Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Această rețea de socializare se duce abrupt către starea de distopie totalitară, sortită fiind pieirii.

Această rețea de socializare se duce abrupt către starea de distopie totalitară, sortită fiind pieirii. Exagerările autoritariste și anti-democratice de până acum vor derapa grav în reguli ale unei închisori digitale (din care nu mai poți scăpa cel puțin 7 ani - 👉vezi aici👈) începând cu 3 ianuarie 2023, când intră în vigoare noile reguli draconice ale “reclamei” pe feisbuc. Citiți-le, că le aveți toți ca anunț pe pagina de primire ale rețelei.

Amănunte aveți în episodul III al studiului Totalitarism și tâlhărie digitală, al cărui link îl aveți mai jos. Pentru cei grăbiți, iată câteva mostre:

Prezentul

“Cu ocazia unei sancțiuni pentru astfel de „fapte”, împricinatul capătă un adevărat cazier digital, o decădere din dreptul la opinie care îl urmează nu numai în interiorul rețelei de socializare, ci și în toate mediile digitale cu care se înrudește sau cu care se aliază acea rețea pentru așa-zisa luptă contra „știrilor false”. Dacă cineva este sancționat pe Facebook, va fi sanționat și pe google, youtube, amazon, twitter etc., precum și în toate publicațiile main-stream pe care patronii acestor platforme le dețin – CNN, New York Times, Washington Post, The Guardian etc. Nu există amnistie, precripție sau reabilitare pentru „fapta” unui astfel de împricinat. Ca într-o exagerare distopică a unui romancier nu foarte priceput, vinovăția individuală a dizidentului (pe care nu o stabilește vreun judecător, ci o impune cenzorul sistemului) se extinde, incremental, la persoanele cu care dizidentul se află în legături strânse, juridice, vizibile pe internet.

[…]

Odată cu stigmatul personal, acea persoană capătă și un stigmat profesional sau filantropic, iar asociații, aliații sau colaboratorii săi vor fi „atinși” și ei de acest stigmat personal. Este o terifiantă vinovăție prin asociere, de tip nazist sau comunist, pe care o consideram cu toții revolută și imposibilă în trecutul recent”.

Viitorul foarte apropiat

“A avea cont la una dintre rețelele de socializare sau de comunicare instant deținute de Meta înseamnă a intra într-o matrice submisivă din care nu există scăpare, chiar și în condițiile în care supusul ar solicita ștergerea contului. Greșeala de a utiliza pentru reclame aceste platforme este sancționată cu legarea de „glia” digitală timp de cel puțin 7 (șapte) ani. In plus, intrând în matrice, supusul determină, fără voia sa, intruziunea agresivă în viața privată a non-utilizatorilor care au nimerit în agenda sa de „contacte”. Toți cei care au fost capturați digital sau măcar atinși, direct sau indirect, de Meta, sunt spionați permanent, în intenția aparent benefică de a depista la timp activități suspecte sau periculoase pe platformă. Nu mai este doar despre faptul de a fi, în fața autorităților statului profund, suspecți toți de spălare de bani și finanțare a terorismului. Acum este mai ales despre faptul de a fi, în fața unei corporații multinaționale intruzive care își scrie și își impune propriile legi draconice, suspecți toți pentru orice nu concordă cu interesele „legitime” al zisei corporații”.

Câteva mostre de reguli halucinante ale “reclamei” pe feisbuc:

Așa cum rezultă din secțiunea „centrul de ajutor”, feisbuc prelucrează informațiile pe care le colectează de pe platformă „chiar dacă nu sunteți utilizator”.

Oricât de șocantă, aceasta informație este reluată și agravată de aceste afirmații de pe paginile imediat următoare:

(i) „în cele din urmă, vom utiliza agenda încărcată (contactele din telefon și adresele de e-mail, n.n., Gh. P.) și pentru a investiga activitatea suspectă din cadrul produselor meta, precum și pentru a ne menține platforma sigură și securizată; de asemenea, desfășurăm activități de business intelligence și de analiză folosind agendele încărcate… ;

(ii) „partajăm datele non-utilizatorilor (adică, ale persoanelor care nu au absolut nicio legătură cu feisbuc– n.n., Gh. P.) pentru a putea furniza funcția Încărcarea contactelor și în scopurile descrise mai sus;

(iii) „păstrăm informațiile cu caracter personal ale non-utilizatorilor atât timp cât este necesar”;

(iv) „… vă păstrăm datele de contact … inclusiv după ce ne-ați solicitat ștergerea acestora” (???!);

(v) „transferăm informațiile non-utilizatorilor din Spațiul Economic European în Argentina, Israel, Noua Zeeleandă, Elveția și Canada”;

(vi) „bazându-ne pe derogări de la UE sau pe clauze contractuale, transferăm datele (non)utilizatorilor europeni și în SUA, chiar dacă nu există nicio decizie privind caracterul adecvat al nivelului de protecție cu privire la SUA” (??!!);

(vii) temeiul legal în baza căruia prelucrăm datele îl reprezintă „interesele noastre de a opera și de a le furniza utilizatorilor noștri funcțiile noastre … pentru ca utilizatorii noștri să se conecteze mai eficient cu contactele lor”.

Așadar, pentru feisbuc, temeiul legal al unui asemenea comportament discreționar și intruziv îl reprezintă … „interesele legitime” ale feisbuc, construit prin tot felul de derogări și clauze contractuale ilegale! Un asemenea comportament ar fi determinat excluderea definitivă de pe platformă a oricărei alte persoane fizice sau juridice care ar fi îndrăznit să spună așa ceva, dar regulile, valorile comunității, standardele feisbuc nu sunt aplicabie feisbuc, desigur.

Acest sistem este, pur și simplu, expresia ultimă a totalitarismului inchizitorial. Ca orice totalitarism, ca orice construcție artificială contra naturii umane, și acest sistem va eșua.Totalitarism și tâlhărie digitală (III)

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Recent, publicația The Atlantic a publicat un articol care propune amnistierea presei, a rețelelor de socializare și a factcecărilor pentru propaganda infracțională în favoarea plandemiei

Paolo Veronese; Getty

Recent, publicația The Atlantic a publicat un articol care propune amnistierea presei, a rețelelor de socializare și a factcecărilor pentru propaganda infracțională în favoarea plandemiei, pe motiv că au fost „în ceață” și nu au știut ce fac. Asta în condițiile în care au diabolizat, cenzurat, ostracizat și pedepsit pe oricine s-a abătut de la informația oficială, dintr-o singură sursă, și după ce au determinat concedierea, blocarea la ușile spitalelor (cauzatoare de suferințe și moarte), încarcerarea la domiciliu și aruncarea extra muros a tuturor celor care au refuzat să se supună protocoalelor medicale infracționale ale plandemiei.

În treacăt fie spus, autoarea articolului nu spune nimic despre achitarea „conspiraționiștilor”, care sunt și azi vânați și exterminați social prin mecanismele cenzurii și ale dezinformării digitale. Unul ca mine, desemnat „primul conspiraționist al țării” în septembrie 2020 de un oenge finanțat din bani publici și girat de o facultate de studii politice din București, este în continuare proscris pe rețelele de socializare și analizat „științific” de reviste de propagandă, de factcecări și de securitatea internă a corporațiilor (compliance …) în așa fel încât să fiu redus la stadiul de voce marginală, necredibilă, și falimentat ca afacere. Toate astea pentru singura vină de a fi spus că pandemia e un plan, că nu are nimic de-a face cu știința, ci cu ideologia și programarea totalitară și că nu a fost niciodată vorba de sănătate, ci de control, de transformarea omului într-o păpușă emoțională, într-o figurină de plastilină ușor de remodelat. Propagandiștii descoperă acum că pot cere iertere colectivă de vină (amnistie) pe motiv că ar fi fost în ceață, utilizând trimiteri (nu prea) subtile la ierterea creștinească, un principiu al unei religii pe care au batjocorit-o în cele mai abjecte modalități în plandemie.

Numai că nu se pot ierta crimele contra umanității. A dovedit-o procesul nazistului Adolf Eichmann, care s-a derulat în văzul întregii lumi, timp de un an și ceva, la 13 ani distanță de la procesul de la Nurenberg.

Hannah Arendt a explicat trecerea la totalitarism în Germania anilor ‘30 ai secolului trecut prin trecerea de la o societate de CLASE la o societate de MASE.

Diluarea unui individ în mulțime determină două consecințe sociologice și psihologice, deopotrivă:

(i) partajarea responsabilității individuale cu toți ceilalți membri ai mulțimii, ceea ce înseamnă o de-responsabilizare; dacă toată lumea e nevinovată, nimeni nu mai este vinovat; invers, dacă mulțimea este vinovată, individul care îi aparține este vinovat, prin asociere; în ambele cazuri, adevărații vinovați, adică autorii crimelor, instigatorii, complicii și profitorii de pe urma acestor crime, scapă bazma curată (cu excepția unor țapi ispășitori, cum au fost cei judecați în procesul de la Neuremberg);

(ii) blurarea, ascunderea identității, prin pierderea în mulțime; sub o mare de umbrele de același fel, niciun individ nu mai poate fi identificat și etichetat.

Prin aderarea la o comunitate (sectă, grup, frăție, bula de internet, „prieteni” pe paginile de socializare) individul se dez-individualizează prin diluarea în mulțime, își aplatizează atributele personalității, se înstrăinează de rădăcini. Indentificându-se cu masa, individul nu numai că obține o taumaturgică achitare de vina propriilor fapte abominabile sau pur și simplu rele, dar ajunge și să ia în nume propriu, personal, frustrările colective, țelurile artificiale ale comunității (cum ar fi „trezirea”, „anularea” culturii sau a istoriei, corectitudinea politică, credința în știință), căutând să se răzbune și să răzbune în mod “glorios” întreaga colectivitate. Evident, pentru asta caută țapi ispățitori. Și îi găsește – pot fi evreii, țiganii, imigranții, asistații social, conspiraționiștii, deviaționiștii, negaționiștii. Nu importă, atâta vreme cât se poate da vina pe ei. Crimele săvârșite nu mai par deloc rele mulțimii. Dimpotrivă, ele devind justificate sau amnistiabile, iar prin repetare, ele devin chiar banale. De aceea Hannah Arendt vorbea despre BANALIZAREA RĂULUI – fara intenția de a reduce din tragismul holocaustului, ci cu intenția de a demonstra că desocializarea, diluarea în mulțime, este un dezastru care se poate repeta.

În lumea de azi, sociopații sunt atât persoanele care conduc cu sânge rece, în glorie, o corporație către profitul cu orice preț, o organizație criminală către „eficiență” sau o secta către atingerea scopului său apocaliptic, cât și idioții utili, roboțeii adulatori ai acestor stăpâni brutali și nemiloși în drumul lor către victoria finală, sclavi fericiți că pot participa, mobilizați de sloganuri din 3-4 cuvinte, la acest drum acoperit de slava către nicăieri. Familia, țara, istoria, viața și idealurile celorlalți – toate pot fi sacrificate întru gloria celui de-al patrulea Reich. Tot de aici, dintre persoanele desocializate, se “recrutează” și psihopații, asasinii sau criminalii calculați, care își planifică minuțios crimele, la adapost de comandamentele morale sau religioase ale societății. Pentru ei, desocializații, “să nu ucizi”, “să nu furi”, “să nu iei in deșert numele Domnului Dumnezelui tău” nu mai înseamnă nimic. Ei se situează dincolo de bine și de rău.

Ei sunt capabili să ceară amnistia chiar și pentru crimele contra umanității comise sub imperiul fricii și al dictaturii digital-sanitare.

Ei bine nu, eu nu voi uita și nu voi ierta. Nici într-o mie de ani. Sau, cum se zice, conform clișeelor holiudiene: over my dead body.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea