Sfânta Biserica Ortodoxă

marți, 9 noiembrie 2021

Avocat Gheorghe Piperea - Aide-memoire pentru cei care vor să voteze, pe repede înainte, legea certificatului verde obligatoriu în spațiile publice și la locul de muncă

 

Aide-memoire pentru cei care vor să voteze, pe repede înainte, legea certificatului verde obligatoriu în spațiile publice și la locul de muncă, ceea ce va impune, indirect, dar indubitabil, obligația vakkseenării, punând toată lumea cu spatele la zid: fotografiile de mai jos sunt capturi la zi (octombrie 2021) de pe pagina de internet a Agenției Europene a Medicamentului.




Citiți cu atenție pasajele subliniate și adnotate de mine. Țineți minte că obligarea tuturor la vakkseenare cu un ser despre care nu se știe dacă oprește pandemia și nici dacă are efecte consolidate (de vreme ce încă se mai adună probe cel puțin doi ani și, în plus, sunt necesare “boostere”) este însoțită și de o exonerare totală de răspundere a producătorului pentru defectele produsului, a spitalelor, a medicilor, a politicienilor și chiar a statelor. Riscul defectelor produsului este în totalitate pe capul persoanei “imunizate” sau al moștenitorilor, rudelor și apropiaților săi, rămași după plecarea sa într-o lume mai bună.

Avocat Gheorghe Piperea - România Nesupusă

duminică, 7 noiembrie 2021

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - A supraviețui în cea mai „inteligentă” dintre lumi (II)

A supraviețui în cea mai „inteligentă” dintre lumi

(II)

1. Legea certificatului verde obligatoriu pentru accesul la muncă, în spațiile publice comerciale și în instituțiile publice

👉În acest moment, proiectul de modificare a ordonanței de urgență prin care ex-guvernul Cîțu a încercat să implementeze Regulamentul (UE) 2021/953 este respins în Senat. Există informații publice din care rezultă că proiectul va fi rescris și pus pe rolul Camerei Deputaților curând. Principalele forțe politice au declarat public că legea este „prioritară” și că va intra în dezbatere de urgență în Parlament. 👈
Legea este inutilă, întrucât Regulamentul este direct aplicabil în dreptul intern, numai că „autoritățile” naționale au vădita intenție de a strânge șurubul restricțiilor de drepturi și libertăți dincolo de cele deja operate de Regulament. Precizez că Regulamentul nu impune obligația vakseenării și nici nu intenționează să instituie restricții ale drepturilor omului și ale libertăților cetățenești, în special, dreptul la muncă, dreptul la consum, dreptul la inițiativă economică și libertatea de circulație sau de conștiință și auto-determinare.
Nu este cazul să disperăm. Nu încă. Nu acceptați deja postura de victimă. Nu vă lăsați intimidați, extrageți-vă la timp din groapa emoțională în care intenționat vă determină să vă afundați elitele cleptocrate ale României.
Această lege poate fi atacată la CCR cu sesizare de neconstituționalitate, înainte de promulgare (ex ante). Petenții pot fi un minim de 50 de deputați sau de 25 de senatori, precum și Avocatul Poporului.
Este nevoie de o campanie susținută de convingere a acestora să sesizeze CCR.
De asemenea, concedierea sau interzicerea accesului în instituții publice ori în spații comerciale pe motiv de lipsă a pașaportului sanitar pot fi contestate în instanță, unde pot fi ridicare excepții de neconstituționalitate. Pentru a fi mai convingătoare astfel de acțiuni, convingeți-vă să acționași, aliați-vă cu alții, în procese colective, duceți muncă de convingere a sindicatelor la care cotizați să acționeze, ba chiar încurajați-vă patronii să o facă. Motivația este existențială, atât pentru sindicate, cât și pentru patroni. În lipsa unui număr de salariați care să reprezinte procente importante din total, o întreprindere poate intra în faliment, iar un număr mic de salariați neutralizează sindicatul din întreprindere.
Cu titlu de motivație, a se reține că această lege nu poate fi decât temporară, atât pentru că în acest fel ne obligă să credem art. 53 din Constituție, cât și pentru că Regulamentul (UE) 2021/953, pe care această lege viitoare ar trebui să îl implementeze în România, este el însuși temporar, fiind în vigoare doar până la anul, în 22 iunie 2022 urmând a expira.

2. Obsesia vakseenării

Dezastrul sanitar și umanitar în care suntem și ne afundăm nu este cauzat de populația reticentă la vakseenare. Comparativ cu țările UE, cauza dezastrului este evidentă, sare în ochi. În vreme ce în țările din Vestul UE sistemul sanitar a funcționat foarte aproape de normal, concentrarea pe lupta contra pandemiei gerând suplimentarea (iar nu închiderea) capacităților de tratare, medicamentele s-au găsit în farmacii, iar medicii de familie s-au implicat serios în prevenția și tratamentul în forme incipiente ale bolii. În România, lucrurile au stat exact pe dos. În ciuda celor 300 de miliarde de lei împrumutate de „autoritățile” noastre în timpul pandemiei, spitalele sunt „sufocate”, nu mai sunt paturi goale la ATI, medicii sunt extenuați etc. Totul este în acest hal pentru că au existat protocoale și instrucțiuni ilegale și nocive pentru sănătatea publică, iar sistemul medical a fost preluat ostil de birocrați, impostori cu pile și specialiști în epilare inghinală. Cauza dezastrului trebuie căutată în incompetența, frauda, hoția, corupția, conflictele de interese și favoritismele „autorităților” pandemice ale României, și nu în gradul redus de vakseenare (care, în sine, este un eșec al acestor „autorități”, iar nu o victorie a „antivaxerilor”).
Cel mai bun indicator al încrederii reduse a populației în sistemul sanitar este frica terifiantă a omului obișnuit de a ajunge la spital, instituție care s-a transformat, din loc al vindecării și al alinării suferințelor, în scenă permanentă a morții, „emoționant” prezentată la tv.
Obsesia vakseenării a ajuns, la noi, la un grad atât de mare al ridicolului, încât Arafat a ajuns să spună că medicamentele sunt cu mult mai toxice decât vakseenul. Aceleași medicamente care sunt recomandate de protocoalele și instrucțiunile sale „științifice” sunt toxice ... Aceleași medicamente care sunt pe cale de a fi aprobate de autoritățile europene, ca mijloace eficiente de reducere a dimensiunilor pandemiei și a numărului cazurilor grave sau fatale sunt toxice ... Ne putem întreba de ce mai sunt necesare medicamentele, de vreme ce putem merge direct la urgență, la ATI și, ulterior, într-o lume mai bună, în care nu mai este necesar să ascultăm de asemenea „inteligenți” care insistă în credința lor în „știință”...
De altfel, dacă vakseenul ar fi fost atât de incredibil de eficient, nu se vede de ce sunt necesare dozele a treia și a patra și de ce în prezent s-a instalat valul V al pandemiei, tocmai în țările cu acoperire vakseenală mare. Argumentul că numărul mare de infectări zilnice, raportat la cazurile grave sau fatale, ar arăta eficiența vakseenului este pernicios, nu ține. Sistemul sanitar încă funcționează în acele țări, prevenția și tratamentul timpurii fiind posibile pentru că există medicamente în farmacii (de regulă, gratuite) și medici de familie implicați serios în lupta contra pandemiei. Nu există niciun motiv să credem că la noi ar fi la fel dacă am avea un mare grad de acoperire vakseenală. Dimpotrivă, la noi pandemia se va sfârși prin imunizare naturală în masă, iar acest lucru este un enorm păcat al „autorităților” noastre, pentru că a adus enorm de multă suferință și moarte. În plus, deoarece și în Vest „funcționează” cenzura și corupția și conflictele de interese, vakseenările nu sunt toate reale, iar testele nu sunt chiar fidele și revelatorii. Nu putem ști care este realitatea faptică a cifrelor – sigur că da, sunt mult mai credibile acolo decât la noi, dar totuși ...

Buna seara. Ma numesc Theodor Carp si sunt student la Masterat in stiinte biomedicale, la o universitate din Londra, Marea Britanie

 

Buna seara. Ma numesc Theodor Carp si sunt student la Masterat in stiinte biomedicale, la o universitate din Londra, Marea Britanie. Dat fiind faptul ca autoritatile sanitare au ales sa recomande si sa grabeasca acest asa-spus vaccin la nivel mondial, ca miliarde de oameni sa il primeasca, am ales sa fac greva studenteasca din luna iulie si am reusit sa o tin pana in octombrie.

In acest interval, am protestat constant, pe modelul Gretei Thunberg, dar pentru probleme reale, care nu includ numai coruptia medicala. Am tinut discursuri in fata unor institutii cheie din Londra si nu numai, am informat masele ca nu exista argumente stiintifice care sa dovedeasca o eficacitate si siguranta a acestui act medical. Am prezentat in mod repetat dovezi stiintifice ca riscurile de imunodeficiente, mutatii genetice, mutatii virale induse de vaccin (dupa analizele domnului Dr Geert Vanden Bossche), deteriorare ale organelor si tesuturilor cheie de proteina spike, riscuri de probleme neurologice si neurodegeneratoare, boli autoimune, dar si argumentul clar ca testele PCR facute in spitale au o marja mare de rezultate fals pozitive din cauza protocoalelor OMS.
Am publicat o scrisoare stiintifica, iar aceasta a ajuns si pe masa Ministrului de Vaccinari din UK, desi raspunsul dumnealui a fost unul dezamagitor. La un moment dat in timpul grevei mele, am intrat live pentru Radio Euskadi, un post de radio important al Spaniei, iar drept consencinta, doamna care imi pusese intrebari a fost concediata imediat. Am protestat de asemenea de trei ori in fata sediului de televiziune BBC, si m-am alaturat majoritatii protestelor din Londra de pe timpul verii.
Am fost de asemenea defaimat intr-o publicatie locala din Londra (cartierul Hackney) pentru ca protestam impotriva vaccinarilor fortate psihologic. Dupa ce imi facusera poza la pancarta pe care am mentionat riscuri de imunodeficiente si cancer si am explicat pe scurt de ce exista, editorii au acoperit mesajul, astfel incat cititorii sa nu vada ce am scris.
In final, am intrat in cladirea facultatii mele si am lasat 27 de copii ale scrisorii mele stiintifice in diverse locuri si sali de clasa, ca sa citeasca studentii si profesorii despre riscurile majore care vin la pachet cu aceasta va((inare in masa, si importanta foarte mare a prioritizarii tratamentelor antivirale si pentru imunitate celulara. Unii profesori in cauza crezusera ca faceam greva foamei de o luna, iar acest lucru a constituit o presiune imensa asupra lor de a avea un dialog cu mine, iar tutorele meu personal a recunoscut in final ca nu este exclus ca sa fie adevarat ce publicasem.
Am reusit sa traduc in limba romana scrisoarea mea deschisa: Scrisoare stiintifica deschisa
Un aspect important am de mentionat aici: Numai uniti putem scoate adevarul la lumina.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - A supraviețui în cea mai „inteligentă” dintre lumi

A supraviețui în cea mai „inteligentă” dintre lumi
Despre rețeaua de sens necesară rezistenței contra „științei voioase” și a „filosofiei cu ciocanul”
(I)
România Nesupusă, status și direcții de acțiune*
Echipa inițiatoare a grupului România Nesupusă este formată din 7 persoane, inclusiv eu; identitatea acestora poate fi ușor cunoscută, fiind pe grup informații transparente, asumate; suntem așa cum trebuie să fim, ca niște cărți deschise, fără nimic de ascuns. Obiectivele grupului sunt, de asemenea, publice, urmând a fi republicate pe platforma online a grupului, atunci când aceasta va fi gata (probabil, la jumătatea lui decembrie).
Este acum necesară cunoașterea efectivă, îndeaproape, a celor care vor să se implice în acțiunile grupului/platformei; sunt necesare spații închise/deschise, în București și în țară, unde să se poată organiza întruniri exploratorii, preparatorii și de strategie; sunt necesare scrisori de intenție și cv – uri, trimise pe adrese concrete de e-mail, pentru a întocmi listele cu cei care intenționează să se implice. Cei interesați îmi pot scrie în privat – le voi da aceste adrese.
Se va putea broda, astfel, o rețea de sens care să ne permită să ne organizăm, să colectăm idei și proiecte și să captăm interesul membrilor sau simpatizanților pentru a le canaliza energiile către acțiuni ale grupului/platformei. Rețeaua de sens va fi aptă să ne învețe și să ne antreneze pentru a rezista totalitarismului, pentru a lupta în vederea recăpătării drepturilor și a libertăților furate de o elită plutocrată și cleptocrată și pentru a găsi căile cele mai eficiente și rapide la o societate normală, nesupusă totalitar și nedezbinată prin ură, intoleranță, violență și suspiciune de rea-credință; in extremis și până la revenirea la o societate normală, grupul va putea schița tehnicile și instrumentele adecvate continuării vieții, în libertate, în condiții de egalitate de șanse și sub influența benefică, taumaturgică, a solidarității, frățietății și altruismului, dincolo de o societate a oamenilor „liberi”, determinați (sau „înțelept” povățuiți de magicienii tehnologici și de fuhrerii digitali care controlează resursele lumii de azi) să fie lupi pentru ceilalți oameni (homo homini lupus), aflați toți în război contra tuturor (bellum omnium contra omnes).
Se va putea crea și consolida identitatea de membru al grupului, prin embleme grafice și mesaje auditive, precum și (mai ales) prin tipărirea unor formulare de declarații pe propria răspundere că emitentul este un nesupus, care crede în libertate, rațiune, egalitate de șanse și în condiția umană sacrală, declarație andosată de alți doi nesupuși; de asemenea, se vor putea tipări certificate de nesupunere, ca reacție imună la abuz, dezinformare, minciună „nobilă”, dictatură și ilegitimitate a puterii. În competiția cu certificatele „verzi”, certificatele de nesupuși vor învinge, pentru că sunt dovezi ale imunității naturale la totalitarism.
Se va putea demara, de asemenea, experimentul economic și sociologic al trocului/barterului de produse/servicii și al paraleului, ca monedă de schimb a celor care au certificat/declarație de nesupuși; un prim pas va fi reuniunea de Sărbători, când ne vom putea întâlni, la 30 km sud de București, pentru a retrăi bucuria tradițiilor și a valorilor pământului și pentru a ne reaminti cum este să trăiești românește, liber și luminat de duhul Sărbătorilor de iarnă, un comportament interzis de tehnocrații progresiști și uitat de oamenii „nou-normali” (deveniți „liberi” să își deteste semenii și originile.
Acțiunile la care pot adera membrii grupului nu se limitează la procese contra autorităților și nici la obsesia (ne)vakseenării. În afară de faptul că vor fi identificate sau constituite ONG-uri care pot canaliza reclamanți și colecta finanțări pentru procese colective, se pot formula și petiții și plângeri la anumite autorități (cum ar fi, în plan național, ANPC, Consiliul Concurenței, ANAF, iar în plan european, la Ombudsmanul European sau la Comisia Europeană) pentru lipsa de calitate și de eficiență normal așteptată a vakseenurilor, a medicamentelor și a echipamentelor medicale, a serviciilor medicale sau de laborator, precum și pentru efectele secundare, adverse, ale acestora. De asemenea, fiscul, parchetul, poliția, comisiile parlamentare, Curtea de Conturi, Colegiul Medicilor sau al Farmaciștilor, Agenția Națională a Medicamentului, Agenția Națională de Integritate etc., vor putea fi sesizate pentru practica deja inveterată a ocolirii licitațiilor finanțate din bani publici, în favoarea negocierilor directe, a contractării de echipamente și servicii sanitare cu societăți de apartament sau care au alt obiect de activitate (iar nu comerțul cu produse/servicii sanitare), precum și pentru conflicte de interese, falsificarea diplomelor, frauda în domeniul autorizării etc.
Proiectele de legi propuse Parlamentului prin inițiativă legislativă cetățenească și listele de susținători pentru candidați la alegeri vor avea nevoie de semnături corecte, originale și suficient de multe pentru a respecta pragurile legale, ceea ce presupune o bună răspândire teritorială și o organizare pe noduri de comunicare.
*acesta jos este un rezumat stilizat al ceea ce am spus azi, la ora 9, pe feisbuc; textul are 6 pagini format A 4, astfel că o să îl împart în 3, în așa fel încât să poată fi parcurs cu mai multă ușurință


Arhimandrit Ilie Cleopa - Predică la Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil ( 8 noiembrie )

 

Predică la Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil

( 8 noiembrie )

Cela ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc (Psalm 103, 5)

Iubiţi credincioşi,

Biserica lui Hristos dreptmăritoare prăznuieşte, odată pe an, pe Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil împreună cu soborul tuturor îngerilor. Prin cuvîntul "arhanghel" înţelegem "mai mare peste îngeri" sau "cel dintîi dintre îngeri". Iar "înger" înseamnă "vestitor", pentru că îngerii vestesc pe pămînt şi fac cunoscută oamenilor voia lui Dumnezeu. Îngerii sînt "duhuri slujitoare" cum spune proorocul David: Cela ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc (Psalm 103, 5). Ei au fost creaţi de Dumnezeu mai înainte de om şi de lumea văzută, dar nu prin cuvînt, ci numai cît a gîndit, Dumnezeu i-a şi creat.

Îngerii sînt împărţiţi, după Sfinţii Părinţi, în nouă cete şi fiecare ceată are o anumită misiune de împlinit în cer şi pe pămînt. Îngerii sînt duhuri, adică au trupuri nemateriale, nemuritoare sau, cum spune Sfîntul Apostol Pavel, au "trupuri cereşti" adică trupuri îngereşti, care sînt deosebite de cele pămînteşti şi sufleteşti ale oamenilor, care sînt muritoare. Scopul principal pentru care au fost creaţi îngerii, care formează lumea nevăzută, este pentru a-L slăvi neîncetat pe Dumnezeu. Apoi pentru a împlini întru toate voia Lui, pentru a face cunoscută oamenilor voia lui Dumnezeu şi pentru a ajuta pe oameni să împlinească poruncile Lui.

Au fost cazuri atît în Legea Veche, cît şi în legea Darului, cînd oamenii au făcut din îngeri idoli şi îi adorau, adică se închinau lor ca lui Dumnezeu (IV Regi 17, 16). Biserica din început a combătut acest eres, învăţînd că îngerii nu sînt creatorii lumii, ci sînt duhuri create de Dumnezeu pentru a împlini voia Lui.

Sfinţii Părinţi au fixat, însă, o zi de cinstire închinată Sfinţilor Îngeri şi Arhangheli pentru că ei ne ajută să cunoaştem voia Domnului şi s-o putem împlini. Această zi este astăzi 8 noiembrie, pentru că numărul 8 este simbolul vieţii veşnice; iar noiembrie este a noua lună de la creaţie, care s-a săvîrşit în luna martie, ca un simbol al celor nouă cete îngereşti.

Dintre toţi Sfinţii Părinţi cel mai bine vorbeşte despre îngeri Sfîntul Dionisie Areopagitul, ucenicul Sfîntului Apostol Pavel. El spune că îngerii se împart în nouă cete, fiecare avînd numele şi misiunea sa. Cetele îngereşti sînt împărţite în trei ierarhii sau grupe şi anume: ierarhia cea mai de sus, aproape de Preasfînta Treime, este formată din Serafimi, Heruvimi şi Tronuri. Ei stau în jurul tronului lui Dumnezeu înconjuraţi în văpaie de foc şi fac cunoscută voia Lui îngerilor de mai jos. Ierarhia din mijloc este formată din Domnii, Puteri şi Stăpînii, cum îi numeşte şi Sfîntul Apostol Pavel, vasul cel ales al lui Hristos. Ei domnesc peste îngerii de mai jos şi stăpînesc puterile iadului şi întreg universul. Ierarhia cea mai de jos este formată din Începătorii, Arhanghelii şi Îngeri. Aceştia sînt cei mai aproape de oameni, cărora le fac cunoscută voia lui Dumnezeu şi-i ajută să scape de cursele şi atacurile îngerilor răi, adică de ispitele şi amăgirile diavolilor.

Marele Prooroc Isaia spune că serafimii stau împrejurul Lui, avînd cîte şase aripi (Isaia 6, 2). Ei sînt în chipul focului, precum spune proorocul David: Cela ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc (Psalm 103, 5). Serafimii aprind pe oameni, cu focul dumnezeieştii dragoste, precum şi numele lor îi arată, că în limba evreiască "Serafim" se tălmăceşte "cel ce aprinde" sau "încălzeşte".

După Serafimi, stau înaintea lui Dumnezeu înţelepţii Heruvimi, cei cu ochi mulţi, care, mai mult decît alte cete de mai jos, strălucesc neîncetat cu lumina înţelegerii şi a cunoştinţei de Dumnezeu. Heruvimii fiind luminaţi în tainele lui Dumnezeu, ale cunoştinţei adîncului şi înţelepciunii divine, luminează şi pe alţii; căci însuşi numele de "Heruvim", în aceeaşi limbă evreiască, se tîlcuieşte "multă înţelegere" sau "revărsare de înţelepciune". Prin Heruvimi se revarsă înţelepciunea cea de sus şi se dă ochilor sufleteşti luminare spre cunoştinţa lui Dumnezeu.

Ceata a treia numită a Tronurilor stă înaintea celui ce şade pe scaun înalt şi preaînălţat (Isaia 6, 1). Se numesc aşa căci pe dînşii, ca pe nişte scaune înţelegătoare, se odihneşte Dumnezeu gînditor, precum scrie Sfîntul Maxim Mărturisitorul; adică nu cu fiinţa, ci cu slujirea şi cu darul.

În ierarhia din mijloc, prima ceată se numeşte ceata Domniilor, pentru că domnesc peste ceilalţi îngeri care sînt sub dînşii. Ei "fiind liberi şi lepădînd toată temerea de rob, de bunăvoie şi cu bucurie slujesc neîncetat Domnului". Ei revarsă oamenilor, care sînt puşi de Dumnezeu ca stăpînitori, puterea stăpînirii cu bună înţelegere şi a iconomiei celei înţelepte, ca să domnească bine şi cu dreptate peste ţările încredinţate lor. Aceşti îngeri ajută pe oameni să-şi stăpînească simţirile şi să-şi smerească patimile cele fără de rînduială, supunînd pe trup duhului.

Ceata Puterilor cereşti, împlineşte fără odihnă voia cea tare şi puternică a Domnului Savaot, stăpîneşte planetele şi stelele universului; dă oamenilor puterea proorociei şi darul facerii de minuni şi îi ajută pe creştini să rabde cu tărie necazurile vieţii şi să păzească poruncile lui Hristos.

Ceata Stăpîniilor, se numeşte aşa pentru că aceşti îngeri au mare stăpînire peste diavoli. Ei risipesc stăpînirea lor şi izbăvesc pe oameni să nu cadă în ispitele cele cumplite care îi duc la moarte şi la osînda iadului.

În ierarhia cea mai de jos prima ceată este a Începătoriilor. Se numesc aşa pentru că ei stăpînesc pe îngerii care sînt sub ascultarea lor, făcîndu-le cunoscută voia lui Dumnezeu. Ei au misiunea de a îndrepta toată lumea; ei păzesc ţările, tronurile celor ce conduc; ei păzesc hotarele neamurilor, oraşele, cetăţile, satele, limbile, bisericile şi păstorii de suflete. Ei îi ajută pe cei ce conduc popoare şi Biserici să facă voia lui Dumnezeu şi să nu asuprească pe cei de sub ascultarea lor.

Arhanghelii au misiunea de a vesti oamenilor tainele cele mari ale lui Dumnezeu, de a descoperi proorociile cele înalte ale îngerilor şi prin ei oamenilor. Sfîntul Grigorie Dialogul zice despre Arhangheli: "Aceştia sînt cei care înmulţesc sfînta credinţă între oameni luminînd înaintea lor cu lumina Sfintei Evanghelii, descoperindu-le tainele credinţei celei drepte".

Ultima ceată şi mai apropiată de oameni este ceata Îngerilor. Aceştia vestesc oamenilor tainele lui Dumnezeu şi voinţele Lui cele mai mici chiar, povăţuindu-i să trăiască în dragoste, în fapte bune şi cu dreptate, împlinind întru toate voia Domnului. Îngerii sînt rînduiţi să păzească pe fiecare credincios, căci de la botez, fiecare creştin are un înger păzitor. Pe cei buni îngerii îi ajută să nu cadă, iar pe cei căzuţi îi ridică, prin pocăinţă şi spovedanie şi niciodată nu ne lasă pe noi, deşi uneori greşim. Îngerii sînt gata să ne ajute întotdeauna numai să voim şi să cerem ajutorul lui Dumnezeu.

Iubiţi credincioşi,

Pînă aici am vorbit mai pe larg despre îngeri, împărţirea lor, însuşirile şi chemarea lor, dar întrucît ceata Sfinţilor Arhangheli s-a arătat slujitoarea celor mai mari dumnezeieşti taine, care au înlesnit mîntuirea neamului omenesc prin întruparea Fiului lui Dumnezeu, vom vorbi în continuare numai despre Sfinţii Arhangheli, a căror pomenire o avem astăzi.

Sfinţii Arhangheli sînt în număr de şapte, care stau înaintea tronului slavei lui Dumnezeu, după cum spune însuşi Sfîntul Ioan Evanghelistul: Ioan, celor şapte Biserici care sînt în Asia ... şi de la cele şapte Duhuri care stau înaintea Scaunului Lui (Apocalipsa 1, 4). Şi aceştia sînt: Mihail, Gavriil, Rafail, Uriil, Salatiil, Gudiil şi Varahiil. Fiecare arhanghel are o anumită misiune divină de îndeplinit.

Mihail, ce se tîlcuieşte "puterea lui Dumnezeu", este voievodul oştilor cereşti şi cel dintîi din ceata Sfinţilor Arhangheli. El poartă sabie de foc şi are slujba de a păzi legea lui Dumnezeu şi de a birui puterea vrăjmaşilor. Cînd Lucifer a greşit în cer şi au început a cădea mulţime de îngeri, atunci toate puterile cereşti tulburîndu-se, a stat Arhanghelul Mihail în mijloc şi a strigat: Să luăm aminte! Din clipa aceea a încetat căderea îngerilor, căci toţi luînd aminte de glasul lui şi la greşeala îngerilor răi, au căzut înaintea slavei lui Dumnezeu, preamărind numele Lui. Tot Mihail s-a certat cu diavolul în pustiul Arabiei pentru trupul lui Moise, zicînd: Certe-te pe tine Domnul! (Iuda 1, 9). De asemenea, el a însoţit pe poporul ales din Egipt în pămîntul fădăduinţei. El a adus cele zece pedepse peste poporul cel împietrit al lui Faraon. El s-a arătat păzitor oştilor lui Isus Navi, căruia i-a zis: Eu sînt Voievodul oştilor Domnului şi acum am venit (Iosua 5, 14).

El a stins cuptorul celor trei tineri din Babilon. El a păzit pe Daniil cu viaţă, în groapa cu lei. El a adus foc şi pedeapsă peste cetăţile cele desfrînate, Sodoma şi Gomora. El a dat biruinţă lui Ghedeon în luptă. El a scos viu pe Lot din Sodoma. El a făcut multe minuni, precum cea din Colose, minunea din Mînăstirea Dochiarul (Sfîntul Munte) etc. Iar la sfîrşitul veacului, tot el, împreună cu ceata arhanghelilor, va suna din trîmbiţă, va scula pe cei morţi şi va aduna toate limbile la judecată, după mărturia Sfîntului Apostol Pavel care zice: Că Însuşi Domnul, întru poruncă, cu glasul Arhanghelului şi întru trîmbiţa lui Dumnezeu, se va pogorî din cer (I Tesaloniceni 4, 16).

Gavriil, ce se tîlcuieşte "bărbat-Dumnezeu", este arhanghelul bunelor vestiri de bucurie, care are misiunea de a vesti oamenilor tainele cele mari dumnezeieşti. El nu mai poartă sabie de foc, ci crin de neîntinată bucurie. El este foarte dulce la vedere şi plin de dumnezeiască blîndeţe. Pentru aceasta a şi fost ales şi trimis de Dumnezeu la Fecioara din Nazaret să-i vestească taina cea mare a întrupării Domnului. Tot el a adus vestea zămislirii Maicii Domnului dumnezeieştilor ei părinţi Ioachim şi Ana. El a vestit în templu Sfîntului Zaharia că soţia lui va naşte la bătrîneţe pe Sfîntul Ioan Botezătorul. El a dus vestea cea bună Anei, mama proorocului Samuil.

Sfîntul Arhanghel Gavriil a dus la cer rugăciunea Fecioarei Maria cînd petrecea în templu. El i se arăta adesea şi-i descoperea taine negrăite. Îi aducea hrană îngerească la Sfînta Sfintelor. El a auzit cel dintîi despre taina întrupării lui Hristos, mai înainte decît toţi îngerii. El a rostit cel dintîi numele Preadulcelui Iisus. El a pus nume Sfîntului Ioan Botezătorul. El a vestit păstorilor că în Betleem s-a născut Mesia. El a cîntat cel dintîi Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pămînt pace, între oameni bunăvoire! (Luca 2, 14). El a învăţat pe păstori să cînte. El a descoperit magilor taina întrupării. El a liniştit pe Iosif cînd voia să lase pe Fecioara Maria. El i-a poruncit să fugă în Egipt cu Pruncul şi iarăşi să se întoarcă în Nazaret.

Sfîntul Gavriil ocroteşte pe fecioare, acoperă pe mame, păzeşte pe prunci, duce rugăciunile cele fierbinţi la Dumnezeu şi aduce înapoi împlinirea cererilor. El slujeşte tainelor celor mari şi ajută la înmulţirea şi mîntuirea neamului omenesc.

Rafail, al treilea arhanghel, este tămăduitor al neputinţelor omeneşti.

Uriil este luminător al celor întunecaţi.

Salatiil este rugător fierbinte pentru neamul omenesc.

Gudiil este slăvitor al lui Dumnezeu şi întăritor al celor ce se nevoiesc la fapte bune.

Varahiil, ultimul arhanghel, este aducător de binecuvîntare dumnezeiască pe pămînt.

Dintre toţi Sfinţii îngeri, cei mai mari binefăcători ai oamenilor s-au arătat Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, din care pricină se şi pomenesc astăzi cu alese prăznuiri şi cîntări de laudă, dimpreună cu toate cetele îngereşti. Se cuvine deci şi nouă păcătoşilor, ce sîntem păziţi de îngeri, să ne adunăm la sfintele biserici şi să lăudăm astăzi soborul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, cerînd ajutorul lor.

Să nu uităm că Sfinţii Arhangheli sînt cei dintîi îngeri mijlocitori între Dumnezeu şi noi oamenii. Ei au grijă şi milă de creştini şi-i ajută pe calea mîntuirii mai mult decît ceilalţi îngeri. Sfîntul Mihail este protectorul direct al călugărilor, al armatelor creştine, al voievozilor, care purtau cu ei pe cîmpul de luptă icoana Marelui Arhanghel. Sfîntul Gavriil este, mai ales, protectorul fecioarelor creştine, al familiei creştine, protectorul mamelor care nasc copii, ca şi protectorul copiilor şi al călugăriţelor iubitoare de feciorie şi iubitoare de Hristos.

În ţara noastră cultul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil este foarte răspîndit. Numeroase sînt bisericile cu hramul Sfinţilor Arhangheli, numeroşi sînt şi credincioşii români care le poartă numele. În multe case se vede icoana Sfinţilor Arhangheli şi nu puţini din bunii noştri creştini citesc acatistul lor. Părinţii noştri aveau mare evlavie şi pentru îngerii păzitori pe care-i primeau de la botez şi se îngrijeau cu mare atenţie să nu facă vreun păcat ca să nu alunge de la ei pe îngerii buni.

Înaintaşii noştri iubeau rugăciunea, milostenia şi Biserica, ştiind că îngerii păzitori ne numără şi ne scriu paşii noştri spre biserică, spre rugăciune, spre cel sărac şi spre tot lucrul sfînt şi plăcut lui Dumnezeu.

Iubiţi credincioşi,

Bun lucru este a lăuda pe îngeri, precum şi ei fără odihnă laudă pe Dumnezeu. Dar mai bun lucru am face dacă le-am urma şi petrecerea, printr-o trăire sfîntă, neîntinată, îngerească. Deci, dacă voim să primim mai mult ajutor de la sfinţii îngeri, să ne silim a-i imita prin fapte bune, după putere.

Sfinţii îngeri neîncetat slăvesc pe Dumnezeu; să ne rugăm şi noi neîncetat, lăudînd ziua şi noaptea pe Preabunul nostru Dumnezeu. Sfinţii îngeri sînt într-o veşnică mişcare, împlinind din dragoste voia lui Dumnezeu. La fel şi noi, să ne trezim din somnul nesimţirii, să alergăm mereu la Biserică, să facem voia lui Dumnezeu cu bucurie, iar nu din silă, nici cu cîrtire sau pentru răsplată. Sfinţii îngeri se iubesc desăvîrşit unii pe alţii. Ei iubesc şi pe sfinţii din cer şi pe noi cei de pe pămînt. La fel şi noi, să ne iubim ca nişte fraţi, lăsînd ura, mînia, bătăile, judecăţile, minciunile.

Sfinţii îngeri ascultă unii de alţii, cei mai de jos de cei mai de sus şi toţi de Dumnezeu. La fel şi noi să ascultăm de mai-marii noştri, de părinţii care ne-au născut, de cei ce ne învaţă şi ne ajută la mîntuire. Să ascultăm şi de glasul conştiinţei cînd ne mustră pentru păcate, cînd ne trimite la biserică, la spovedanie şi la cele bune. Să ascultăm şi de îngerii noştri păzitori. Să nu-i mai întristăm cu tot felul de păcate. Sfinţii îngeri se bucură de mîntuirea noastră (Luca 15, 10), ajută la îndreptarea noastră şi plîng cînd noi păcătuim sau sîntem aruncaţi în gheenă. La fel şi noi să facem. Să ne bucurăm pentru sporul aproapelui şi să plîngem pentru căderea lui. Să dăm sfat celui ce are nevoie de el. Să nu minţim pe nimeni. Să îndemnăm şi pe alţii la pocăinţă, la biserică, la post şi rugăciune.

Sfinţii îngeri nu se bîrfesc, nu se răzvrătesc, nu se mînie, trăiesc în bună rînduială. La fel şi noi, să nu ne mîncăm cinstea unul altuia, să avem răbdare în toate ispitele, să fugim de tulburare, de mînie, de ceartă, de pofte şi patimi trupeşti. Să trăim ca fraţii, în dragoste unii cu alţii, că sîntem fiii Tatălui ceresc.

De vom trăi în armonie, în iubire, în viaţă curată şi în rugăciune, vom imita pe îngeri şi vom deveni creştini adevăraţi, iar Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil ne vor acoperi cu acoperămîntul aripilor lor cele îngereşti de tot răul şi primejdia.

Să rugăm, deci, pe sfinţii îngeri şi Arhangheli să ne fie ajutători în viaţă şi izbăvitori de duhurile cele rele, iar înaintea Tatălui ceresc calzi rugători pentru mîntuirea sufletelor noastre. Amin.



sâmbătă, 6 noiembrie 2021

Arhimandrit Ilie Cleopa - Predică la Duminica a XXVI-a după Rusalii ( Despre patima iubirii de averi )

 

Predică la Duminica a XXVI-a după Rusalii

( Despre patima iubirii de averi )

Bogăţia de ar curge, nu vă lipiţi inima de ea (Psalm 61, 10)

Iubiţi credincioşi,

În multe locuri ale Sfintei şi dumnezeieştii Scripturi, găsim învăţături în care se arată cît de greu şi amăgitor este păcatul iubirii de avuţii şi ce osîndă primesc cei ce îşi pun nădejdea în avuţii şi nu fac milostenie din averile lor, spre a cîştiga în felul acesta mila lui Dumnezeu, după cuvîntul Sfintei Evanghelii, care zice: Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui (Matei 5, 7); şi iarăşi: Fericit bărbatul care se îndură şi dă (Psalm 111, 5).

Una din învăţăturile Sfintei Scripturi care arată la cîtă orbire şi nebunie ajunge omul care are inima sa lipită de avuţii, este şi pilda Evangheliei citită astăzi, care începe cu aceste cuvinte: Unui om bogat i-a rodit din belşug ţarina... (Luca 12, 16). dar pentru care pricină a rînduit Dumnezeu să rodească ţarina acestui om bogat? Dumnezeu, fiind Preabun, preadrept şi îndurat, nu pedepseşte pe om pentru orice păcat în veacul de acum, căci aşteaptă îndreptarea lui şi voieşte ca toţi oamenii să se mîntuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină (I Timotei 2, 4; Tit 2, 11). El nu vrea moartea păcătosului (Iezechil 18, 22-32), ci plouă peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi şi răsare soarele Său peste cei buni şi peste cei răi (Matei 5, 45). El ca un Preabun a binevoit ca şi ţarina acestui bogat să rodească cu îmbelşugare, ca văzînd mulţimea roadelor sale să-şi aducă aminte de cei săraci şi necăjiţi şi de bunavoia sa să împartă milă la cei ce nu au, ca să cîştige şi el milă de la Dumnezeu în ziua cea mare şi înfricoşată a Judecăţii celei de apoi.

Dar bogatul, în loc de milostenie cugeta în sine, zicînd: "Ce voi face că nu am unde aduna roadele mele?" Iată în ce grijă aruncă averea pe omul robit de ea. Cel sărac şi necăjit văzîndu-se strîmtorat de lipsă, zice şi el: "Ce voi face că nu am cele de trebuinţă pentru mine, pentru soţie şi pentru copiii mei? Nu am hrană, nu am bani, nu ştiu ce să fac din cauza sărăciei mele".

Dar cîtă deosebire este între sărac şi acest bogat care zice: "Ce voi face că nu am unde să adun roadele mele?" Vedeţi, fraţilor, nedumerirea nedreaptă şi grija nebună?

Dacă în mintea acestui bogat ar fi fost dreapta socoteală şi în inima lui frica lui Dumnezeu şi milostenia, el îndată ar fi zis în sine: "Slavă Preabunului Dumnezeu că şi anul acesta a rodit ţarina mea, ca să am de unde da şi altora care sînt săraci şi necăjiţi şi nu au cu ce trăi!"

Dar mintea acestui bogat nebun şi cu inima împietrită nu a cugetat că bogăţia nu este a lui, ci a lui Dumnezeu (Agheu 2, 9; II Paralipomena 25, 9) şi că Dumnezeu o dă cui voieşte (Facere 24, 35). Grija cea mare a bogatului una era: că nu are unde să-şi pună roadele sale (Luca 12, 17). Şi îndată a hotărît: Aceasta voi face: voi strica hambarele mele şi mai mari le voi zidi şi voi strînge acolo toate roadele mele (Luca 12, 18).

Iată, în ce chip şi-a dezlegat nedumerirea şi grija. Să strice hambarele şi să facă altele mai mari şi acolo să adune roadele ţarinei şi toate bunătăţile sale.

O, nebunie a omului. O, inimă nesăţioasă de a aduna averi peste averi. Zic doctorii că cel bolnav de hidropică cu cît bea apă cu atît mai tare însetează.

Aşa şi inima bogatului iubitor de avere, cu cît adună mai mult, cu atît pofteşte să aibă mai multă avere. Şi precum iadul nu se satură să primească suflete şi focul lemne, aşa fără de saţ este inima bogatului nemilostiv.

Inima bogatului nemilostiv şi iubitor de avere este foarte departe de dragostea faţă de Dumnezeu şi de aproapele. Acest om pururea uită de Dumnezeu, de moarte, de chinurile iadului şi de judecata cea dreaptă şi preaînfricoşată a lui Dumnezeu care va arunca în osîndă veşnică pe cei nemilostivi.

Să audă cei nemilostivi cuvintele apostolului care zice: "Veniţi acum voi bogaţilor, plîngeţi şi vă tînguiţi de necazurile care vor veni asupra voastră. Bogăţia voastră a putrezit şi hainele voastre le-au mîncat moliile. Aurul şi argintul vostru a ruginit şi rugina lor va fi mărturie asupra voastră şi vă va mînca trupurile ca focul. Aţi strîns comori pentru zilele cele de apoi! Plata lucrătorilor care au secerat ţarinele voastre, pe care voi le-aţi oprit strigă la cer şi strigările secerătorilor au intrat în urechile Domnului Savaot... (Iacob 5, 1-7).

Dar să revin la cuvîntul Sfintei Evanghelii. Bogatul, după ce a cugetat în inima sa să-şi mărească hambarele, a zis: Şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strînse pe mulţi ani. Odihneşte-te, mănîncă, bea şi te veseleşte. Iată, fraţilor, ce răsare în inima bogatului nemilostiv. Nu gîndeşte că va muri şi toate cîte a adunat vor rămîne, nu gîndeşte că este trecător şi străin pe acest pămînt. Nu gîndeşte că este dator, din toate cîte i-a dat Dumnezeu, să dea milostenie la cei lipsiţi şi săraci, ci cugeta să bea şi să se veselească din cele ce a adunat în cît mai mulţi ani. O, bogatule fără de minte! De unde ştii că tu vei trăi mulţi ani? Cine ţi-a spus că vei trăi pînă mîine dimineaţă? Cine te-a făcut pe tine stăpîn pe viaţa ta? N-ai auzit pe Duhul Sfînt, zicînd: Omul deşertăciunii s-a asemănat, zilele lui ca umbra trec (Psalm 143, 4).

Dar ce a urmat asupra acestui bogat pironit cu mintea şi inima la avuţiile sale? Dumnezeu i-a zis: Nebunule, în această noapte sufletul tău vor să-l ceară de la tine. Dar cele ce ai adunat, ale cui vor fi? Iată ce spune Dumnezeu bogatului nemilostiv, că: în această noapte sufletul tău îl vor cere de la tine. În care noapte? În aceea în care în mintea şi inima omului lacom şi nesăţios după averi nu era nici o lumină a harului lui Dumnezeu, ci un mare întuneric al păcatelor lui. Marele Apostol Pavel ne îndeamnă: Să lepădăm lucrurile întunericului şi să ne îmbrăcăm cu hainele luminii (Romani 13, 12). În alt loc ne spune: Nu fiţi părtaşi la faptele cele fără de roade ale întunericului, ci mai vîrtos să le mustraţi (Efeseni 5, 11). Aceste lucruri ale întunericului erau ca o noapte a păcatului în mintea şi inima bogatului robit de avuţii, precum noaptea iubirii de argint, care a întunecat mintea lui Iuda Iscarioteanul; noaptea iubirii de dezmierdări, care a întunecat mintea şi inima lui Baltazar (Daniel 5, 24); noaptea nemilostivirii acelui bogat, care în flacăra iadului fiind, cerea de la Avraam un deget înmuiat în apă.

Iubiţi credincioşi,

Tot păcatul pe care îl facem este un întuneric şi o noapte mare, care ne desparte de lumina harului divin. Dumnezeu este lumină şi locuieşte în lumina cea neapropiată (I Timotei 6, 16). Sfîntul Apostol Pavel ne porunceşte, zicînd: Ca fii ai lumini să umblaţi (Efeseni 5, 8). Dacă vom fi pururea veghetori cu mintea şi ne vom sili după a noastră putere la toată fapta bună, atunci ne vom afla ca fii ai luminii înaintea lui Dumnezeu nerobiţi cu mintea şi cu inima de patimi şi de averi.

Marele Apostol şi Evanghelist Ioan ne învaţă că: Cel ce urăşte pe fratele său este în întuneric şi umblă în întuneric şi nu ştie încotro se duce, pentru că întunericul a orbit ochii lui (I Ioan 2, 11). Această noapte a păcatului a întunecat mintea şi inima bogatului despre care ne vorbeşte Mîntuitorul în Sfînta Evanghelie de azi. Să ne păzim, fraţii mei, cu mare frică de Dumnezeu, să nu cădem în întunericul păcatelor. Iar dacă din neatenţia noastră, pe neobservate am alunecat în noaptea păcatelor, să alergăm cu mare sîrguinţă la spovedanie şi la pocăinţă cu multe lacrimi, spre a dobîndi lumina harului lui Dumnezeu pe care am luat-o la dumnezeiescul Botez, cînd ne-am făcut fii ai lui Dumnezeu (Tit 3, 2-5).

Să nu zăbovim în noaptea păcatelor şi în robia grijilor pămînteşti ca nu cumva să ni se zică şi nouă că în această noapte vor să ceară de la noi sufletele noastre (Luca 12, 20). Aţi auzit că Domnul i-a zis nebun acestui bogat nemilostiv, care era în adîncul nopţii păcatului din cauza iubirii lui de averi şi de dezmierdări. Cu adevărat, nu există mai mare nebunie în această viaţă decît a pune nădejde în averile noastre, a ne face împietriţi şi nemilostivi cu inima şi a ne lega cu sufletul de averi, de dezmierdări, de beţii şi de toate plăcerile veacului de acum care sînt deşertăciune şi moarte.

Să auzim şi pe Solomon care adevereşte acest lucru, zicînd: Mărit-am lucrurile mele; ziditu-mi-am case; ziditu-mi-am vii; făcutu-mi-am grădini şi livezi şi am sădit întru ele tot felul de pomi roditori; făcutu-mi-am lacuri de ape ca să ud dintr-însele dumbrava de lemne odrăslitoare. Avut-am slugi şi slujnice şi robi, am avut şi cirezi şi turme multe de oi, am avut mai mult decît toţi cei ce au fost mai înainte de mine în Ierusalim. Adunatu-mi-am argint şi aur şi avuţiile împăraţilor şi ale ţărilor... şi tot ce au poftit ochii mei n-am depărtat de la dînşii şi nu mi-am oprit inima de la nici o desfătare (Ecclesiastul 2, 4-10). Şi care a fost rezultatul acestei bogăţii şi desfătări? Iată care: Mi-am urît viaţa, că vicleană este asupra mea fapta cea făcută sub soare. Că toate sînt deşărtăciune şi vînare de vînt (Ecclesiastul 2, 17). Aşa ar trebui să cugete toţi cei bogaţi şi plini de avuţii, care-şi cheltuiesc averile lor în petreceri, în beţii, în dezmierdările trupului şi în desfătările cele viclene ale veacului de acum, care duc pe om la pierderea sufletului său.

Iubiţi credincioşi,

Cîtă dreptate are cel ce a zis: "Toate sînt mai neputincioase decît umbra. Toate nu sînt decît visurile mai înşelătoare, pe care într-o clipeală moartea le apucă". Şi iarăşi: "Cînd dobîndim lumea, în groapă ne sălăşluim", zice Sfîntul Ioan Damaschin, în slujba înmormîntării. La fel încheie şi Domnul în Evanghelia de astăzi: Aşa este cel ce îşi strînge lui comori, iar nu întru Dumnezeu se îmbogăţeşte (Luca 12, 21).

Aşadar, tot cel ce adună averi şi se leagă cu mintea şi cu inima a de banii săi, de averile sale şi de dezmierdările trupului său, acela nu în Dumnezeu se îmbogăţeşte, ci în prăpastia iubirii de bani şi a iubirii de averi se aruncă pe sine, spre a lui veşnică pierzare. Cel ce adună bani peste bani şi averi, iar la milostenie nu se gîndeşte, unul ca acela din zi în zi îşi măreşte povara sufletului său, îşi măreşte prăpastia căderii sale în muncile iadului, căci cu cît adună mai multă avere, cu atît se face mai departe de Dumnezeu şi mai adînc se scufundă în grijile sale cele viclene ale veacului de acum.

Să ştim şi aceasta că nu toată bogăţia este spre osîndă. Că cel ce adună cu dreptate bani şi averi, dar nu-şi lipeşte inima de nimic, ci, dimpotrivă, ajută pe cei săraci şi face multe milostenii, unul ca acela se mîntuieşte mai uşor decît cel sărac care cîrteşte şi se lipeşte cu mintea şi inima de puţinele sale agoniseli. Aceasta ne-o dovedesc numeroase exemple de bogaţi evlavioşi, dregători de ţări şi chiar sfinţi care aveau avuţii, precum dreptul Iov, dar fiind foarte credincioşi şi milostivi, pe mulţi săraci îi scăpau de la moarte, zideau biserici şi mînăstiri, case de oaspeţi, spitale. Astfel, pentru milostenia şi iubirea lor de Dumnezeu şi de oameni, se mîntuiau înaintea multora. Deci nu averea pierde sufletul omului că toate sînt create bune de Dumnezeu, ci întrebuinţarea ei rea şi robirea inimii şi a minţii noastre de cele materiale şi de plăceri.

Nimeni dintre noi nu se poate considera astăzi bogat şi stăpîn pe averi. Toţi sînt aproape la fel în cele din afară, dar destul de diferiţi în cele dinlăuntru. Adică în tăria credinţei, în viaţa curată, în rîvna pentru rugăciune, în post, în smerenie şi în iubirea aproapelui. Înaintaşii şi părinţii noştri de demult aveau averi puţine şi copii mulţi dar aveau şi credinţă multă. Ei făceau toate cu rugăciune şi mulţumire, ca înaintea lui Dumnezeu, care vede şi ştie inimile noastre. Ei îşi împărţeau puţinele averi în trei părţi. Cea mai mare parte o foloseau pentru casă, pentru familie. A doua parte o dădeau danie bisericilor care se zideau din nou şi pe la mînăstiri ca să fie pomeniţi toată viaţa. Iar a treia parte din avere o dădeau milostenie la cei săraci şi suferinzi ca să se roage pentru ei.

Aşa să facem şi noi, fraţii mei. Din puţinul cît îl avem să folosim cea mai mare parte pentru întreţinerea familiei, a copiilor, a vieţii pămînteşti. O altă mică parte să dăm pe la bisericile care se repară şi se înnoiesc, căci miluim casa Domnului în care se face zilnic Sfînta Liturghie şi ne ajută la mîntuire. A treia parte, fie şi cît de puţin, să o dăm la săraci, la cei bolnavi şi pentru pomenirea morţilor, că pe ei nu are cine să-i mai ajute, şi vom avea mare plată. Aveţi grijă să nu cheltuiţi banii din puţina avere, pe haine scumpe, pe lux, pe mîncăruri alese, pe distracţii rele şi beţii, că prin aceasta ne adunăm osîndă sigură.

Să-L rugăm pe Bunul Dumnezeu să ne izbăvească de patima iubirii de argint şi de tot păcatul, ca să ne îmbogăţim în Hristos Iisus, Domnul nostru, Căruia I se cuvine slava în vecii vecilor. Amin.


 

joi, 4 noiembrie 2021

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Să nu mă părăsești (24 aprilie 2021)

 

Am un text lung, pe care l-am scris, la finalul lunii aprilie, sub un puternic impact emoțional, text pe care l-am redescoperit azi. Vreau să vi-l împărtășesc. Apare și pe pagina mea principală, dar a trecut neobservat. Dacă e prea lung, puteți să îl citiți pe bucăți - de aceea l-am și împărțit în trei. E important. E despre un viitor imediat distopic, sumbru. E despre drepturile și libertățile lui homo sapines, dar mai ales despre ceea ce mai înseamnă azi homo sapiens și despre ceea ce riscă să devină sub impactul planurilor criminale ale demenților mesianici care ne controlează și ne supun. E despre nesupunere.

Să nu mă părăsești
(24 aprilie 2021)
(I)
Mi se întâmplă des să scriu despre impactul emoțional pe care îl resimt și despre concluziile pe care le extrag ori despre frânturile de idei care îmi râmân după ce am lăsat cîteva zile să treacă de la citirea unei cărți. Știu că arta romancierului consistă și în manipularea emoționalității cititorului, în modul în care reușește să trezească simpatii, antipatii sau, mai ales, empatii cu personajele. Dar narațiunea este cel mai bun mod de a relata istoria și adevărul, tocmai pentru că înlănțuie întâmplări, evenimente și personaje într-un fluid, mai mult sau mai puțin sinuos, care are sens și care are tâlc. Narațiunea nu este, în primul rînd, despre informație, ci despre formare, despre emoționalitate și mituri fondatoare. Iar unele narațiuni sunt avertismente profetice care se împlinesc prin simplul fapt că sunt rostite. Distopiile au această aptitudine „magică” – realitatea are tendința ciudată de a li se adapta, de cele mai multe ori incomplet, dar uneori înspăimântător de exact și complet.
Are această aptitudine terifiantă romanul Să nu mă părăsești (Never let me go, în original), publicat de Kazuo Ishiguro, în anul 2006. Ediția în limba română a fost publicată la editura Polirom, București, în 2017. Autorul a primit premiul Nobel pentru literatură în anul 2017, în același an în care oamenii de „știință” reușiseră să creeze prima moleculă de ADN artificial și prima celulă hibridă de om-șoarece.
Pe scurt, povestea are în centru două ființe create prin dublarea genetică a unor oameni în carne și oase. Într-o sumbră societate britanică, locul geografic unde în anul 1995 a fost realizată prima clonă a unei ființe vii (celebra oaie Dolly), știința a ajuns la „reușita” creării în eprubetă a unor ființe care repetă modelul genetic al unor persoane umane propriu-zise. Deși arată exact ca oamenii, aceste ființe sunt crescute, până la 16 ani, în diverse facilități de tipul școlilor sau internatelor de orfani. După această vârstă, sunt mutate în alte facilități, unde sunt pregătite pentru scopul cu care au fost create – donarea de organe, pentru a fi transplantate oamenilor obișnuiți. Pe perioada în care se întâmplă donațiile (toate organele transplantabile sunt menite „donării”), unele astfel de ființe sunt „îngrijitori”, având sarcina să îi țină în viață și cu organele transplantabile intacte până la ultima donație, care omoară donatorul. Evident, după ce le vine rândul, „îngrijitorii” devin „donatori”, înscriindu-se pe panta inevitabilă a morții ca urmare a recoltării finale a organelor vitale.
Toate aceste ființe sunt „produse” aflate în proprietatea creatorilor sistemului. Sunt recolta, sunt rezerva (stocul) de organe. Nu se pot reproduce, nu pot evada, nu pot evita donarea de organe, care se realizează pe viu, în facilități speciale.
Într-un pasaj scurt al cărții (p.333-334) se arată că oamenii obișnuiți au fost convinși că aceste organe sunt create cumva în laborator și nu recoltate de la ființe vii, care ar putea avea suflet și identitate. Într-un trecut incert al acelei societăți distopice, unii inițiați au încercat să dezvăluie adevărul și să facă în așa fel încăt societatea să le accepte pe clone ca pe niște oameni propriu-ziși, numai că marii sponsori comerciali ai recoltei au impus tăcerea, prin (amenințarea cu) retragerea finanțării, fără de care clonele ar fi fost condamnate la „traiul” în șepteluri, ca vitele sau oile crescute pentru carne. Lumea a fost convinsă că bolile incurabile – cancer, boli neurologice, boli de inimă – nu pot fi neutralizate decât utilizând această recoltă de organe. Din momentul în care omul de rând a fost făcut să creadă că mama, fiica, soțul, iubitul, pot fi salvați utilizând această recoltă, nimeni nu a mai putut pune problema revenirii la vechea condiție umană, smerită, vulnerabilă, perisabilă. Lumea a preferat să treacă sub tăcere această barbarie și a cotinuat să consume organe recoltate de la clone.
[notă intermediară – când lumea a fost convinsă că fără măști, ne ucidem între noi prin simpla prezență fizică, s-a supus, chit că ulterior s-a probat că masca nu numai că nu protejează, dar este chiar nocivă; când lumea s-a convins că libertatea nu va fi recăpătată decât dacă toată lumea se lasă înțepată cu experimentele de manipulare genetică, s-a supus și a cerut „autorităților” introducerea certificatelor/pașapoartelor de libertate, bazate pe înțepare; aproape nimeni nu s-a mai întrebat cum de libertatea, starea normală a omului rational, s-a transformat, într-un singur an, în stare de excepție, care are nevoie de aprobare de la stăpânire … ]
În carte se spune, en passant, că unii s-au întrebat, totuși, dacă nu cumva aceste ființe rezultate din clonare au, totuși, suflet (nu este vorba de răsuflare, de durere, de suferință, prezente la orice ființă simțitoare, ci de reflexia în alte ființe, în alți oameni, de iubire, compasiune și memorie) și, deci, identitate, dacă nu cumva sunt persoane care au aceleași drepturi ca și oamenii normali, „naturali”. De aceea, în școală, i-au învățat cam aceleași lucruri pe care le învățam și noi și, în plus, i-au stimulat să fie artiști, să materializeze trăirile lor umane în opere care să reflecte sufletul.
Cei doi protagoniști ai cărții chiar se încred în această idee și se îndragostesc. Împreună cu ceilalți, își creează mitul că, dacă arta lor este realmente bună, iar dragostea lor este adevărată, ar putea cumva să obțină o „amânare”, adică o perioadă de trei ani în care să fie împreună, la adăpost de finalul ineluctabil, pe masa de operație, unde vor fi goliți de organe și uciși, întru siguranța și sănătatea noastră, a oamenilor de omenie.
Este, însă, o simplă amăgire – cei doi acceptă cu stoicism adevărul. Dar scena cea mai emoționantă și terifiantă este aceea în care fetița de 8 ani care a devenit femeia din cuplul clonelor îndrăgostite dansa cu o pernă în brațe, imaginându-și că este o femeie cu un copil în brațe, un copil pe care nu ar fi trebuit să îl aibă niciodată. Din întâmplare, scena este văzută de Madame (una dintre educatoarele umane ale clonelor), care izbucnește într-un plâns amar. Madame vede, însă, în această scenă altceva – o fetiță, simbolul inocenței, care ține în brațe o lume, lumea veche, lumea blândă, lumea înlocuită deja de știința aspră, dură ca un bisturiu, și care îi cânta ca unui muribund „să nu mă părăsești, să nu mă părăsești”.
(II)
Potrivit unei legende iudaice, golemul este o ființă vie antropomorfă creată în întregime din materie neînsuflețită (de obicei, piatră și lut), un automaton creat de rabinul unei comunități pentru a-i proteja pe membri de persecuții. Golemul este o entitate cu o formă brută, o creatură incompletă, embrionică (potențială), fără individualitate proprie. Deși este antropomorf, golemul este lipsit de atribute și de însușiri care să îl poată califica drept persoană. Golemul este evocat în Biblie prin sintagma “plod fără chip”, ceea ce semnifică precaritatea, incompletitudinea sa ca ființă cu individualitate proprie. În folclorul medieval evreiesc cuvântului „golem” i s-a adăugat și înțelesul de om artificial, creat prin magie.
Există numeroase povești diferite ale modului în care un golem este adus la viață și apoi controlat. Există, de asemenea, un ritual special prin intermediul căruia golemul devenit primejdios poate fi distrus de autor (de vreme ce golemul nu este o ființă umană, distrugerea sa nu este considerată crimă). În linii mari, dacă golemului i se șterge numele sacru înscris pe frunte, este neutralizat.
Cea mai cunoscută poveste despre golem a fost scrisă de Judah Loew ben Bezalel, un rabin din Praga sfârșitului de secol al XVI-lea. Împăratul Rudolf al II-lea al Boemiei, un creștin exaltat și mistic, care practica alchimia și arheologia, ajunsese să îi persecute pe evreii din Praga. Golemul din povestea lui Loew (subiectul romanului Golem, scris în 1914 de scriitorul austriac Gustav Meyrink) este consecința temerilor oamenilor și depozitarul speranțelor lor de salvare, un recipient comun al emoțiilor și stereotipurilor lor, adică o creatură comună, colectivă, fără individualitate și însușiri proprii, menită să îi apere de persecuțiile antisemite, sub controlul rabinului, dar și cu aptitudinea de a-i vătăma, prin dobândirea accidentală a independenței de acțiune. Golemul din Praga a devenit independent pentru că creatorului i-a fost din ce în ce mai dificil să îl „programeze”. Rabinul care l-a creat a fost nevoit să îl distrugă.
În societatea „noastră” modernă, golemii sunt printre noi. Sunt golemi tehnologici sau sanitari pe care oamenii de știință „aproape magicieni” îi creează pentru confortul nostru (slogan consumerist) sau pentru siguranța noastră (slogan nazist) și care pot deveni independenți, fiind cu mult mai riscanți decât golemul din Praga, pentru că își pot crea propria identitate și voință, pot căpăta răutate sau nebunie și își pot trăda creatorii. Cu mult mai grav este că noii golemi informatici pot ajunge pe mâna unor controlori nebuni, care ar putea dispune de prea multă putere asupra noastră, în căutarea amortalității lor.
Ray Kurzweil, gurul scientolog de la Google și, în același timp, unul dintre cei mai cunoscuți transhumaniști, susține că trendurile tehnice și științifice urmează curbe exponențiale de evoluție și că acum am fi la apogeul acestui trend exponențial. Așa că, „filosofia” de bază a celui ce tinde la amortalitate este aceea de a trăi azi și de a rămâne în viață suficient timp, în așa fel încât această dinamică să îl prindă din urmă și să îl depășească – și nu va mai muri. Pe scurt, cam asta este explicația faptului că ultramiliardarii din IT și Pharma susțin cu atâta ardoare „lupta” contra pandemiei, serurile genetice, antinatalismul și infertilitatea indusă prin virus. Acești copii țicniți ai lumii noastre vor, pur și simplu, să își prelungească la nesfârșit patetica și insipida lor viață, utilizând munții de miliarde, acumulați din suferința și supunerea noastră, și jucăriile lor informatice globale, inevitabile.
(III)
Genetica a mers atât de departe încât a ajuns să creeze, la propriu, ADN artificial, pe baza căruia s-au sintetizat celule de șoarece . S-a întâmplat în 2017, la Universitatea din Cambridge (Marea Britanie) și la Institutul J. Craig Venter (Maryland, SUA). În același an s-au realizat celule hibrid om-animal, iar anunțul “minunatei” realizări s-a făcut în uralele comunității științifice .
Calea către clonarea umană este acum larg deschisă – în decurs de 15-20 de ani de la aceste „reușite” a geneticienilor-magicieni vor putea fi depășite atât dilemele etice ale clonării umane (încă interzisă de Convenția de la Oviedo din 1998, la care, culmea, SUA nu este parte), cât și starea actuală de insuficiență a tehnologiei necesare.
Clonele umane vor avea, cel mai probabil, un statut juridic inferior persoanei umane, de vreme ce li se vor putea recolta organe fără consimțământul lor și fără teama de a le răni sau ucide, în interesul “superior” al sănătății publice.
Clonarea umană va putea ridica, în plus, probleme insolubile de identitate a genomului uman și de încadrare în istorie a unor ființe rezultate din clonare, cu totul diferite de homo sapiens. Pur și simplu, CEDO și celelalte instrumente juridice internaționale referitoare la drepturile omului vor trebui modificate, pentru a declara ca fundamental și inviolabil dreptul la identitatea genomului uman.
Genetica finanțată de mogulii IT nu este despre stârpirea bolilor ereditare și nici despre programarea copilului perfect, blond și cu ochi albaștri. Țelul real al geneticii sponsorizate de acești magicieni nebuni este amortalitatea .
Să nu mori înainte de singularitate, înainte de momentul în care tehnologia va permite amortalitatea – acesta este esențialul pentru acești iresponsabili aspiranți la amortalitate.
Promotorii transhumanismului se deosebesc fundamental de alchimiști și de mistici, care căutau nemurirea prin mijloace smerite, ascetice, sufletești.
Adolescenții întârziați care țintesc azi amortalitatea sunt convinși că o vor obține cu bani. Averile mari necesare pentru a cumpăra amortalitatea nu sunt la îndemâna oricui. Dacă acest proiect nebunesc și satanic va reuși, „norocoșii” plini de bogății la momentul singularității vor putea să își ducă sau să își repete viețile la nesfârșit, iar cei lipsiți de șansă vor fi sortiți diverselor experimente sau planuri eugenice, așa cum a fost pandemia anilor 2020 - 2021.
Dar amortalitatea, mai ales cea obținută cu bani, este cel mai greu păcat dintre toate și aduce cu el cea mai grea pedeapsă posibilă, cea mai cumplită damnațiune – singurătatea și ruperea de trecut și de viitor. În serialul distopic de pe Netflix, Carbon modificat, clonele umane sunt create pentru a deveni recipiente ale conștiinței unor persoane, care au și banii necesari, și intenția de a trăi multe sute de ani. Conștiința bogătașilor este stocată virtual, pe recipiente multiple și securizate, astfel că, în cazul în care un astfel de doppelgänger ar fi ucis, un altul ar putea fi utilizat pentru a-l readuce la viață pe „proprietar”, prin reîncărcarea acestei conștiințe în memoria clonei. Industrii întregi sunt dedicate fabricării acestor clone. Bogații își pot schimba corpul ca pe un simplu accesoriu. Oamenii obișnuiți fie mor ca oameni obișnuiți, neavând bani de clone, fie ajung să achiziționeze una sau două clone, mai mult de pe piața neagră. Interesant este că bogătașii ajung la saturație și redundanță tot repetând la nesfârșit acest ciclu al reîncarnărilor. Sunt niște nemuritori singuri, plictisiți, care nu mai găsesc niciun sens al vieții. A trăi mereu, a trăi suplimentar, nu mai reprezintă nicio valoare. Toată bogăția acumulată se întoarce împotriva iresponsabililor care își cumpără amortalitatea.
La final, am un mesaj către lumea veche, lumea așa cum a fost lăsată de Dumnezeu – să nu mă părăsești.