Am parcurs pe jos 5-6 km să fac propriile observații. Am urcat pe mai mulți versanți atâta cât am putut. Drumul este unul foarte greu, foarte periculos. Semnalul GSM este instabil acolo sus și m-am temut un pic de Moș Martin, de era să fie.
Ulterior am analizat ce nu se poate observa de jos. Cit timp am fost in casele oamenilor, sa ajut cu tot ce am putut, am discutat cu fiecare localnic să-mi descrie tot ce au observat. Și mi-au explicat în detaliu, momentele de vijelie extremă, momentele de sufocare, aer irespirabil, senzația de temperatură foarte mare, căderi masive de gheata și apoi întreg scenariul cu pornirea dezastrului, descărcările electrice, noaptea, cum au simțit precipitațiile, cum au evoluat, cum s-a transformat Neagra in "Dunăre". In aceasta ordine cronologica.
Am completat scenariul, cu niște date adunate apoi.
Vorbesc de scenariul care a amplificat volumul și debitul căderilor de precipitații și efectele distrugătoare. Vorbesc mai jos si celor care nu contenesc să ma jignească.
Broșteni:
Imaginile satelitare indică o defrișare de aproximativ 7 km² (zonele 1, 2, 3, 4 din figura), adică aproape 50% din arealul analizat în zona Broșteni. Solul expus a absorbit mai multă radiație solară decât pădurea, generând o creștere locală a temperaturii de circa 4°C. Această diferență termică a alimentat formarea unor curenți verticali violenți, care au ridicat în atmosferă volume mari de aer cald și umed din vecinătate (păduri)
Această energie suplimentară a reprezentat peste 60–70% din cauza primară a ascensiunii convective intense. La altitudine, umiditatea s-a întâlnit cu o concentrație ridicată de poluanți atmosferici – praf saharian, oxizi metalici, sulfați, aerosoli industriali – care au acționat ca nuclee de condensare specifice pentru gheata si respectiv pentru precipitații. Combustibilul.
Condensarea pe acești poluanți a eliberat căldură latentă, o cantitate uriașă de energie, ceea ce a încălzit suplimentar atmosfera și a generat un efect de aspirație: aerul umed a fost atras și mai rapid dinspre păduri. A acționat ca un aspirator. Acest mecanism a amplificat instabilitatea și a produs formarea masivă de picături și grindină.
Grindina căzută, în cantități foarte mari (orele 17) a confirmat prezența poluanților higroscopici în atmosferă. Ea a răcit solul, a crescut umiditatea locală prin topire, iar aerul umed de la pădurile vecine a fost din nou tras în sistemul convectiv, într-un ciclu accelerat. Adică gheața a amplificat ce urma sa fie dezastrul.
Atmosfera a devenit suprasaturată, iar la atingerea masei critice, s-a produs o rupere de nori, cu o descărcare bruscă și devastatoare. Apa acumulată în atmosferă a fost cu aproximativ 50% mai multă decât în condiții normale, exact din cauza eficienței condensării pe poluanți. Poluare.
În total, s-au scurs spre vale mai multe milioane de m³ de apă, antrenând aluviuni, mult lemn și piatra, și distrugând zonele din aval. Zona defrișată nu a reținut nimic – a fost canal de scurgere directă. Defrișarea. Digurile.
Defrișarea a alimentat sistemul cu energie, iar poluarea a transformat această energie în dezastru. Fără pădure și fără poluare, acest front atmosferic nu ar fi produs asemenea pierderi. Dar împreună, efectul a fost exponențial, nu doar cumulativ.
----------
Despre respect și atitudine civică.
Despre instituții dezorganizate.
Ce ne facem la un cutremur? Singurul ajutor cert și singura certitudine sunt semenii, oamenii care sar in ajutor asa cum vedeți aici la Broșteni.
Instituțiile încă sunt blocate in protocoale, birocrație, etc. Iar dupa un potential cutremur devastator, orice clipa contează! Vă imaginați?
Următoarele rânduri sunt dedicate celor care m-au criticat, m-au jignit și mi-au jignit in egală măsură colegii mei.
Nu e o justificare dar poate fi o imagine pentru cei care nu mă cunosc si nu știu ce fac.
Filmarea este făcută in ziua 2, vineri. Joi am muncit in casele oamenilor pina seara târziu. Pina am ajuns la masina s-a făcut foarte târziu. Am pornit cu masina sa caut o cazare. Am mers 40 km pina dincolo de coada Lacului Bicaz, n-am găsit nici o cazare. M-am întors înapoi, inca 40 km. Se făcuse ora 11 noaptea. N-am mai găsit sa mănânc ceva nicăieri. Apoi am dormit in masina. A fost un frig teribil. Dimineața am fost la ora 8:30 la biserica apoi am plecat pe jos in sat, alaturi de colegii mei din Iasi, si am ajutat populația si am urcat apoi 5 km spre munți, pe ambele maluri. Se făcuse ora 16. Eu pina la ora aia nu mâncasem nimic și nu băusem apa. De 24 de ore. N-am avut de unde. La întoarcere, pe la jumătatea drumului era o doamna cu un ceaun mare in strada, plin cu sarmale, avea pâine feliata pe o masina și sticle de apa pe un gard căzut in mâl. Doamna era înconjurată de vreo 10 muncitori, voluntari care luau masa, in drum, in și cu acel praf înecăcios pe care îi simțeai peste tot și prin sarmale. Mi s-a făcut pofta și mi-am lăsat rușinea la o parte și am cerut doamnei să-mi dea o porție. Da, am cerut și apa. Da, au fost parca cele mai bune sarmale. Da, oamenii aia abia la ora aia mincau ceva pentru ca pompierii au interzis sa ajunga mincarea in partea sudica, sus, departe de zona critica, in amonte.! Ei mi-au spus asta. Ei erau suparati Ei au fugarit niste pompieri care patrulau cu dusterul alb! Au fugit ca din pusca cind i-au chemat muncitorii nervosi, obosiți, murdari pina peste urechi si flaminzi. Eu am fost acolo si nu inventez nimic. Și apoi povestea se încheie.
Postarea această este un mesaj pentru toți. Cei care au muncit acolo și care ajuta semenii mănâncă adesea, linga drum, după camioanele in trecere, într-un nor de praf ca nu-și vad mâinile! Lentilele de ochelari devin ca cele pentru eclipsa. Da, nu au unde sa se ducă la o toaleta! Da, nu au unde arunca gunoaiele. Asta era când am făcut postarea. Și nu a fost decât un strigat sa fie auzit de lentoarea societății și autoritățile care dorm mereu in papuci!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu