Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Nu prea există piață unică europeană, dar există cu asupra de măsură digitalizare ...

Nu prea există piață unică europeană, dar există cu asupra de măsură digitalizare ... 

Astăzi am fost în Comisia de Piață Internă și Protecția Consumatorilor (IMCO) a Parlamentului European. Deși așa era programat, nu a fost prezent Thierry Breton, comisarul european pentru piață internă, încă în funcție. Voi avea, totuși, șansa unor întrebări la audierile care se vor organiza în octombrie, în vederea investiturii noii Comisii Europene. 

Au fost prezenți, însă, câțiva funcționari ai Comisiei Europene, care au prezentat niște rapoarte privitoare la piața internă, la serviciile digitale și la cooperarea autorităților naționale de protecție a consumatorilor. 

Mi-au atras atenția, în special, trei subiecte – dublul standard al produselor de larg consum, în special, al alimentelor și al bauturilor, așa numitul geo-blocaj digital și monopolul din ce în ce mai accentuat al platformelor digitale (inclusiv cele de streaming) asupra informației, asupra difuzării culturii și a sportului și asupra plăților și încasărilor. 

Mi-e clar acum că nu prea există piață unică în UE, așa cum teoretic ar trebui să fie, și nici libera circulație a bunurilor și serviciilor. 

Precum s-a putut vedea în mas media din România din ultimii ani, băuturile și alimentele au o calitate în vestul Europei și o cu totul altă calitate, mai joasă, în România (ca, de altfel, și în restul statelor membre ale UE care au făcut parte, înainte de 1898, din „blocul sovietic”). Există abundente și hiper-complexe reglementări UE care stabilesc, printre altele, întărirea legislației europene în domeniul protecției consumatorilor (că și când legislația naterioară era, de fapt, cam molatică ...) și cooperarea între autoritățile naționale din domeniu. Există chiar un regulament care stailește o rețea a acestor autorități naționale și niște proceduri ultra-birocratice de lucru, cu ședințe peste ședințe în mai toate capitalele UE, ca să se mai cheltuie inutil niște bani. O astfel de întrunire a fost chiar la București, în aprilie 2023. Acolo ar fi trebuit să se rezolve măcar în parte problema dublului standard al produselor alimentare, dar doar atât s-a putut: s-a amânat pentru o ședință următoare. Între timp, Fanta de România are doar 3% conținut organic, cea de Italia, 14%. Ca să nu mai vorbim de legumele și fructele pline de pesticide. Mă rog, nu zic că mă las, zic că voi urmări cu atenție și îngrijorare subiectul și vă voi ține la curent cu acțiunile concrete întreprinse. 

Dacă ești cetățean român care se află acasă, dar faci o comandă on line pentru un produs, sistemul digital pe care trebuie să îl accesezi îți identifică IP – ul, află că ești din România, chiar dacă vrei să achiziționezi produse de pe un site localizat în Belgia și îți aplică prețuri adaptate, diferențele fiind și de zeci sau chiar de sute de dolari pe produs. Chiar și când plătești cu cardul se vede asta - ești identificat, aparatul îți afișează mesajul în limba română, dar ai și “mark - up” la schimbarea din lei în euro cu 2-3 puncte procentuale mai mari. 

Iată încă un motiv în plus pentru care digitalizarea totală este „bună” și „eficientă” pentru noi toți: ca să putem fi mai bine „sertarizați” și tratați diferit, în ciuda calității unice de cetățean cu drepturi șanse egale al UE. Nu era suficient că orice comerciant ne recoltează datele cu caracter personal pentru a ne cunoaște mai bine decât ne cunoaștem noi înșine, oferindu-ne exact ce ne dorește suflețelul, exact când avem dorințe și răsfățuri, aratându-ne cum să gândim și pe cine să urâm. Iată că se poate să fim și discriminați. Frumos, elegant, cât de cât ...       

În altă ordine de idei, Directiva serviciilor digitale a făcut posibil ca platformele digitale să ne taxeze pe toți pentru orice acces la conținutul lor. Asta în condițiile în care platformele și rețelele de socializare nu plătesc drepturile de autor sau îl plătesc de-a dreptul jenant – de exemplu, spotify plătește 0,00001 cent pe fiecare melodie pe care o accesăm, cu abonament de 10 euro/lună, platit doar spotify, desigur... 

Pe vremuri, muzica o puteai asculta la radio, o puteai vedea la tv sau o puteai trăi pe casete/ipod. Pe vremuri puteai vedea un meci de fotbal sau o olimipiadă la tv, având nevoie doar de o antenă. 

Nu e tot. 

Google nu îți dă rezultate by default decât în limba statului în care ești și numai ceea ce algoritmul consideră că este de interes pentru tine. 

💥👉Dacă ești în Belgia sau în Franța, nu poți accesa deloc Netflux. Ori ți se permite să accesezi doar cu taxe suplimentare doar ceea ce vrea Netflix să îți dea, de vreme ce ești în Belgia sau în Franța… Până și aplicația cromcast este aproape imposibil de utilizat. Eu am încercat. Te iau nervii după 30 de minute de așteptare ... Unde mai pui că drepturile de difuzare a meciurilor, competițiilor, spectacolelor, evenimentelor etc. pe platforme este nu doar cu abonament sau cu pay per view, ci și cu cedarea implicită a datelor cu caracter personal.👈💥

De aici consecința sărăcirii. Dar acesta este alt subiect. Revin mâine.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Reprezentanții auto-mandatați ai avocaturii românești au decis să ne înscrie pe traiectoria de zbor invers a digitalizării avocaturii

Reprezentanții auto-mandatați ai avocaturii românești au decis să ne înscrie pe traiectoria de zbor invers a digitalizării avocaturii

Vom putea lucra informatic pe viitorul portal E-UNBR. Uraaaa!

E adevărat că vom putea fi și “lucrați informatic”, căci securitatea informatică a portalului va fi asigurată de Serviciul Român de Informații (SRI), prin protocol de colaborare, iar securitatea informatică a comunicațiilor cu instituțiile implicate - parchete, instanțe, oficii, agenții, autorități - va fi asigurată de Serviciul de Telecomunicații Speciale (STS), prin protocol de colaborare.

Se zice că protocolul este doar o posibilitate, o opțiune dintre mai multe. Adică securitatea s-ar putea asigura și prin contracte cu firme private, dar cine e naiv să creadă că un deget întins serviciilor secrete SRI și STS nu va duce la acapararea ambelor mâini, a picioarelor și ultimului fir de păr al (încă) independentei profesii de avocat?

Notă: excesul de cuvinte nu îmi aparține, fiind prezent în proiectul de lege.

De precizat că, în ciuda desființării la CCR și în instanțe a protocoalelor secrete de colaborare a justiției cu serviciile secrete, protocoale impuse pe șestache de ex-președintele turnător Petrov și ex-procurorul general Kovesi și denunțate cu mari riscuri de persecuție securistică de către avocați, noile legi ale justiției au re-introdus serviciile secrete în justiție, tot sub pretextul digitalizării. De-acum încolo e ca la țară: vrei, nu vrei, bea Grigore aghiazmă.

Lumea are impresia că digitalizarea justiției îi face viața mai ușoară și că roboții - juriști elimină corupția din sistem. În realitate, digitalizarea transformă viața omului într-un panopticum (o sală deschisă în care oriunde te-ai afla ești văzut de ochiul atoatevăzător al Fratelui cel Mare) și într-o închisoare în care gardienii principali sunt serviciile secrete, care nu se vor sfii să decidă printr-un singur click cine are dreptate, cine câștigă, cine merge la închisoare și cine respiră. Digitalul e în alb-negru, cu 0 și 1, nu implică nuanțe, elimină empatia și neutralizează principiul după care judecătorul pronunță sentințe după lege și conform cu propria conștiință.

Libertatea de opinie și de credință nu mai există în justiția digitalizată și împănată cu servicii secrete.

Nici secretul profesional nu va mai exista. Dimpotrivă, avocatul, om sau robot, va fi determinat să îl spioneze și să îl sea în gât pe client, dacă “interesele bunei administrări securistice a justiției” o vor fi cerut.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Lumea contemporană se caracterizează prin fenomenul digitalizării, a cărei „gravitație” deformează realitatea normativă și chiar realitatea sociologică și antropologică.

Lumea contemporană se caracterizează prin fenomenul digitalizării, a cărei „gravitație” deformează realitatea normativă și chiar realitatea sociologică și antropologică.

