(II)
Kurzweil repetă aceleași idei din 1999 (The Age of Spiritual Machines), 2005 (The Singularity is Near) și 2024 (The Singularity is Nearer). El presupune că abundența tehnică va „dilua” puterea vechilor elite. Realitatea de azi arată că se întâmplă exact invers: puterea se concentrează, omul de rând este lipsit de putere, de proprietăți și de libertate, iar democrația regresează, ba chiar devine ținta unor critici ale celor dezamăgiți de promisiunea neîndeplinită a democratrizării lumii.
În timp ce omul de rând a sărăcit, a fost înfometat, a fost îmbolnăvit cu mâncare chimizată și cu medicamente iatrogenice sau din cauza poluării industriale, bogații au devenit hiper-bogați și controlori ubicui ai puterii politice. Omul de rând a devenit o păpușă emoțională, iar oligarhii se comportă azi ca niște semi-zei care își bazează puterea de a ne păpușa pe tot ceea ce smulg de la noi ca date personale pentru a ne spiona și controla.
Majoritatea tăcută intuiește sau realizează logic că tehnologia nu eliberează, ci înrobește, că promisiunile futuriste maschează o concentrare de putere fără precedent și că „progresul” înseamnă de fapt pierderea sufletului.
Raportul V-Dem 2025 confirmă că, după 25 de ani de tehnologie concentrată în sau în jurul Big Tech și al serviciilor secrete ale marilor puteri, autocrațiile (91) au depășit democrațiile (88) pentru prima oară din 1989 încoace. Un număr de 45 de țări sunt în proces de degradare democratică, inclusiv România (care este menționată explicit alături de Ungaria, Polonia, Georgia etc.). Libertatea de exprimare scade, dezinformarea oficială, minciuna nobilă și polarizarea socială cresc. Nu e „teorie a conspirației” – este ceva măsurat cu indicatori concreți. Tehnologia (social media, supraveghere) a accelerat regresul democratic, nu l-a oprit.
Omul de rând a sărăcit, iar bogații au devenit hiper-bogați. Miliardarii au ajuns să dețină aproape jumătate din averea personală globală. În schimb, în țările dezvoltate și în țări ca România, care aspiră la dezvoltare, clasa de mijloc a stagnat sau a pierdut putere de cumpărare reală pentru locuințe, educație, sănătate. Sărăcia a devenit endemică în UE – peste 100 de milioane de oameni, din 460 de milioane, sunt fie la, fie sub pragul sărăciei. Speranța de viață globală a crescut ca medie, dar poluarea, mâncarea ultra-procesată și medicamentele cu efecte secundare grave (iatrogenice) au făcut ca această viață mai lungă să nu fie și o viață mai calitativă. Pandemia de covid a arătat cât de fragil este sistemul bazat pe această mincinoasă promisiune de democratizare a tehnologiei.
Elitele tehnologice și financiare au capturat o parte disproporționată din câștiguri, iar datele personale au devenit instrument de control.
Mai grav, lucrurile neprețuite, cum ar fi aerul, apa sau pământurile tuturor sunt în proces de „tokenizare”, adică de transformare în commodities, tranzacționabile la burse, ca orice mărfuri generice sau valori.
Curând, de la internet of things, se va face trecerea la internet of bodies, iar acela va fi punctul de cotitură de unde întoarcerea nu mai e posibilă ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu