Profesor.Univ.Dr.Silviu Gurlui - Daca se inchid centralele termoelectrice in plina criza, nu vor creste preturile si mai mult?

Daca se inchid centralele termoelectrice in plina criza, nu vor creste preturile si mai mult? 

Ceva da cu virgula!

Două grupuri energetice pe cărbune, la Turceni şi Rovinari, se inchid. In total dispar 660 MW din sistem. Ele vor fi trecute în rezervă tehnică, pentru ca, în momentul în care va fi nevoie ....să poată fi puse în funcţiune. (imediat)

Clar, in plina criza, noi devenim cam bizari. Preturile cresc atunci cind produsul pe piata devine mai redus, cererea e mai mare, deci platim mai mult. Cei 660 MW, e un cistig sau o pierdere pentru cetateni?

Aceste centrale sunt colosi industriali, se pot deschide dintr-o data, asa, peste noapte?

Daca se inchid, inseamna ca se inchid si minele de carbune. Alta fericire.

Sigur, termocentralele pot fi retehnologizate cu instalatii de cresterea randamentului si de scaderea poluarii fie se pot inchide treptat, insa exclusiv dupa ce avem clar excedent energetic foarte mare, cintarind eficienta, locurile de munca, sanatatea si siguranta oamenilor, poluarea.

Macar daca aveam acum 1400 MW de la reactoarele 3 si 4 (pe care ...nu le avem), atunci era ceva mai bine.

Sunteti siguri ca vom avea suficienta apa in zona hidro, la anul, ca sa avem energia necesara? Daca vom avea un an si mai secetos? Pentru ca este posibil. De unde luam energie daca ne inchidem si termocentralele, aici eram macar siguri pe carbune. Pe Hidro si Eoliene nu avem certitudini. Deci, importam, nu?

Inteleg ca importul de carbune, acum, in Romania din afara (Africa de Sud) a crescut cu 30%!!! In Europa a crescut cu 700%. Nu suna oare mai bine sa exportam noi carbunele in Europa, carbunele din minele noastre; cistigam ceva, nu?

Profesor.Univ.Dr.Silviu Gurlui

Profesor.Univ.Dr.Silviu Gurlui - Reactoarele 3 si 4 de la Cernavoda

Sursa Poza

Reactoarele 3 si 4 de la Cernavoda

Am fost invitat la #AlephNews sa prezint un punct de vedere. Sunt surprins, oarecum, ca SUA se gindeste la o schema de finantare. Un proiect abandonat, de cita vreme? Sunt 40 de ani de cind a inceput proiectul Centralei. Unitatile de care vorbesc (3 si 4) zac de fix 30 de ani (prin 1992 sunt puse in stare de conservare).

Deci, de 30 de ani, nu am reusit sa facem nimic. Am mers in ritm de melc cu deficiente locomotorii. 2 pasi inainte, 3 pasi inapoi. Toate cele 4 reactoare sunt identice (sarcofagul, constructia de beton, etc). Dupa cum stim, primul reactor a fost gata in 1996, al doilea dupa 10 ani, prin 2007. Daca e sa calculam reactorul/fiecare 10 ani, ar fi trebuit sa mai avem unul prin 2017 si altul prin 2027. Sanse mici daca nu chiar nule sa vedem macar un reactor nou, pina in 2027!!!

Am avea nevoie ca de aer de doua reactoare suplimentare. Cu energie poti construi, poti produce, poti transforma fie si apa in hidrogen (desi tehnologia nu este eficienta) dar poti inlocui combustibilul gazos, poti resuscita irigatiile chiar si pe timp de seceta crunta, poti transforma multe, dar, cel mai important, fiind independenti, am putea avea un pret romanesc. Sau nu se mai poate? Sigur, nu prea se mai poate. Ai productie, si surse dar e suficient? nu. Trebuie si retea de distributie.

Profesor.Univ.Dr.Silviu Gurlui

Sfântul Mare Mucenic Nestor, prietenul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir, care a pătimit în timpul împăratului Maximian Hercule (apr. 306)

 Troparul Sfântului Mucenic Nestor, glasul al 4-lea

Mucenicul Tău, Doamne, Nestor, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Condacul Sfântului Mucenic Nestor, glasul al 2-lea

Nevoindu-te bine, ai moștenit acum mărirea cea nemuritoare, ostaș preaales al Stăpânului făcându-te, cu rugăciunile lui Dimitrie mucenicul, cu care împreună, Nestor înțelepte, nu înceta a te ruga pentru noi toți.

Pătimirea Sfîntului Mucenic Nestor

(27 octombrie)

Păgînul împărat Maximilian, care se mai numea şi Gherculie, prieten al lui Diocleţian, mergînd în cetatea Solunului şi punînd în temniţă pe Sfîntul Dimitrie, antipatul, pentru mărturisirea lui Hristos, se îndeletnicea cu jocuri publice şi cu privelişti, lăudîndu-se cu luptătorul său, Lie, care era din neamul vandalilor, zicînd că nimeni nu-l poate birui pe el. Acel Lie era ca un alt Goliat, cu trup mai mare decît alţi oameni, înfricoşat la căutătură, cu chipul şi năravul de fiară, cu glasul ca de leu ce răcneşte, iar de căutătura şi de glasul lui tremurau cei ce-l vedeau. Puterea lui era nespus de mare şi nebiruită, căci în el locuiau duhuri necurate şi nimeni nu-i putea sta împotrivă. Lie omorîse un însemnat număr de oameni viteji şi puternici şi era foarte iubit de împărat pentru tăria lui, căci împăratul, fiind nesăţios de sînge omenesc, îl iubea pe acesta, fiindcă toată puterea lui trupească o întrebuinţa pentru vărsarea sîngelui.

Acestui necurat Lie i-a pregătit împăratul în mijlocul cetăţii un loc pe stîlpi, înalt şi larg, pe care el putea să-şi desfăşoare luptele sub privirea tuturor. Iar sub acest loc erau înfipte mulţime de suliţe cu ascuţişul în sus, ca astfel, pe cel care îl va birui Lie, îndată să-l arunce pe acele arme ascuţite şi să-l omoare. Astfel luptîndu-se Lie cu oamenii, îi arunca sub pod în suliţe şi-i omora, iar împăratul, cu toată mulţimea oştilor sale, privea spre acea luptă cu bucurie şi se mîndrea cu luptătorul său. La aceste lupte asista şi poporul Solunului, în care era mulţime de credincioşi, care, văzînd sîngele omenesc vărsat de aceea fiară fără de omenie, suspina cu greu, pentru că ucisese mulţi creştini, pe care necuraţii îi aduceau cu sila pe pod şi îi puneau să se lupte cu Lie.

Atunci era în cetate un tînăr cu numele de Nestor, viteaz şi frumos la faţă, abia ieşindu-i mustaţa şi barba. Tînărul îi era cunoscut Sfîntului Mare Mucenic Dimitrie, de la care învăţase sfînta credinţă: Acesta, văzîndu-i pe creştini că sînt ucişi fără de milă, s-a aprins de mînie şi a vrut să se lupte cu Lie.

Alergînd la sfîntul Dimitrie care era în temniţă, i-a spus că Lie a ucis o mulţime de creştini, apoi i-a zis: "Roagă-te pentru mine, plăcutule al lui Dumnezeu, să-mi ajute pentru sfintele tale rugăciuni, ca, mergînd să mă lupt cu acel potrivnic, să-l biruiesc pe el şi să ridic ocara creştinilor".

Iar Sfîntul Dimitrie, făcînd pe frunte şi pe pieptul lui semnul crucii, l-a binecuvîntat şi i-a proorocit, zicînd: "Pe Lie îl vei birui şi pe Hristos vei mărturisi". Sfîntul Nestor, luînd binecuvîntare, a alergat degrabă la luptă şi, aruncîndu-şi hainele sale înaintea tuturor, cu mare glas a strigat: "Eu vreau să mă lupt cu Lie". Iar împăratul, văzînd îndrăzneala acelui tînăr, s-a mirat şi, fiindu-i milă de tinereţea şi de frumuseţea lui, a zis către dînsul: "Oare nu ai văzut tu pe cîţi a biruit Lie, mai puternici şi mai tari decît tine? Tu eşti mic de stat şi tînăr. Îndrăzneşti oare a merge împotriva aceluia cu care nu se aseamănă nimeni sub soare?" Iar el a zis: "Deşi sînt mic şi neputincios, însă mare şi nebiruită este puterea Hristosului meu, spre Care nădăjduiesc şi în numele Lui binevoiesc să mă lupt cu uriaşul Lie". Împăratul, auzind de numele lui Hristos şi cunoscînd că Nestor este creştin, s-a mîniat şi a poruncit să meargă la pod, socotind că Nestor va fi omorît de Lie, cum au fost omorîţi şi ceilalţi. Atunci Nestor s-a suit cu curaj la locul de luptă. Iar Lie, sărind, a năvălit asupra sfîntului, care, dacă a văzut că se apropie Lie, şi-a făcut semnul crucii şi cu mare glas a strigat, zicînd: "Dumnezeul lui Dimitrie, ajută-mi!"

Apropiindu-se de Lie, a început a se lupta. Iar Dumnezeu, Cel ce a întărit odată pe David împotriva lui Goliat, a întărit şi pe robul său, Nestor, asupra necuratului Lie, spre necazul împăratului şi spre veselia credincioşilor săi. Căci Nestor cel mic, s-a arătat mai mare cu vitejia sa decît Lie cel puternic, pe care, apucîndu-l ca pe o pasăre, l-a aruncat de pe podul cel înalt în suliţele cele ascuţite, în care, căzînd Lie ca un stejar, i-a ieşit ticălosul său suflet şi a pierit pomenirea lui cu sunet; apoi s-a spulberat puterea lui cea mîndră şi deşarta laudă a lui Maximilian pentru luptătorul său. După aceea tot poporul Solunului, dar mai ales creştinii, văzînd acea neaşteptată şi preaslăvită biruinţă, cu mare glas au strigat: "Mare este Dumnezeul lui Dimitrie". Iar împăratul, sculîndu-se cu ruşine, s-a dus în palatele sale, necăjindu-se şi întristîndu-se foarte mult pentru iubitul său Lie. Mîniindu-se asupra lui Nestor, a poruncit să fie prins. Şi aflînd că marele Mucenic Dimitrie a fost pricinuitorul morţii lui Lie, că el a întărit la luptă pe Nestor, proorocindu-i lui biruinţa, a poruncit să fie ucişi amîndoi. Sfîntul Dimitrie a fost ucis cu suliţe, iar lui Nestor i s-a tăiat capul şi amîndoi au primit cununile biruinţei de la Hristos, răsplătitorul de nevoinţe întru împărăţia cea cerească, căreia şi noi să ne învrednicim cu rugăciunile sfinţilor răbdători de chinuri. Amin.

Vietile Sfintilor - Octombrie

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Despre păpuși sentimentale și oameni de plastilină

 

Despre păpuși sentimentale și oameni de plastilină

Problema nu este neapărat că asistăm la ascensiunea mașinilor „inteligente”, ci că se instalează regresul cognitiv al umanității, iar noi nu reacționăm hotărât contra acestei tendințe.

Odată ce „mandatăm” mașinile, algoritmii și Inteligențele Artificiale să acționeze în locul nostru, cedăm și controlul asupra propriilor dorințe și decizii, asupra propriilor alegeri și achiziții. Ceea ce riscăm să pierdem este controlul asupra propriului destin și asupra propriilor alegeri, liberul arbitru în sine. Odată cu această pierdere, dispare și sentimentul împlinirii și al apartenenței, care este antrenat de propria intenționalitate (ori de propriul curaj, talent sau merit).

Ca într-o corporație preocupată exclusiv de reducerea costurilor, în lumea de azi s-a făcut outsourcing în privința procesului decizional – am „mandatat” alegerea și decizia rațională și liberă sistemelor algoritmice și obiectelor „smart”, fără a înțelege pe deplin ce se întâmplă când suntem sub bombardament informational și ne lăsăm conduși de „pilotul automat”. Evident, nu știm nici ce se află în cutia neagră a avionului cu care călătorim fără destinație. Dacă am „externalizat” către programatori și companiile digitale responsabilitatea pentru evaluările și judecățile care ar trebui să ne definească la nivelul intrinsec cel mai intim, am renunțat la aproape tot ceea ce înseamnă condiția noastră umană și am pășit hotărât pe panta fatală a regresului cognitiv.

Confruntați cu provocări sau crize, lăsăm altora posibilitatea de a risca și a avea succes, pentru că nu avem convingerea că am fi tipul de oameni care marchează și câștigă. Acesta este sindromul impostorului, de care suferă mai mult de trei sferturi din populația lumii. El va afecta și mai mult omul, pe măsură ce deciziile ne vor fi luate, iar alegerile noastre vor fi făcute de lucrurile „smart” și de aplicațiile care „ne ușurează” viața.

Avansul tehnologic actual a devenit nociv tocmai pentru că aplatizează, aduce omul la cel mai mic numitor comun, diminuează condiția umană, refuzându-i liberul arbitru.

[….]

Regresul cognitiv va fi și un regres juridic – este suficient să urmărim declinul aproape inexorabil al drepturilor și libertăților individuale ale omului sau deplasarea treptată dinspre ordinea private, bazată pe contracte rationale, liber perfectate, către ordinea publică polițienească, în care nu mai există libertatea de a contracta (ci numai „libertatea” de a primi sau nu o sancțiune, care să determine, in extremis, chiar și excluderea extra muros a „delincventului”) pentru a ne convinge de dezastru. Din nefericire, regresul cognitiv este și un regres democratic și cultural. Omul a „învățat” să fie supus, să își semnalizeze virtutea de a fi progresist, pro-știință oficială, anti-tradiție și cultură, individualist și hedonist, chiar în ciuda propriilor convingeri sau în disprețul propriilor interese personale sau familiale, și a decis să fie om nou-normal, care detestă familia, casa și viitorul – lucruri care, de altfel, țin de condiția umană universală.

[…]

Calificat de Francis Fukuyama (în 2004) drept “una dintre cele mai periculoase idei ale lumii contemporane”, întrucât are accente naziste și eugenice, transhumanismul țintește către omul “îmbunătățit”, burdușit cu droguri și chimicale, împănat cu tehnologie și ușor de ridicat în spațiul virtual, asexuat sau gender-fluid, sănătos până la a-mortalitate și, desigur, a-moral, adică dincolo de bine și de rău, în afara istoriei și perfect străin idealurilor unei umanități normale.

Pentru adepții acestui tip satanic de filosofie, normalitatea este înapoiere, feudalism și anacronism demn de dispreț. Dubiul științific este ostracizat, opinia dizidentă, care refuză „principiul” informării dintr-o singură sursă (oficială, birocratică, „de încredere”), este coborâtă la rangul de delict. Credința tradițională este un atentat la „ordinea liberală mondială”.

[…]

Este, însă, o distopie efemeră, sortită pieirii.

Este foarte probabil că urmează noi spectacole de marionete emoționale, mai absurde decât ceea ce trăim acum. Cu toate acestea, crizele succesive cărora am fost nevoiți să le facem față au determinat efecte neașteptate, cu certitudine neplanificate de stăpânii butoanelor emoționale. Oamenii au citit mai mult, s-au informat, au redescoperit traiul natural, importanța familiei și a fraternității și, mai ales, sensul escatologic, de destin final al umanității, pe care trebuie să îl atribuim drepturilor și libertăților fundamentale. Oamenii au redescoperit că au drepturi și că “cetățean” vine de la “cetate”, unde drepturile și libertățile sunt ca apa și aerul, adică, indispensabile.

Restul articolului, care are 15 pagini și necesită 10 minute de atenție, îl găsiți aici: Cipurile emoționale, păpușile sentimentale și omul de plastilină sau Primul pas pe drumul de o mie de mile către transhumanism

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Sfinţii Mucenici Marcian şi Martirie, notari din Constantinopol, care au pătimit în vremea împăratului Constanțiu (+355)

Troparul Sfinților Mucenici, glasul al 4-lea

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Condacul Sfinților Mucenici, glasul al 4-lea

Cu nevoinţă bună v-aţi ne­voit din pruncie, Sfinte Marcian împreună cu Înţeleptul Martirie şi aţi surpat pe vicleanul Arie, păzind nevătămată credinţa creştină, urmând Apostolului Pavel Înţeleptului vostru învăţător. Pentru aceasta, împreună cu dânsul aţi aflat Viaţa, ca nişte apărători ai Preasfintei Treimi, preaaleşi.

 Pătimirea Sfinţilor Mucenici şi notari Marcian şi Martirie

(25 octombrie)

Cînd s-a înmulţit necuratul eres al lui Arie, mari dezbinări au avut loc în biserica lui Hristos, încît aceasta a fost despărţită în două. Atunci s-a pornit o mare prigoană împotriva credincioşilor din partea arienilor, întocmai ca şi de la închinătorii de idoli, căci erau urîţi, chinuiţi şi ucişi toţi cei care Îl mărturiseau pe Hristos ca pe Făcătorul, iar nu ca făptură, Dumnezeu întrupat, iar nu om simplu. Mai ales s-a înmulţit arieneasca putere, pentru că însuşi împăratul Constantie, fiul marelui Constantin, a căzut în acest eres. Acesta avea în curtea sa doi boieri mari, pe Evsevie şi Filip, care erau arieni şi care îi prigoneau mult pe cei dreptcredincioşi şi supărau Biserica lui Hristos. Ei au fost pricinuitorii izgonirii şi morţii celui între sfinţi, părintele nostru Pavel mărturisitorul, patriarhul Constantinopolului, pe care l-au trimis în Armenia şi au îndemnat pe arieni ca să-l sugrume, lucru care s-a şi făcut, iar în locul lui în scaun au rînduit pe Macedoniu. Asemenea şi pe mulţi alţi dascăli şi mărturisitori ai dreptei credinţe i-au pierdut în diferite feluri, între care erau şi mucenicii Marcian şi Martirie, care cu scrierile şi cuvintele lor au împodobit foarte mult Biserica lui Dumnezeu. Ei au lăsat multe învăţături bisericeşti din care se adăpau fiii duhovniceşti.

Amîndoi au slujit pe lîngă pomenitul sfînt mărturisitor şi patriarh Pavel. Marcian era citeţ şi Martirie era ipodiacon. Amîndoi erau notari care scriau toate învăţăturile şi faptele patriarhului lor, prin care întăreau dreapta credinţă. Ei mai erau şi mari propovăduitori ai cuvîntului lui Dumnezeu şi slujitori ai Bisericii, pe care o apărau ca două paveze împotriva ereziilor, pentru că Domnul le-a dat lor înţelepciune, precum şi credincioşilor lor ucenici, împotriva căreia arienii, care îi prigoneau, nu puteau să se împotrivească, nici să răspundă. După izgonirea şi moartea Sfîntului Pavel, începătorii de eresuri au îndreptat otrava lor asupra celor doi ucenici ai săi, Marcian şi Martirie. Mai întîi, ca un cărbune de foc în cenuşă, ascundeau mînia lor în vicleşug şi se sileau cu meşteşugită înşelăciune să-i întoarcă de la dreapta credinţă la păgînătatea lor, dîndu-le mult aur plăcuţilor lui Dumnezeu şi făgăduindu-le să le mijlocească de la împărat mari daruri, să-i ridice la scaune arhiereşti şi să-i facă stăpîni peste multe averi, numai să primească credinţa lor cea rătăcită. Dar ei, nesocotind toate acestea, n-au primit aurul, nici cinstea făgăduită lor, şi au rîs de acest vicleşug, voind mai bine să rabde ocară, necinste, chinuri şi moarte pentru dreapta credinţă, decît, vieţuind în eresuri, să aibă bogăţie, slavă şi cinste.

Văzînd ereticii că nu pot cu nimic să-i înduplece pe sfinţii mucenici şi mărturisitori la a lor rea credinţă, i-au condamnat la moarte, pe care sfinţii o doreau pentru Hristos, mai mult decît viaţa. Cînd i-au prins şi i-au dus la locul de ucidere, şi-au cerut puţină vreme pentru rugăciune şi, ridicînd ochii şi înălţînd mîinile în sus, au zis: "Doamne Dumnezeule, Cel ce ai creat deosebit inimile noastre, Cel ce cunoşti faptele noastre, primeşte în pace sufletele robilor Tăi, căci pentru Tine murim şi ne socotim ca nişte oi duse la tăiere. Ne bucurăm, însă, că pentru numele Tău ieşim cu o aşa moarte din viaţă, învredniceşte-ne pe noi să fim părtaşi vieţii veşnice, Tu care eşti viaţa noastră". Rugîndu-se aşa, cînd au spus "Amin", şi-au plecat sub sabie sfintele lor capete, pe care le-au tăiat necredincioşii arieni, pentru mărturisirea dumnezeirii lui Iisus Hristos.

Iar unii dintre credincioşi au luat cinstitele lor moaşte şi le-au îngropat la porţile Melandiei, în cetatea Constantinopolului, cărora, mai pe urmă, cel dintre sfinţi, părintele nostru Ioan Gură de Aur, le-a zidit o biserică din temelie, în care se făceau multe tămăduiri, cu rugăciunea sfinţilor mucenici, întru slava lui Dumnezeu, Cel în Treime lăudat în veci. Amin.

În această zi se mai face pomenirea Sfîntului Mucenic Anastasie, care de bunăvoie s-a dat în mîinile păgînilor, la chinuirea cea pentru Hristos, şi cu sabia a fost tăiat.

Vietile Sfintilor - Octombrie

Profesor.Univ.Dr.Silviu Gurlui - Deci cam cit ne inrobim luna de luna, platind acum "curentul" mult mai scump decit in ianuarie?

Deci cam cit ne inrobim luna de luna, platind acum "curentul" mult mai scump decit in ianuarie?

■Sa zicem ca 150 ar fi media lunii octombrie (desi e mai mare)

6000 x 30 x 24 x 150 = 648 milioane euro/luna.

■In august am avut o crestere cu o medie de 500 de euro/ MWh, fata de ianuarie:

6000 x 30 x 24 x 500 = 2.1 miliarde de euro/luna

■Prin septembrie, avem o crestere medie cu 400 de euro/MWh, fata de ianuarie:

6000 x 30 x 24 x 400 = 1.7 miliarde de euro/luna

Asadar, doar in ultimele 3 luni, am saracit 4-5 miliarde euro, mare parte direct din buzunarul nostru, al fiecarei familii!!! Unde se duc banii astia?

Sunt calcule estimative dar se vede limpede ce pierderi uriase avem fara sa investim nimic in sistem. Ce am investit din ianuarie si pina azi, in sistemul energetic? Cit ar fi putut creste cheltuielie de productie? Eolienele, Hidro, Panouri Solare, Nuclear, Carbunele s-au scumpit???? Nu prea au cum, ca natura nu s-a schimbat...

Ok, a mai ramas hidrocarburile, care sa zicem ca le importam, desi nu e decit partial, dar cit au putut sa se scumpeasca???

Sigur, la pretuti mari, din TVA, Statul cistiga foarte bine. Acopera si el alte gauri, tacit, tot pe seama celor multi muritori de rind.

Profesor.Univ.Dr.Silviu Gurlui

Profesor.Univ.Dr.Silviu Gurlui - Într-un an, am rasturnat clasamentul

Într-un an, am răsturnat clasamentul

In ianuarie, Romania avea cea mai ieftina energie. Acum, pe 24 octombrie, avem cea mai scumpa energie. Ce mai e de spus? Asta, in conditiile in care, noi ne producem singuri intreaga cantitate de energie. In conditiile in care consumul industrial s-a prabusit iar productia interna, firesc, s-a redus la circa 1/3 din ce aveam in anii 90. Exportam foarte mult, noaptea? Este adevarat ca noaptea vindem mult mai ieftin, de 3-4 ori? Asa s-ar auzi.

Performanta unica!

Da, sigur, in asa piata transparenta, liberalizata, in care, in citeva luni ajungi din tara cea mai ieftina in cel mai prost jucator, cu pretul cel mai mare, ce sa mai faci? Energie scumpa inseamna ingroparea economiei, a IMM-urilor, a firmelor, companiilor straine care nu au cum sa poata prelucra materia prima aici la noi, la asa costuri de energie. Iesi in pierdere, clar. Nu au cum. Astfel, preiau materia prima, o rezolva in alte tari, produc componente, produse finite si apoi ni le vinde inzecit. Buna afacere!

Suntem cei mai inventivi. In loc sa cream cadrul cel mai bun ca sa atragem investitori sa se dezvolte aici, cap-coada, noi ii incurajam sa se dezvolte in alte tari, cu forta de munca de acolo, dar cu materia prima de la noi!

Si te miri de ce avem inflatie. Nu avem productie. Nu avem eficienta. Imprumutam bani, foarte multi. Scad exporturile dar ce cresc importurile!!

Profesor.Univ.Dr.Silviu Gurlui