita, crește încrederea și curajul, asigură o presiune pozitivă, inclusiv în mass media, asupra sistemului judiciar (de regulă, favorabil marilor corpirații), precum și o diluare în mulțime a responsabilității și o blurare a identității, pentru a nu fi ținta șicanelor/răzbunării comerciantului pârât;

- în caz de cartel sau abuz de putere dominantă, consumatorii pot cere despăgubiri de la comercianții vinovați și în baza legislației concurenței.

Pentru a nu deschide și mai mult punga, trebuie doar să deschidem ochii. Caveat emptor.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Statul român ar putea încasa 2 miliarde de lei dividende de la OMV Petrom, dar va încasa doar 500 de milioane, pentru că acționarul majoritar a decis să nu distribuie tot profitul, ci să îl țină la saltea.

Statul român ar putea încasa 2 miliarde de lei dividende de la OMV Petrom, dar va încasa doar 500 de milioane, pentru că acționarul majoritar a decis să nu distribuie tot profitul, ci să îl țină la saltea.

Din datele comunicate BVB rezultă că OMV Petrom are în conturi 14 miliarde de lei. Stau acolo pe dobânzi cu 50% mai mici de cât rata inflației, deci se erodează.

De precizat că și fondurile de pensii administrate privat, adică viitorii pensionari, ar putea lua de 4 ori mai multe dividende - de la 300 de milioane de lei ar putea sări la 1,2 miliarde. Cel puțin așa sugerează ZF de azi.

Condiția pentru a putea culege aceste dividende mai mari ar fi militantismul acționarilor minoritari și exercițiul curajos al drepturilor cuvenite conform deținerilor de acțiuni de către acționarii semnificativi, adică statul (20%) și fondurile de pensii administrate privat (12%). De asemenea, membri în consiliul de supraveghere, care ar trebui să fie independenți, să facă bine să își exercite mandatul cu loialitate față de acționari și stakeholders solicitând acționarului majoritar să dea explicații pentru alocarea unui procent atât de mic pentru distribuția de dividende. Și acționarii, în mod individual sau concertat, pot solicita astfel de explicații și, în plus, pot ataca în justiție viitoarea hotărâre AGA de (ne)distribuire a dividendelor.

Știți ce mai e interesant?

(i) staul român se împrumută cu dobânzi halucinante pentru a susține enormele ți inutilele cheltuieli publice cauzate de criza sanitară, energetică și militară; cele două miliarde de lei dividende nu ar costa absolut nimic, ar fi un balon de oxigen pentru buget; culmea este că statul este acționar și în alte mari companii care au făcut uriașe profituri de pe urma crizei - Romgaz, Hidroelectrica, Nuclearelectrica; dacă și acestor companii li s-ar permite să distribuie câte o țâră de dividende, statul roman s-ar va afunda și mai mult în datorii, pentru a susține inclusiv compensările la energie, gaze și carburanți, compensări care se duc tot la aceste companii;

(ii) OMV Petrom este scutit de impozit pe dividende - cele 1,2 miliarde de lei care i se cuvin ca dividende sunt libere de orice taxe; câștigă statul austriac (31,% din OMV Austria) și un fond din Abu Dhabi (24,9% din OMV Austria), precum și oligarhii ruși care sunt în spate, la galerie;

(iii) fondurile de pensii administrate privat plătesc un impozit pe dividende de 8%.

Așa-i în tenis, nu?

Bine le zicea Toma Caragiu ...

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Un investitor care deține mai mult de 5% din acțiunile listate la Bursă ale unei companii trebuie, conform legii, să își dezvăluie identitatea.

Un investitor care deține mai mult de 5% din acțiunile listate la Bursă ale unei companii trebuie, conform legii, să își dezvăluie identitatea. 

Grupul Țiriac a fost nevoit să declare că a achiziționat de la Fondul Proprietatea 5% din acțiunile H2O, emise de Hidroelectrica. 

Din anunțul public rezultă că Grupul Țiriac pre-achiziționase aceste acțiuni chiar înainte de închiderea procedurilor de ofertă publică. Nu e o chestiune care să fi fost lăsată la latitudinea cumpărătorilor de retail - a fost posibilă doar pentru investitorii instituționali. 

Grupul Țiriac este, desigur, o instituție. 

Deține ansamblul imobiliar “Stejarii”, construit fix în mijlocul unei păduri din nordul Capitalei. 

În acel ansamblu se fac cele mai mari afaceri și se re-distribuie injust cele mai mari venituri și resurse ale României, întrucât acolo locuiesc toate vip-urile biznisului cu epoleți. 

Falimentele din asigurări (4 uriașe și unul mic, în ultimii 8 ani) și din mall-uri, 

insolvențele din energie, 

preluările ostile în cerc închis (consultantul pre-insolvență este și administrator judiciar și cumpărător și revânzător al afacerii; distressed asset se numește operațiunea), 

hiper-profiturile centrelor comerciale, ale băncilor, ale energeticienilor, ale asigurătorilor, câștiguri obținute injust prin prețuri intenționat ridicate dincolo de justificarea lor economică și socială, 

contractele de lucrări publice, în special cele din infrastructură, 

contractele pentru achizițiile și transportul de seruri experimentale “imunizatoare” și de materiale și dispozitive “de trebuință” în plandemie, 

festivalurile main-stream de muzică (două în Cluj, două în București, unul la Mamaia), 

rotațiile guvernamentale, 

sondajele de opinie, 

zvonul public, morala (inclusiv noua modă cu iarba sau prafurile de calitate, care nu fac rău, ci fac bine…), 

opinia autorității, a statuilor cu idoli falși, care înlocuiește legea cu fărădelegea, 

liderii politici “credibili” și dizidenții politici indezirabili,

adică, mai tot ce contează în economia și societatea “nostră”, se decide la “Stejarii”. 

Acolo este concentrată cea mai puternică rețea mafiotică de sens, mai tare de zeci de ori decât pateticul grup de la Cluj (care crede că mai contează în deal-ul politic de la anul). 

Notă: de pre-vânzări s-a ocupat grupul Erste, cică din biroul de la Viena. Nu ar fi rău să se știe unde în București s-au cazat și au avut biroul local reprezentanții grupului. Nu de alta, dar legile pieței de capital sancționează sever manipularea Bursei.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Qui tacet consentire videtur

Qui tacet consentire videtur

Enel facturează, mai nou, consumul estimat de energie electrică, iar nu consumul efectiv. Aceasta este, în mod evident, o practică incorectă a comerciantului, pe care lege o sancționează.

S-ar putea spune că Enel nu are de ales, de vreme ce consumatorul nu își citește contorul și nu anunță furnizorul cu privire la această (auto)citire. Dar atunci nu se justifică zecile de mii de mesaje, postări pe feisbuc și comentarii în mass-media din care rezultă că furnizorii de energie electrică (nu numai Enel) nu emit facturi de prin aprilie. Pe de altă parte, la ce mai sunt utile contoarele „inteligente” dacă furnizorii nu au capacitatea de a determina cu o minimă precizie consumul real al clienților casnici?

Cel mai rău este faptul că aceste consumuri facturate sunt cu mult supra-estimate față de consumul real.

Presa de azi arată că românii au cel mai mic consum casnic de energie electrică din Europa, de peste 2,5 ori mai mic decât în Germania, de exemplu, țară care se vrea exemplu de „sobrietate” energetică. Deci, românii nu risipesc energie. Dimpotrivă, sunt obligați să economisească, deoarece sunt săraci.

Nu există niciun motiv pentru ca un apartament, care consumă, de regulă, în jur de 300 de kwh pe lună, să fie facturat azi cu sume ce reprezintă consumuri estimate de 1000 de kwh (caz practic, recent întâmplat chiar subsemnatului).

Este evident că furnizori ca Enel, care nu mai au bani pentru a-și susține activitatea (deoarece statul nu le-a achitat compensația la facturile casnice, băncile nu îi mai creditează, iar societățile – mama nu îi mai împrumută), au găsit de cuviință să se finanțeze cu banii consumatorilor, exact la fel cum au făcut dezvoltătorii imobiliari și băncile în anii care au precedat criza declanșată de falimentul Lehman Brothers (octombire 2008).

Ei bine, eu nu vreau să îi finanțez pe acești furnizori.

Nu vreau să le plătesc în avans consumuri viitoare, mai ales pentru că mă păcălesc cu consumuri estimate de contoarele lor „inteligente”, care depășesc de trei – patru ori consumul real. Nu de alta, dar nu am garanția că îmi voi primi banii înapoi, la „regularizare” (care se realizează mereu în favoarea furnizorului, iar nu în favoarea mea) și nici că voi primi energie în viitor. Dacă statul nu îi va salva (pe banii noștri din taxe și impozite), acești furnizori vor intra rapid în faliment.

Nu vreau să atârn, alături de 3 milioane de alți clienți, după un lichidator care e întotdeauna acolo unde trebuie pentru a acoperi infracțiunile acționarilor majoritari, ale administratorilor, ale auditorilor, ale consultanților, ale avocaților, ale influencerilor și politicienilor care cauzează falimentul, lichidator care își încasează docil tainul pentru acoperirea mizeriilor. E același, îl vedeți în toate marile insolvențe eșuate.

De altfel, de săptămâna asta mă și mut cu contractul la Hidroelectrica.

Enel, ca de altfel și ceilalți furnizori de energie sau gaz, aflați în exact aceeași situație, trebuie reclamat de toată lumea la ANRE, ANPC și în instanță, pentru a fi obligat să storneze facturile și să restituie de urgență banii încasați în plus de la consumatorii casnici.

A se observa că furnizori ca Enel, E.ON sau Engie au mai fost sancționați, destul de recent, atât de ANRE, cât și de ANPC. S-au dispus amenzi destul de consistente , dar și sancțiuni complementare, constând în restituirea sumelor încasate ilegitim de la consumatorii casnici sau chiar închiderea unității. De exemplu, Enel și E. ON au fost amendați de ANPC, anul trecut, în 14 septembrie, iar prin 2 ordine ale președintelui ANPC, s-au dispus restituirea sumelor încasate ca urmare a practicilor comerciale incorecte, precum și închiderea ambelor unități. Ambele multinaționale au făcut acțiuni în contencios și cereri de suspendare a executării ordinelor, suspendare care a fost prompt acordate de CapBuc. Dar ordinele sunt încă în picioare, deci comercianții care în continuare se dedau la astfel de practici comerciale incorecte sunt recidiviști. Amenzile care pot fi aplicate sunt de zeci de milioane de euro – limita este de 4% din cifra de afaceri.

Dacă tăceți, chiar și în aceste condiții, înseamnă că acceptați tot ceea ce vine, iar ceea ce vine e mult mai rău. Cum spunea papa Bonifaciu al VIII – lea acum mai bine de 700 de ani: qui tacet consentire videtur (cel ce tace pare a accepta, deci poate fi ținut efficient în lanțul juridic).

Pentru factcheckers - aveți mai jos câteva linkuri, așa cum vă place.

ENGIE și E.ON, amendate de ANPC pentru majorarea prețurilor în cazul contractelor cu prețuri fixe Citeşte întreaga ştire: ENGIE și E.ON, amendate de ANPC pentru majorarea prețurilor în cazul contractelor cu prețuri fixe

Facturi uriașe, amenzi pe măsură: Enel, sancționată de ANRE cu 400.000 de lei

ANPC - Comunicat de presă