De la chestiunea protecției datelor cu caracter personal, la problema prevenției și combaterii spălării banilor și finanțării terorismului în spațiul on line, legiuitorul național sau european a încercat să țină pasul cu extinderea rapidă a digitalizării, care lasă largi porți deschise utilizării rău-intenționate a internetului, a rețelelor de socializare, a platformelor de tranzacționare și chiar a sistemelor de infrastructură critică.

Din punctul de vedere al dreptului pozitiv, există încercări de a reglementa fenomenul digitalizării, de exemplu, în domeniul protecției consumatorului și al concurenței loiale și corecte. Dar aceste încercări sunt timide și incomplete, provocând mai multe ambiguități decât soluții.

Majoritatea băncilor centrale ale lumii au lansat proiecte de bani digitali, care vor schimba fundamental conceptul obișnuit de bani (etalon valoric, instrument de plată și schimb, mijloc de tezaurizare și indicator al avuției) și vor elimina, practic, băncile comerciale din procesul de creație și circulație a banilor-datorie. Întreprinderea de îndatorare, banii fiduciari, dobânda, proprietatea și libertatea individuală vor avea, cu siguranță, un final imprevizibil sau o cu totul altă configurație în viitorul apropiat.

Extrem de multe alte chestiuni juridice, inedite și neașteptate, rămân fără soluții normative, jurisprudența și doctrina fiind nevoite să găsească din mers soluții care să suplinească lacunele de reglementare.

Au apărut și se utilizează frecvent contracte „inteligente”, care se perfectează și se execută în mod automat și impersonal, fără posibilitatea de contestare a valabilității tranzacției sau de adaptare a acesteia la conjuncturile exterioare (i)mediate.

Unele raporturi juridice generate pe tărâmul digital sunt imposibil de identificat drept fapte juridice stricto sensu sau contracte. În economia comportamentală, acestea au fost denumite ne-contracte. Este interesant de semnalat aici că vechea doctrină de drept civil denumea cvasi-contracte și cvasi-delicte ale acte de voință, întâmplări sau fapte generatoare de obligații care nu puteau fi încadrate în dihotomia contract - delict. Deci, cam toate-s vechi și noi sunt toate ...

Diviziunea juridică fundamentală în lucruri corporale, adică palpabile, care pot fi obiect al posesiei, fiind materializate, pe de o parte, și lucruri incorporale, adică drepturi sau valori, care nu sunt susceptibile de posesie, pe de altă parte, a fost oarecum stricată prin generalizarea dreptului de acces în locul drepturilor aferente posesiei. Pe tărâmul digital există non-lucruri, caracterizate exclusiv prin dreptul (non)exclusiv de acces la un sistem, rețea, platformă, portal etc., dar nu și prin posibilitatea posesiei. De exemplu, crypto-monedele sau jetoanele imateriale și ne-fungibile (non fungible token, NFT), precum și drepturile de acces la rețele de socializare sau platforme de tranzacționare sunt non-lucruri.

Modurile de dobândire a proprietății în spațiul anațional al internetului se modifică substanțial, iar codurile civile rămân fără un răspuns normativ la aceste provocări. De exemplu, în legătură cu non-lucrurile, cu surplusul comportamental (colectat cu titlu de date cu caracter personal de proprietarii de baze de date, de platformele de tranzacționare și de rețelele de socializare) și cu ne-contractele, ocupațiunea sau uzucapiunea dobândesc înțelesuri cu totul inedite și contra-intuitive.

Întrucât sunt delocalizate, iar spațiul virtual/digital este, practic, infinit, „regatele” digitale au ajuns să își creeze propriile reguli, standarde și valori, care nu se mai supun niciunei legi naționale sau convenții internaționale ori globale, de unde un mare risc de tulburare a vieții sociale și de neutralizare a încrederii în lege și justiție. Mai mult chiar, „regatele” digitale au impus propriii „judecători”, anonimi și imposibil de tras la răspundere, care aplică fără drept de apel reguli și sancțiuni ce țin de „standardele comunității” și sunt impuse de anonimi verificatori ai faptelor și auto-mandatați gardieni ai adevărului. De aici și o influență negativă și un impact grav asupra sistemului de protecție a drepturilor individuale și a libertăților fundamentale ale omului – cetățean. Rezidenții pot fi aruncați dincolo de „zidurile” cetății digitale (extra muros) printr-o simplă succesiune de click-uri și o „judecată” performată automat de algoritmi. Paradoxul unei lumi post-moderne este întoarcerea la regula medievală, inchizitorială, a prezumției de vinovăție și a judecății sumare.

Digitalizarea, întrucât a pătruns în domeniile sănătății, ale geneticii, ale reproducerii umane asistate și ale (micro)biologiei experimentale sau industriale, ridică serioase chestiuni de bioetică, în mare măsură ignorate de legiuitor și de autoritățile administrative, precum și probleme cvasi-insolubile de responsabilitate pentru „faptele” aplicațiilor, ale algoritmilor și ale inteligențelor artificiale. În plus, din punct de vedere sociologic și antropologic, utilizarea roboților umanoizi în profesii sau meserii specific umane va ridica probleme de inutilitate socială și conflict latent, riscante pentru pacea socială.

Facultatea de Drept a Universității din București, Piperea și asociații și Editura Wolters Kluwer organizează, în perioada 4-5 mai 2023, cu participarea Colegiului Juridic Franco-Român de Studii Europene, a 14-a ediție a Conferinței Dreptul afacerilor, care va avea ca temă Impactul juridic al digitalizării.

Conferința va fi susținută de specialiști români și străini, atât din mediul academic, cât și din mediul judiciar. La conferință vor fi invitați, de asemenea, reprezentanți ai autorităților competente (justiție, digitalizare, consiliul concurenței, ANPC), care ne vor prezenta viziunea instituțională oficială în legătură cu digitalizarea.

Detalii despre această conferință veți găsi în presa de săptămâna aceasta. Pentru moment, cu titlu de teasing - vor fi prezente la conferință directoare oficiului FBI din cadrul ambasadei SUA și doamna Avocat al Poporului.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Această rețea de socializare se duce abrupt către starea de distopie totalitară, sortită fiind pieirii.

Această rețea de socializare se duce abrupt către starea de distopie totalitară, sortită fiind pieirii. Exagerările autoritariste și anti-democratice de până acum vor derapa grav în reguli ale unei închisori digitale (din care nu mai poți scăpa cel puțin 7 ani - 👉vezi aici👈) începând cu 3 ianuarie 2023, când intră în vigoare noile reguli draconice ale “reclamei” pe feisbuc. Citiți-le, că le aveți toți ca anunț pe pagina de primire ale rețelei.

Amănunte aveți în episodul III al studiului Totalitarism și tâlhărie digitală, al cărui link îl aveți mai jos. Pentru cei grăbiți, iată câteva mostre:

Prezentul

“Cu ocazia unei sancțiuni pentru astfel de „fapte”, împricinatul capătă un adevărat cazier digital, o decădere din dreptul la opinie care îl urmează nu numai în interiorul rețelei de socializare, ci și în toate mediile digitale cu care se înrudește sau cu care se aliază acea rețea pentru așa-zisa luptă contra „știrilor false”. Dacă cineva este sancționat pe Facebook, va fi sanționat și pe google, youtube, amazon, twitter etc., precum și în toate publicațiile main-stream pe care patronii acestor platforme le dețin – CNN, New York Times, Washington Post, The Guardian etc. Nu există amnistie, precripție sau reabilitare pentru „fapta” unui astfel de împricinat. Ca într-o exagerare distopică a unui romancier nu foarte priceput, vinovăția individuală a dizidentului (pe care nu o stabilește vreun judecător, ci o impune cenzorul sistemului) se extinde, incremental, la persoanele cu care dizidentul se află în legături strânse, juridice, vizibile pe internet.

[…]

Odată cu stigmatul personal, acea persoană capătă și un stigmat profesional sau filantropic, iar asociații, aliații sau colaboratorii săi vor fi „atinși” și ei de acest stigmat personal. Este o terifiantă vinovăție prin asociere, de tip nazist sau comunist, pe care o consideram cu toții revolută și imposibilă în trecutul recent”.

Viitorul foarte apropiat

“A avea cont la una dintre rețelele de socializare sau de comunicare instant deținute de Meta înseamnă a intra într-o matrice submisivă din care nu există scăpare, chiar și în condițiile în care supusul ar solicita ștergerea contului. Greșeala de a utiliza pentru reclame aceste platforme este sancționată cu legarea de „glia” digitală timp de cel puțin 7 (șapte) ani. In plus, intrând în matrice, supusul determină, fără voia sa, intruziunea agresivă în viața privată a non-utilizatorilor care au nimerit în agenda sa de „contacte”. Toți cei care au fost capturați digital sau măcar atinși, direct sau indirect, de Meta, sunt spionați permanent, în intenția aparent benefică de a depista la timp activități suspecte sau periculoase pe platformă. Nu mai este doar despre faptul de a fi, în fața autorităților statului profund, suspecți toți de spălare de bani și finanțare a terorismului. Acum este mai ales despre faptul de a fi, în fața unei corporații multinaționale intruzive care își scrie și își impune propriile legi draconice, suspecți toți pentru orice nu concordă cu interesele „legitime” al zisei corporații”.

Câteva mostre de reguli halucinante ale “reclamei” pe feisbuc:

Așa cum rezultă din secțiunea „centrul de ajutor”, feisbuc prelucrează informațiile pe care le colectează de pe platformă „chiar dacă nu sunteți utilizator”.

Oricât de șocantă, aceasta informație este reluată și agravată de aceste afirmații de pe paginile imediat următoare:

(i) „în cele din urmă, vom utiliza agenda încărcată (contactele din telefon și adresele de e-mail, n.n., Gh. P.) și pentru a investiga activitatea suspectă din cadrul produselor meta, precum și pentru a ne menține platforma sigură și securizată; de asemenea, desfășurăm activități de business intelligence și de analiză folosind agendele încărcate… ;

(ii) „partajăm datele non-utilizatorilor (adică, ale persoanelor care nu au absolut nicio legătură cu feisbuc– n.n., Gh. P.) pentru a putea furniza funcția Încărcarea contactelor și în scopurile descrise mai sus;

(iii) „păstrăm informațiile cu caracter personal ale non-utilizatorilor atât timp cât este necesar”;

(iv) „… vă păstrăm datele de contact … inclusiv după ce ne-ați solicitat ștergerea acestora” (???!);

(v) „transferăm informațiile non-utilizatorilor din Spațiul Economic European în Argentina, Israel, Noua Zeeleandă, Elveția și Canada”;

(vi) „bazându-ne pe derogări de la UE sau pe clauze contractuale, transferăm datele (non)utilizatorilor europeni și în SUA, chiar dacă nu există nicio decizie privind caracterul adecvat al nivelului de protecție cu privire la SUA” (??!!);

(vii) temeiul legal în baza căruia prelucrăm datele îl reprezintă „interesele noastre de a opera și de a le furniza utilizatorilor noștri funcțiile noastre … pentru ca utilizatorii noștri să se conecteze mai eficient cu contactele lor”.

Așadar, pentru feisbuc, temeiul legal al unui asemenea comportament discreționar și intruziv îl reprezintă … „interesele legitime” ale feisbuc, construit prin tot felul de derogări și clauze contractuale ilegale! Un asemenea comportament ar fi determinat excluderea definitivă de pe platformă a oricărei alte persoane fizice sau juridice care ar fi îndrăznit să spună așa ceva, dar regulile, valorile comunității, standardele feisbuc nu sunt aplicabie feisbuc, desigur.

Acest sistem este, pur și simplu, expresia ultimă a totalitarismului inchizitorial. Ca orice totalitarism, ca orice construcție artificială contra naturii umane, și acest sistem va eșua.Totalitarism și tâlhărie digitală (III)

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Just saying…

Just saying…

Fabio Panetta, an Executive Board Member of the European Central Bank (ECB), has proposed that users of the digital euro should only be allowed to spend €50 per transaction and have a maximum monthly spending limit of just €1,000 if they want to avoid having their transaction data recorded by the ECB.

[…]

He indicated that the only way for digital euro users to possibly avoid having their payment data recorded would be to stick to “very small value payments.”

[…]

In addition to proposing strict spending limits for users that want to avoid data collection, Panetta also suggested restrictive savings limits that would limit users’ total digital euro holdings to a maximum of just €3,000.

Așadar: ești european, cetățean cu drepturi și libertăți numai dacă zbori sub linia radarului, adică, cheltuiești cheș doar 50 euro pe zi și 1000 de euro pe lună și ai depozite mai mici de 3000 de euro. În caz contrar, toate reflectoarele sunt puse pe tine și toate radarele te țintesc.

Odată cu depășirea acestor praguri ești suspect și controlat permanent.

Tu, iar nu DTX, patronii (Bankman-Fried & co), managerii și auditorii săi, care au dispărut cu 16 mld dolari (inclusiv cu o parte consistentă din banii de finanțat războaie “pentru libertate”. Niște inși care, de altfel, ar fi trebuit să fie sub toate radarele lumii dar, ghinion, nu au fost.

Tu, iar nu Lafarge, care a mituit lideri ISIS și birocrați ai unor dictaturi arabe ca să vândă ciment de miliarde unor țări distruse de război. Tu, iar nu marile companii de armament care vor al treilea război mondial. Tu, iar nu mituitorii pharma ai Comisiei Europene. Et cetera omnes. European Central Bank executive considers spending, saving limits for future digital currency

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Banca Centrală a Franței tocmai ce a obligat Carrefour și Casino să accepte plăți în bani fizici, De asemenea, Germania a “băgat” bani la bancomate/casierii cât să acopere întreaga nevoie de cheș a populației.

Banca Centrală a Franței tocmai ce a obligat Carrefour și Casino să accepte plăți peșin, în bani fizici, că ăia o luaseră pe panta cu digitalizarea totakă.

De asemenea, Germania a “băgat” bani la bancomate/casierii cât să acopere întreaga nevoie de cheș a populației.

Deci, elanul ăsta digitalist, contra banilor pe suport material, se mai calmează. Probabil, pe motiv de blecaut iminent sau din teama de armaghedon social.

Poate că nu e lipsit de interes: Legea statutului BNR nr.312/2004 impune circulația legală forțată a leului, ca unic mijloc recunoscut de plată pe teritoriul României - art.12. Nimeni nu are voie să refuze încasarea sau plata în lei emiși în formă fizică, materială. Proiectele de lege care obligă la plăți/încasări pe card/în cont sunt contrare Constituției. Pdap, potrivit art.15 alin.1, BNR nu poate emite decât cantitatea de bani necesară cantității de mărfuri și servicii aflate în circulație, la valoarea curentă de piață. Nimic nu dă BNR dreptul de a emite monede digitale centralizate excedentare, adică, mai multe decât trebuie, sau deficitare, adică mai puține decât trebuie. Legal, BNR nu poate controla cantitatea de bani și nu poate afecta proprietatea banilor sau libertatea de a-i folosi. De aceea Legea nr.312/2004 insistă pe existența și consolidarea rezervei de aur și a rezerve valutare.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Avocat Elena Radu - Unde poata sa duca digitalizarea, identitatea digitala si portofelul digital, daca se implementeaza?

 

Ati sesizat un aspect legat de asa-zisa digitalizare?

De exemplu la clinicile si laboratoarele de analiza private.

A inceput din ce in ce mai mult sa se ”rupa” orice relatie intre pacient si ”omul” de la ghiseu.

Nu mai poti sa te programezi la ”ghiseu”, iar la telefon incepe sa disparara posibilitatea asta, ti se recomanda sa iti descarci o aplicatie si sa iti faci programarea acolo.

Numar de telefon direct la clinica nu mai ai, ai un numar de centrala unde suni, iti raspunde robotul si astepti de te plictisesti pana ajungi sa vorbesti cu un operator-om (asta daca nu se intrerupe apelul intre timp).

Si uite asa, daca ceva nu merge ”digital” nu ai cu cine sa vorbesti in mod efectiv ca sa se rezolve problema.

Daca nu ai norocul sa stii un numar de telefon personal al unui angajat de la clinica, nu prea poti sa rezolvi nimic.

(Un exemplu: recoltat probe analize, nu vezi ”in sistem” rezultatele, nu ai cum sa rezolvi ”la distanta” problema efectiv, indiferent cate demersuri faci).

Cam la fel este si cu furnizorii de telefonie cand vrei sa ii suni sa ceri lamuriri cu privire la factura ta.

Astea sunt numai cateva exemple.

Acum ganditi-va cand s-o introduce identitatea digitala unica si tot ”contactul” se va face numai prin intermediul portofelului digital.

Daca nu mai primești semnal la portofelul digital si nu îți merge, cui te plângi sa rezolve problema?

Nimănui, că nu o sa ai cui.

