De doi ani consecutiv, România are exact același ritm economic: o creștere mică, dar stabilă, de +0,3% în primul trimestru. Nu avem scădere, nu suntem în recesiune, ci într-o stagnare. PIB-ul nu se prăbușește, dar nici nu crește suficient. Și totuși, zi de zi suntem bombardați cu discursuri alarmiste: „suntem în criză majoră, trebuie să strângem cureaua, altfel intrăm în colaps”.
Această „criză” este mai ales una indusă mediatic și politic, folosită pentru a justifica:
■noi taxe și impozite,
■tăieri de cheltuieli sociale,
■politici de austeritate care afectează cetățenii și firmele,
și, cel mai grav,
■pregătirea terenului pentru vânzarea ieftină a companiilor strategice românești – 💥👉Hidroelectrica, Romgaz, Nuclearelectrica,👈💥 companii extrem de profitabile, dar prezentate publicului ca „poveri” de care statul trebuie să scape.
Datele oficiale arată clar:
■PIB România T1 2024: +0,3%
■PIB România T1 2025: +0,3%
■PIB UE T1 2025: +1,5%
Deci unde este „prăbușirea”? Nu există. Există doar o decuplare: în timp ce alte state europene revin pe creștere, noi rămânem pe loc. Și aici e adevărata problemă: lipsa de viziune și incapacitatea de a stimula investițiile și producția.
Da, România are deficit mare și inflație ridicată, dar acestea nu sunt argumente pentru austeritate, ci consecințe ale măsurilor păguboase luate de guvern. Politici fiscale haotice, lipsa investițiilor și proasta gestionare a banului public creează tocmai mediul care alimentează deficitul și inflația.
Criza reală nu e în economie, ci în guvernare, în administrarea banilor. Avem un guvern care cultivă frica pentru a justifica măsuri de austeritate și pregătirea unor privatizări păguboase, în loc să cultive încrederea și investiția pentru a genera creștere. Dimpotrivă, avem nevoie de politici care să pună în mișcare motorul economic, nu să țină frâna trasă și să învârtă mereu același discurs apocaliptic.
