Qui tacet consentire videtur
Enel facturează, mai nou, consumul estimat de energie electrică, iar nu consumul efectiv. Aceasta este, în mod evident, o practică incorectă a comerciantului, pe care lege o sancționează.
S-ar putea spune că Enel nu are de ales, de vreme ce consumatorul nu își citește contorul și nu anunță furnizorul cu privire la această (auto)citire. Dar atunci nu se justifică zecile de mii de mesaje, postări pe feisbuc și comentarii în mass-media din care rezultă că furnizorii de energie electrică (nu numai Enel) nu emit facturi de prin aprilie. Pe de altă parte, la ce mai sunt utile contoarele „inteligente” dacă furnizorii nu au capacitatea de a determina cu o minimă precizie consumul real al clienților casnici?
Cel mai rău este faptul că aceste consumuri facturate sunt cu mult supra-estimate față de consumul real.
Presa de azi arată că românii au cel mai mic consum casnic de energie electrică din Europa, de peste 2,5 ori mai mic decât în Germania, de exemplu, țară care se vrea exemplu de „sobrietate” energetică. Deci, românii nu risipesc energie. Dimpotrivă, sunt obligați să economisească, deoarece sunt săraci.
Nu există niciun motiv pentru ca un apartament, care consumă, de regulă, în jur de 300 de kwh pe lună, să fie facturat azi cu sume ce reprezintă consumuri estimate de 1000 de kwh (caz practic, recent întâmplat chiar subsemnatului).
Este evident că furnizori ca Enel, care nu mai au bani pentru a-și susține activitatea (deoarece statul nu le-a achitat compensația la facturile casnice, băncile nu îi mai creditează, iar societățile – mama nu îi mai împrumută), au găsit de cuviință să se finanțeze cu banii consumatorilor, exact la fel cum au făcut dezvoltătorii imobiliari și băncile în anii care au precedat criza declanșată de falimentul Lehman Brothers (octombire 2008).
Ei bine, eu nu vreau să îi finanțez pe acești furnizori.
Nu vreau să le plătesc în avans consumuri viitoare, mai ales pentru că mă păcălesc cu consumuri estimate de contoarele lor „inteligente”, care depășesc de trei – patru ori consumul real. Nu de alta, dar nu am garanția că îmi voi primi banii înapoi, la „regularizare” (care se realizează mereu în favoarea furnizorului, iar nu în favoarea mea) și nici că voi primi energie în viitor. Dacă statul nu îi va salva (pe banii noștri din taxe și impozite), acești furnizori vor intra rapid în faliment.
Nu vreau să atârn, alături de 3 milioane de alți clienți, după un lichidator care e întotdeauna acolo unde trebuie pentru a acoperi infracțiunile acționarilor majoritari, ale administratorilor, ale auditorilor, ale consultanților, ale avocaților, ale influencerilor și politicienilor care cauzează falimentul, lichidator care își încasează docil tainul pentru acoperirea mizeriilor. E același, îl vedeți în toate marile insolvențe eșuate.
De altfel, de săptămâna asta mă și mut cu contractul la Hidroelectrica.
Enel, ca de altfel și ceilalți furnizori de energie sau gaz, aflați în exact aceeași situație, trebuie reclamat de toată lumea la ANRE, ANPC și în instanță, pentru a fi obligat să storneze facturile și să restituie de urgență banii încasați în plus de la consumatorii casnici.
A se observa că furnizori ca Enel, E.ON sau Engie au mai fost sancționați, destul de recent, atât de ANRE, cât și de ANPC. S-au dispus amenzi destul de consistente , dar și sancțiuni complementare, constând în restituirea sumelor încasate ilegitim de la consumatorii casnici sau chiar închiderea unității. De exemplu, Enel și E. ON au fost amendați de ANPC, anul trecut, în 14 septembrie, iar prin 2 ordine ale președintelui ANPC, s-au dispus restituirea sumelor încasate ca urmare a practicilor comerciale incorecte, precum și închiderea ambelor unități. Ambele multinaționale au făcut acțiuni în contencios și cereri de suspendare a executării ordinelor, suspendare care a fost prompt acordate de CapBuc. Dar ordinele sunt încă în picioare, deci comercianții care în continuare se dedau la astfel de practici comerciale incorecte sunt recidiviști. Amenzile care pot fi aplicate sunt de zeci de milioane de euro – limita este de 4% din cifra de afaceri.
Dacă tăceți, chiar și în aceste condiții, înseamnă că acceptați tot ceea ce vine, iar ceea ce vine e mult mai rău. Cum spunea papa Bonifaciu al VIII – lea acum mai bine de 700 de ani: qui tacet consentire videtur (cel ce tace pare a accepta, deci poate fi ținut efficient în lanțul juridic).
Pentru factcheckers - aveți mai jos câteva linkuri, așa cum vă place.