Vor face sistemele digitale in asa modalitate incat atunci cand vor vrea ca portofelul digital al unei persoane anume sa nu mai ”functioneze”, persoana respectiva sa nu aiba pe cine sa contacteze in mod real pentru rezolvarea problemei.

Va fi pe principiul ”asteapta raspunsul”, ca va veni la Sfantul Așteaptă.

Si uite asa ramai si fara identitate si fara posibilitatea sa te mai autentifici ca sa accesezi contul bancar sau sa mai cumperi vreun bun sau serviciu.

”Micile” probleme cu care va confruntati acum analizati-le ca sa vedeti ce poate sa insemne digitalizarea si 👉portofelul digital👈 pe viitor.

Avocat Elena Radu

Profesor si Avocat Gheorghe Piperea - Digitalizarea nu este o prostie, ci o prostire; nu este o tâmpenie, ci o tâmpire (IV)

 

Digitalizarea nu este o prostie, ci o prostire; nu este o tâmpenie, ci o tâmpire (IV)

Confruntați cu provocări sau crize, lăsăm altora posibilitatea de a risca și a avea succes, pentru că nu avem convingerea că am fi tipul de oameni care marchează și câștigă. Acesta este sindromul impostorului, de care suferă mai mult de trei sferturi din populația lumii(1). El va afecta și mai mult omul, pe măsură ce deciziile ne vor fi luate, iar alegerile noastre vor fi făcute de lucrurile „smart” și de aplicațiile care „ne ușurează” viața.

Avansul tehnologic actual a devenit nociv tocmai pentru că aplatizează, aduce omul la cel mai mic numitor comun, diminuează condiția umană, refuzându-i liberul arbitru.

Avansul tehnologic actual a devenit, deja, sursa cea mai gravă a regresului cognitiv al umanității. Pe românește, avansul tehnologic prostește și tâmpește omul. Cu plan, cu ținte de atins, ca la carte.

Temerea cea mai veche a umanității, aceea că mașina va înlocui omul (începând prin a-i răpi locul de muncă) este depășită, în prezent, de realitatea că la capătul celălalt al raportului juridic nu se mai află un om sau o persoană juridică, ci un mecanism automat, un algoritm sau o „aplicație”. Grav nu este doar trendul inexorabil către un ocean de „inutili social” creați prin înlocuirea salariaților cu aplicații. Dezastruos este faptul consumat al înlocuirii unor responsabi umani cu algoritmi. Poate că, în prezent, suntem doar (măcar un pic) contrariați că suntem judecați și pedepsiți pentru „încălcarea standardelor comunității” de algoritmi ascunși sub paravanul fact checkers, dar în curând vom avea aplicații în loc de șefi, judecători, medici, psihologi, profesori, antrenori etc. și nicio persoană fizică sau juridică pe care să o facem responsabilă, juridic sau moral.

Regresul cognitiv va fi și un regres juridic – este suficient să urmărim această involuție de la contractul – rațiune, egalitate de șanse și libertate, la contractul irational, la rebutul contractual (axat pe dezinfomare și capcane intinse co-contractantului) și, în final, la necontract.

Din nefericire, regresul cognitiv este și un regres democratic și cultural. Omul a „învățat” să fie supus(2), să își semnalizeze virtutea de a fi progresist, pro-știință oficială, anti-tradiție și cultură, individualist și hedonist, și a decis să fie om nou-normal, care detestă familia, casa și viitorul – lucruri care, de altfel, țin de condiția umană.

Încrederea în sine nu este un dat al destinului (o ai sau nu), ci o calitate care se dobândește și se învață. Trebuie să vrei să vrei (după expresia lui Jean Paul Sartre) ca să ajungi să ai încredere în tine și să fii liber. Cu încrederea în tine, poți schimba lumea. Cu credința în „virtuțile” supunerii ajungi să îți iubești captivitatea și confortul coliviei.

(1)https://www.medicalnewstoday.com/articles/321730#symptoms; https://www.mediafax.ro/.../asociatia-de-hipnoza-70...

(2)Compliance, inclusiv acel departament din corporație, vine din supunere (submission), cauzată de lipsa de încredere în sine, și nu din înțelegerea rațională a necesității de a te supune. Libertatea nu este necesitatea înțeleasă (Hegel), ci persistența în timp a voinței (Sartre).

Avocat Gheorghe Piperea