Reprezentanții auto-mandatați ai avocaturii românești au decis să ne înscrie pe traiectoria de zbor invers a digitalizării avocaturii
Vom putea lucra informatic pe viitorul portal E-UNBR. Uraaaa!
E adevărat că vom putea fi și “lucrați informatic”, căci securitatea informatică a portalului va fi asigurată de Serviciul Român de Informații (SRI), prin protocol de colaborare, iar securitatea informatică a comunicațiilor cu instituțiile implicate - parchete, instanțe, oficii, agenții, autorități - va fi asigurată de Serviciul de Telecomunicații Speciale (STS), prin protocol de colaborare.
Se zice că protocolul este doar o posibilitate, o opțiune dintre mai multe. Adică securitatea s-ar putea asigura și prin contracte cu firme private, dar cine e naiv să creadă că un deget întins serviciilor secrete SRI și STS nu va duce la acapararea ambelor mâini, a picioarelor și ultimului fir de păr al (încă) independentei profesii de avocat?
Notă: excesul de cuvinte nu îmi aparține, fiind prezent în proiectul de lege.
De precizat că, în ciuda desființării la CCR și în instanțe a protocoalelor secrete de colaborare a justiției cu serviciile secrete, protocoale impuse pe șestache de ex-președintele turnător Petrov și ex-procurorul general Kovesi și denunțate cu mari riscuri de persecuție securistică de către avocați, noile legi ale justiției au re-introdus serviciile secrete în justiție, tot sub pretextul digitalizării. De-acum încolo e ca la țară: vrei, nu vrei, bea Grigore aghiazmă.
Lumea are impresia că digitalizarea justiției îi face viața mai ușoară și că roboții - juriști elimină corupția din sistem. În realitate, digitalizarea transformă viața omului într-un panopticum (o sală deschisă în care oriunde te-ai afla ești văzut de ochiul atoatevăzător al Fratelui cel Mare) și într-o închisoare în care gardienii principali sunt serviciile secrete, care nu se vor sfii să decidă printr-un singur click cine are dreptate, cine câștigă, cine merge la închisoare și cine respiră. Digitalul e în alb-negru, cu 0 și 1, nu implică nuanțe, elimină empatia și neutralizează principiul după care judecătorul pronunță sentințe după lege și conform cu propria conștiință.
Libertatea de opinie și de credință nu mai există în justiția digitalizată și împănată cu servicii secrete.
Nici secretul profesional nu va mai exista. Dimpotrivă, avocatul, om sau robot, va fi determinat să îl spioneze și să îl sea în gât pe client, dacă “interesele bunei administrări securistice a justiției” o vor fi cerut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu