Un proiect pe termen mediu și lung al birocrației UE, care s-a derulat pas cu pas, pe ascuns, printre picături și crize succesive ori suprapuse, este independența fiscală a UE față de statele membre.
Odată cu noul mandat pe care și-l dorește Ursula von der Leyen și cu ocazia discutării bugetului UE pe anul 2025, acest scop nici nu mai este ascuns: se derulează la vedere, cu toată forța de panzer a majorității PPE (populari, așa zis de dreapta), S & D (socialiști - caviar) și Renew (neo-marxiști).
Este de știut că bugetul de mii de miliarde de euro al UE este constituit din :
(i) contribuția directă și explicită a statelor membre; o sumă reprezentând un procent din PIB – ul fiecărei țări membre merge anual la UE;
(ii) fracțiuni din anumite taxe și impozite, pe care statele membre le colectează și apoi le virează, în anumite procente, la bugetul UE; așa este cazul :
-taxelor vamale (trei sferturi din ele merg la UE),
-al tva (un procent de 0,3% merge la UE),
-al impozitului pe venit sau pe profit și, țineți-vă bine,
-al noilor taxe și impozite generate de „lupta” UE cu schimbările climatice, respectiv,
-taxa pe tranzacțiile cu certificatele de emisii de carbon, deja în vigoare de mai mult de 10 ani,
-taxa pe carbonul din emisiile instrumentelor cu care facem cald în casă, care va fi efectivă din 2025 (îi privește pe toți consumatori de utilități casnice) și
-taxa pe importurile de bunuri din state non-UE, fabricate cu tehnologii nepritenoase cu mediul), care va fi efectivă din 2026.
Așadar, această sub-categorie de taxe înseamnă fix rezultatul invenției UE, care consideră că, plătind bani la împărăție, contribuim la răcirea globală sau, mai nou, la fixarea climei, ca să nu se mai schimbe. Cu ocazia acestei mărețe lupte, UE mai face și un piculuț de bani, dar noi nu ne supărăm, că UE ne protejează de viruși, cupole de foc, dictatori din est, conspiraționiși, dezinformatori și, mult mai nou, ne ferește de influența toxică a oamenilor sănătoși, cu logică naturală și cu bun simț firesc, adică de „medievali ne-evoluați”.
Evident, aceste taxe și aceste costuri sunt suportate, la final, de contribuabilii și de consumatorii din statele membre. Aceiași cetățeni UE care, la nivelul lui 2019, erau într-o proporție de 20% săraci, iar azi sunt săraci în proporție de 30%. După pandemie, lupta cu schimbările climatice și implicarea în război, UE a generat un „supliment” de săraci de 45 de milioane de persoane.
(va urma)
