Un alt bir peste români: a sosit vremea altor majorări de taxe și impozite pentru 2026. Am dat un interviu la postul de televiziune Tele M Iasi și am prezentat cateva detalii. Pe larg, prezint mai jos mai multe date!
Toată țara este în aer. Biruri suplimentare peste biruri: pe case, pe terenuri, pe mașini. Iar acum revine în forță și „poluarea” ca element suplimentar de taxare și impozitare. Dacă această măsură ar fi fost parte dintr-o politică serioasă, coerentă și fundamentată științific, aș fi fost primul care să o susțină.
Dacă ar fi venit la pachet cu investiții reale în monitorizare, cercetare, infrastructură și soluții concrete de reducere a poluării, discuția ar fi fost alta. Dar, din păcate, nu acesta este cazul. În realitate, asistăm la o nouă rundă de creșteri de taxe, puse în grabă sub umbrela unui „jalon PNRR”, mai exact din componenta Transport, în valoare totală de aproximativ 7,6 miliarde de euro. Se invocă principiul „poluatorul plătește”, dar fără ca statul să fi construit înainte instrumentele minime care să măsoare corect poluarea și sursele ei reale.
Mai mult, trebuie spus clar un lucru: primăriile și consiliile locale au posibilitatea legală de a majora sau reduce aceste impozite cu până la 50%. Tocmai de aceea, ele ar trebui să țină cont de povara totală a tuturor taxelor care cresc simultan în 2026.
Pentru mulți cetățeni, taxa pe poluare „mai lipsea” dintr-un lung șir de creșteri.
Repet: această taxă, pusă la pachet cu celelalte majorări, riscă să transforme o problemă serioasă într-o abordare superficială și nedreaptă. Poluarea nu se rezolvă printr-o cifră pusă în tabel, ci prin înțelegerea fenomenului în ansamblu.
Poluarea nu poate fi evaluată doar în funcție de clasa Euro a mașinii. Ea depinde de:
-gradul de uzură al vehiculului,
-orele de funcționare și de staționare,
-blocajele din trafic,
-ambuteiaje,
-intervalul orar (dimineața, seara, la prânz),
-anotimp,
-condițiile meteorologice,
-circulația maselor de aer,
-poluarea adusă din alte zone sau chiar din afara țării.
Poluarea este cumulativă și provine din toate sursele, indiferent de tipul de propulsie. Inclusiv mașinile electrice sau hibride contribuie prin particulele rezultate din uzura anvelopelor, a plăcuțelor și discurilor de frână, a carosabilului. Aceste particule fine sunt astăzi recunoscute ca o sursă majoră de poluare urbană — și ele nu sunt deloc neglijabile.
Cu toate acestea, în PNRR găsim o adevărată „varză de Bruxelles”: mult limbaj tehnic, multe concepte la modă, dar foarte puțină substanță acolo unde contează.
Nu găsim un program coerent pentru:
-o rețea națională modernă de monitorizare a aerului,
-senzori performanți și distribuiți inteligent,
-sisteme de măsurare în timp real,
-infrastructură de cercetare,
-laboratoare moderne,
-analiză științifică a fenomenelor locale.
Se vorbește mult despre digitalizare, despre tranziție verde, despre închiderea unor capacități energetice, despre reactoare modulare, despre mașini electrice, dar nu se explică cine măsoară, cum măsoară și pe ce date reale se bazează toate aceste decizii.
În domeniul deșeurilor, situația este similară. Există bani pentru stații, pentru instalații, pentru infrastructură, dar aproape nimic pentru cercetare, pentru tehnologii moderne de reciclare adaptate noilor tipuri de deșeuri, pentru procese care să recupereze materii prime fără a polua suplimentar. Se construiesc instalații, dar nu se investește suficient în știință.
Într-o țară care a avut la dispoziție miliarde de euro prin PNRR, faptul că nu s-a construit o infrastructură solidă de monitorizare și cercetare este o mare problemă. Folosim în continuare rețele vechi de 10 de ani, cu date incomplete și adesea nefuncționale, iar pe baza lor impunem taxe noi!???
Poluarea nu este doar o chestiune fiscală. Este o problemă de sănătate publică. Afectează bolile respiratorii și cardiovasculare, dar influențează și fenomenele meteo extreme: ploi torențiale, grindină, furtuni violente, descărcări electrice. Toate acestea sunt documentate științific, dar ignorate în politicile publice curente.
Am pierdut ani și miliarde care puteau fi folosite pentru modernizarea hidrocentralelor, pentru infrastructură energetică curată, pentru cercetare și pentru sisteme reale de măsurare. Unele decizii au fost greșite, altele pur și simplu executate fără viziune.
Paradoxal, acolo unde a existat presiune reală, cum a fost cazul autostrăzii A7 (pandemie= PNRR = termen rambursare limita iunie 2026!!!), lucrurile s-au mișcat rapid. Cu mii de oameni, mii de utilaje, într-un ritm fără precedent. Pentru că exista riscul pierderii banilor. Acolo s-a putut.
La fel și în cazul A8, unde contextul geopolitic și războiul din Ucraina au creat o fereastră strategică. Altfel, Moldova ar fi rămas, din nou, la coada investițiilor.
Concluzia este simplă: se poate, atunci când există voință și responsabilitate.
Dar nu putem accepta ca lipsa de strategie, lipsa de cercetare și lipsa de infrastructură să fie compensate doar prin creșterea taxelor pentru cetățeni. Poluarea nu se combate prin biruri, ci prin știință, investiții și politici publice inteligente.
Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui
