Nu prea există piață unică europeană, dar există cu asupra de măsură digitalizare ...
Astăzi am fost în Comisia de Piață Internă și Protecția Consumatorilor (IMCO) a Parlamentului European. Deși așa era programat, nu a fost prezent Thierry Breton, comisarul european pentru piață internă, încă în funcție. Voi avea, totuși, șansa unor întrebări la audierile care se vor organiza în octombrie, în vederea investiturii noii Comisii Europene.
Au fost prezenți, însă, câțiva funcționari ai Comisiei Europene, care au prezentat niște rapoarte privitoare la piața internă, la serviciile digitale și la cooperarea autorităților naționale de protecție a consumatorilor.
Mi-au atras atenția, în special, trei subiecte – dublul standard al produselor de larg consum, în special, al alimentelor și al bauturilor, așa numitul geo-blocaj digital și monopolul din ce în ce mai accentuat al platformelor digitale (inclusiv cele de streaming) asupra informației, asupra difuzării culturii și a sportului și asupra plăților și încasărilor.
Mi-e clar acum că nu prea există piață unică în UE, așa cum teoretic ar trebui să fie, și nici libera circulație a bunurilor și serviciilor.
Precum s-a putut vedea în mas media din România din ultimii ani, băuturile și alimentele au o calitate în vestul Europei și o cu totul altă calitate, mai joasă, în România (ca, de altfel, și în restul statelor membre ale UE care au făcut parte, înainte de 1898, din „blocul sovietic”). Există abundente și hiper-complexe reglementări UE care stabilesc, printre altele, întărirea legislației europene în domeniul protecției consumatorilor (că și când legislația naterioară era, de fapt, cam molatică ...) și cooperarea între autoritățile naționale din domeniu. Există chiar un regulament care stailește o rețea a acestor autorități naționale și niște proceduri ultra-birocratice de lucru, cu ședințe peste ședințe în mai toate capitalele UE, ca să se mai cheltuie inutil niște bani. O astfel de întrunire a fost chiar la București, în aprilie 2023. Acolo ar fi trebuit să se rezolve măcar în parte problema dublului standard al produselor alimentare, dar doar atât s-a putut: s-a amânat pentru o ședință următoare. Între timp, Fanta de România are doar 3% conținut organic, cea de Italia, 14%. Ca să nu mai vorbim de legumele și fructele pline de pesticide. Mă rog, nu zic că mă las, zic că voi urmări cu atenție și îngrijorare subiectul și vă voi ține la curent cu acțiunile concrete întreprinse.
Dacă ești cetățean român care se află acasă, dar faci o comandă on line pentru un produs, sistemul digital pe care trebuie să îl accesezi îți identifică IP – ul, află că ești din România, chiar dacă vrei să achiziționezi produse de pe un site localizat în Belgia și îți aplică prețuri adaptate, diferențele fiind și de zeci sau chiar de sute de dolari pe produs. Chiar și când plătești cu cardul se vede asta - ești identificat, aparatul îți afișează mesajul în limba română, dar ai și “mark - up” la schimbarea din lei în euro cu 2-3 puncte procentuale mai mari.
Iată încă un motiv în plus pentru care digitalizarea totală este „bună” și „eficientă” pentru noi toți: ca să putem fi mai bine „sertarizați” și tratați diferit, în ciuda calității unice de cetățean cu drepturi șanse egale al UE. Nu era suficient că orice comerciant ne recoltează datele cu caracter personal pentru a ne cunoaște mai bine decât ne cunoaștem noi înșine, oferindu-ne exact ce ne dorește suflețelul, exact când avem dorințe și răsfățuri, aratându-ne cum să gândim și pe cine să urâm. Iată că se poate să fim și discriminați. Frumos, elegant, cât de cât ...
În altă ordine de idei, Directiva serviciilor digitale a făcut posibil ca platformele digitale să ne taxeze pe toți pentru orice acces la conținutul lor. Asta în condițiile în care platformele și rețelele de socializare nu plătesc drepturile de autor sau îl plătesc de-a dreptul jenant – de exemplu, spotify plătește 0,00001 cent pe fiecare melodie pe care o accesăm, cu abonament de 10 euro/lună, platit doar spotify, desigur...
Pe vremuri, muzica o puteai asculta la radio, o puteai vedea la tv sau o puteai trăi pe casete/ipod. Pe vremuri puteai vedea un meci de fotbal sau o olimipiadă la tv, având nevoie doar de o antenă.
Nu e tot.
Google nu îți dă rezultate by default decât în limba statului în care ești și numai ceea ce algoritmul consideră că este de interes pentru tine.
💥👉Dacă ești în Belgia sau în Franța, nu poți accesa deloc Netflux. Ori ți se permite să accesezi doar cu taxe suplimentare doar ceea ce vrea Netflix să îți dea, de vreme ce ești în Belgia sau în Franța… Până și aplicația cromcast este aproape imposibil de utilizat. Eu am încercat. Te iau nervii după 30 de minute de așteptare ... Unde mai pui că drepturile de difuzare a meciurilor, competițiilor, spectacolelor, evenimentelor etc. pe platforme este nu doar cu abonament sau cu pay per view, ci și cu cedarea implicită a datelor cu caracter personal.👈💥
De aici consecința sărăcirii. Dar acesta este alt subiect. Revin mâine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu