Avocat Elena Radu - Acordul de împrumut SAFE cu UE este o combinație de PNRR cu contract privind achiziție de vaccinuri.

Acordul de împrumut SAFE cu UE este o combinație de PNRR cu contract privind achiziție de vaccinuri. 

Noi plătim 85 milioane euro, imprumutul primit de forma. Ne alegem cu datoria publica pentru contractele încheiate si cred eu ca prin intermediul lui finantam mascat războiul cu Ucraina. 

Coincidenta a facut ca in guvernarile USR sa încheiem contracte de împrumut, precum PNRR si altele. 

La fel ca la PNRR, USR - istii fac planuri de actiune, planuri in care baga JALOANE, jaloane care nu au nicio treaba cu interesul national. 

Si in contractul de imprumut SAFE, se face referire la progrese si la respectarea jaloanelor de catre Romania. 

La fel ca la PNRR cand nici dracu nu stia care sunt jaloanele alea, si in contractul SAFE se vorbeste de jaloane. 

Jaloanele nu au fost enumerate in contractul in imprumut, asa ca Parlamentul habar nu are ce a votat. 

Jaloanele au fost indicate in planul de investiții pe care nici dracu nu l-a prezentat parlamentarilor, ca sa stie ce  voteaza. 

Tot in contract se face referire la acordurile operaționale. Ce  conțin alea, iar nu au habar parlamentarii, ca nu le-a spus nici dracu. 

Nicio problema, ca vor afla pe parcurs, dupa ce Romania creează datoria, incheind contractele de achiziție, iar atunci vom da din colt in colț si se va impune adoptarea unor alte legi idioate care pun țara in cap si pe noi odata cu ea, cand vor incepe, la fel ca si cu PNRR ul, ca trebuie neapărat sa fie votate de parlament legi de cacao, pe motiv de transe din imprumut SAFE conditionate de îndeplinirea jaloanelor. 

(Se face referire la ele la art. 7 din Contractul de imprumut). 

UE ne va da transele din imprumut, DACA ARE BANI.  Daca nu are, vedem cioaca, sa ne imprumutam de unde vom putea, daca mai putem, ca sa plătim datoria generata. 

In plus, in contractul de imprumut scrie ca tot contractul trebuie interpretat ca se interzice asumarea oricăror angajamente juridice cu trusturile de interes public. Trimiterea pe care o fac la o Decizie a Consiliului lămurește cu nimic ce inseamna "trusturi de interes public". 

Insa, probabil inseamna exact societati la care statul roman are vreo participație. Asa intelegeti si de ce banii ajung numai formal in Romania, ca se duc la furnizori straini. La nivel intern va ramane ciuciu bani, ne vedem ceafa, finantare a societatilor romanesti pauza, suntem doar buni sa plătim imprumutul. 

Planul de îndatorare a Romaniei ca sa isi vadă ceafa, ca in schimb va primi probabil nimic sau cand deja sunt uzate moral prostiile contractate, este facut demult. 

In bugetul MApN pe anul 2026 sunt prevazute atat contractarea imprumutului, cat si achizițiile. 

(Legea bugetului de stat pe anul 2026, MApN are buget de 111 miliarde lei, cu toate astea in el). 

S-a lăudat Miruta in plenul Camerei Deputatilor cu asta. Cu alte cuvinte le-a zis: ma doare in cot daca votati imprumutul,  ca achizițiile oricum le am bugetate, asa ca Romania este buna de plata si sa plătească de unde o avea, ca putin imi pasa. V-am tapit deja fraierilor!

In ceea ce priveste relația cu modalitatea de achizitie a vaccinurilor: 

In anexele la contract cu modele de diverse sunt niste chestii interesante, ca de exemplu: daca sunt subcontractori angajați in ACHIZITIA COMUNA. 

Pai, exact asa s-au achizitionat vaccinurile, prin achizitie comună. Ursula a negociat ce au vrut mușchii ei si a stabilit ce preturi a vrut, iar fraierii de la conducerea Romaniei s-au conformat si ne-au supraindatorat. Încă plătim pentru vaccinuri. 

De ce zic ca finantam mascat războiul cu Ucraina? 

Pentru ca tot in anexele la contractul de imprumut mai sunt niste mențiuni interesante, ca de ex: daca costul produselor contine mai putin de 35% din costul componentelor achiziționate din afara UE sau UCRAINA, iar de asta depinde eligibilitatea produselor achiziționate cu bani din contractul de imprumut SAFE.  

Asa ca luați cu pâine!

Ne imprumuta ca sa facem jocurile Ursulei si sa finantam mascat razboiul. 

Parlamentul a dat un cec in alb si se vor da mirați parlamentarii după aia cu ce balarii trebuie îndeplinite. Acum putin le-a păsat. 

Vă mirati de ce jocul de-a pitulusul: uite Guvernul Bolojan, nu e guvernul Bolojan? 

Nu va mai mirați, ca e un joc pentru a ii tine pe astia in functie ca sa mai puna o cărămidă la ingroparea Romaniei! 

Avocat Elena Radu

Avocat Elena Radu - Cea mai mare teapa la bugetul de stat au dat-o angajatii ANAF si va voi explica cum

 Cea mai mare teapa la bugetul de stat au dat-o angajatii ANAF si va voi explica cum

La fel ca minunata lege pe care o anunță acum cu surle si trambite, exista in legislație o prevedere potrivit căreia angajatii ANAF aveau "stimulente" 15% din sumele recuperate din executării silite. Cica bonus ca recuperau. Recuperau pe dracu, inventar datorii pe care se faceau ca le recuperau pe calea executării silite. 

Va explic cum procedau (ce stiu eu dinainte de anul 2009): 

- tu, bun contribuabil, aveai termen de declarare si plata a obligațiilor pe 25 ale lunii. Declarai si plateai; 

- pe 27 ale lunii primeai somația de plata, ca nu ai platit ce ai declarat. Uite asa se deschidea dosarul de executare silita; 

- te duceai cu ordinul de plata in brate la ANAF, supărat fiind ca tu ai plătit la timp si ai somație de plata. Angajatul de la ghiseu iti spunea ca ai dreptate, dar, nah, birocrația, durează 2-3 săptămâni până se remediază. 

Ce se intampla de fapt? 

Tineau banii incasati in trezorerie, nu ii descarcat pe fisa contribuabilului. 

Deschideau dosar de executare silita fictiv. 

Stăteau cu el deschis vreo 2-3 săptămâni, ca să pară că "recuperarea" sumelor a fost rezultatul muncii lor de executare silita, pe cand tu plătisem încă de la inceput si nu aveau de ce sa deschida dosar de executare silita. 

Dupa 2-3 săptămâni, descarcat banii incasati demult, de la scadenta, pe fisa, ii raportau ca "executare silita de succes" si aveau 15% din ei ca stimulente. 

Ăia 15% nu rămâneau numai la administratia financiara care deschidea fictiv dosarele de executare silita, ci se împărțeau pe tot lanțul, de la al mic, până sus, la "al mare". 

Vreun dosar penal pe delapidarea bugetului de stat pe tema asta? 

Nici gând, pentru ca banii se împărțeau la toti. 

De unde stiu? 

Pentru ca la momentul respectiv colaboram cu niste contribuabili buni platnici. 

Primul trimestru: declarat, platit, la termen. Somație de plata primita a treia zi. Suparare mare, dus la ghiseu, se va rezolva, dar durează.

Al doilea trimestru: la fel. 

Al treilea trimestru: la fel. I-au apucat nervii si le-a zis ca, daca se mai intampla, vor face plângere penala pe abuz in serviciu. 

Am intrebat si eu de ce se intampla asta. Mi s-a povestit de angajat al fiscului ca se intampla cum am descris mai sus. 

Am fost reticenta, asa ca am întrebat si un director  de la fisc, din alt judet, mi-a confirmat ca e asa. In plus, mi-a zis si ca cei de la ghiseu sunt nesimțiți si ridica tonul la contribuabil. Le zisese ca măcar sa bage capul intre umeri si sa tacă,  că stiu care este realitatea si ca are dreptate contribuabilul. 

Așa că "bunele practici" de furt din bugetul de stat s-au legalizat, din nou. In surle si trambite, normal, că doar ei își umplu buzunarele, iar noi plătim si tot plătim. 

Ganditi-va ce au însemnat 15% stimulente din macar 20% din veniturile statului cu care au procedat asa. 

A însemnat 3% din toate veniturile la bugetul de stat din impozite si taxe. 

Așa că liber la furt si se mai si laudă că au legiferat furtul. 

Nicușor Dan avertizează că ar putea retrimite în Parlament Legea decarbonizării: „Voi uza de toate prerogativele constituționale”. Miza - miliarde de euro din PNRR

Avocat Elena Radu

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui - în cadrul conferinței de presă, am adus în atenția publică mai multe teme majore care afectează direct agricultura românească, economia, infrastructura strategică, cercetarea și siguranța patrimoniului național.

 

Astăzi, în cadrul conferinței de presă, am adus în atenția publică mai multe teme majore care afectează direct agricultura românească, economia, infrastructura strategică, cercetarea și siguranța patrimoniului național.

Primul subiect a vizat sprijinul pentru apicultori și legea votată în Parlament privind acordarea unui ajutor de 15 euro/familie de albine, inițiativă legislativă AUR. În spatele acestei măsuri se află însă o realitate mult mai dură. Apicultorii români sunt sufocați de importurile masive de miere extrem de ieftină venită din Ucraina și China, unde prețurile ajung adesea la jumătate sau chiar la o treime față de costurile reale ale producătorilor români pe kilogram de miere. În aceste condiții, producătorul local nu mai poate concura corect pe piață, iar munca apicultorilor români este pusă într-un real pericol economic.

Dar problema este mult mai profundă decât simpla concurență economică. Familiile de albine suferă masiv din cauza poluanților din atmosferă. Nu discutăm doar despre pesticide, ci și despre numeroși alți compuși toxici proveniți din industrie, trafic rutier, arderi necontrolate sau transport continental al poluanților din alte state europene. România nu are încă o infrastructură reală de prevenire a valurilor de poluare atmosferică, de identificare rapidă a poluanților și a moleculelor toxice pentru albine. Aceste substanțe perturbă orientarea insectelor, afectează sistemele biologice extrem de sensibile și duc la situații dramatice în care albinele nu mai reușesc să ajungă la stupi, murind adesea de epuizare după ce sunt dezorientate de mirosurile și toxinele din aer. Dispariția albinelor nu este doar o problemă pentru apicultori. Este o problemă de siguranță alimentară, biodiversitate și securitate agricolă pentru România.

Al doilea subiect a fost noua lege a salarizării, un nou exemplu de improvizație administrativă făcută în grabă pentru bifarea unui jalon european. Din nou vedem o abordare pompieristică, fără dialog real, fără studii de impact solide și fără consultare autentică a categoriilor profesionale afectate. Nemulțumirile cresc la nivel național, iar sindicatele deja protestează sau anunță forme de mobilizare în sănătate, educație, cultură, administrație publică și alte domenii. Profesorii semnalează dezechilibre majore și lipsa predictibilității salariale. Personalul medical avertizează asupra discriminărilor și pierderii unor drepturi. Angajații din administrație reclamă haosul generat de noile grile și lipsa unei viziuni coerente. Lista categoriilor sociale afectate este lungă, iar reacțiile din întreaga țară arată clar că România nu poate continua cu reforme făcute pe genunchi, doar pentru a trimite rapid documente la Bruxelles și a bifa formal anumite condiționalități.

Am abordat apoi situația autostrăzilor A7 și A8, două proiecte vitale pentru Moldova și pentru dezvoltarea strategică a întregii regiuni. În ultimele luni am atras în mod repetat atenția asupra riscului real de pierdere a unor granturi importante din PNRR, în special pe anumite loturi și segmente unde întârzierile administrative și tehnice sunt deja evidente. Mai grav, apar primele semnale privind posibilitatea mutării unor fonduri dedicate Moldovei către alte proiecte sau către autostrăzi din vestul țării. Este inacceptabil ca regiunea Moldovei să piardă din nou șansa dezvoltării din cauza incapacității administrative și a lipsei de reacție a Guvernului.

Am subliniat că A7 și A8 nu sunt simple proiecte de infrastructură. Ele reprezintă coloana vertebrală economică a Moldovei, o componentă strategică pentru mobilitate, securitate și dezvoltare industrială. În același timp, apar și primele semne privind posibilitatea finanțării unor componente din A8 prin programul SAFE, inclusiv în zona Iașiului. Este un semnal extrem de important care arată că există interes european pentru aceste proiecte, dar România trebuie să fie capabilă să livreze documentații, contracte și execuție la timp. Moldova nu mai poate fi tratată ca o regiune de mâna a doua.

Un punct central al conferinței l-a reprezentat situația de la Salina Praid, la un an de la dezastru. Poziția mea a fost clară încă de la început: prevenția și cercetarea trebuiau ascultate. Cercetători, măsurători de precizie, monitorizări satelitare și investigații geotehnice arătau cu mult timp înainte de anul 2025 că existau probleme serioase în zonă.

Conform unei analize InSAR realizate pentru perioada 2021–2025, se observă o modificare a profilului de adâncime a solului din zona salinei cu aproximativ 150 mm, cu o scădere vizibilă, monotonă, de la an la an, de aproximativ 30 mm/an. Practic, terenul transmitea de ani de zile semnale clare privind existența unor procese lente, progresive, de deformare și instabilitate. Solul se deplasase deja de mai mulți ani cu câțiva centimetri, iar evoluția fenomenului era evidentă pentru cei care analizau datele științifice. Din păcate, avertismentele nu au fost tratate cu seriozitatea necesară. Referințe pentru analiza InSAR: www.terrasigna.com⁠, TERRASIGNA Space Research and Technology

Am prezentat și poziția exprimată recent în cadrul conferinței organizate de AUR la Parlament, unde au participat cercetători, specialiști în geologie, teledetecție, măsurători satelitare și monitorizare geofizică. Mesajul a fost unul foarte clar: România trebuie să înțeleagă că ignorarea cercetării costă enorm. Costă economic, social și strategic. În acest context, AUR solicită constituirea unei comisii parlamentare dedicate cazului Salina Praid, pentru a analiza responsabilitățile, avertismentele ignorate, modul în care au fost gestionate instituțional riscurile și ce măsuri trebuie luate pentru ca asemenea dezastre să nu se mai repete.

Am adus în discuție și situația îngrijorătoare din zona Palatul Culturii și a Statuia lui Ștefan cel Mare. Se observă o înclinare a statuii spre latura sudică, către Palat. Temerea noastră este că nu discutăm doar despre o simplă problemă locală a soclului, ci despre posibilitatea existenței unor probleme mai extinse legate de terenul de fundare și de comportamentul solului din întreaga zonă. Tocmai de aceea solicităm extinderea urgentă a investigațiilor geotehnice și structurale. Problema de fond nu este neapărat soclul, acesta putând fi corectat relativ rapid, ci cauza care a dus la această înclinare. Dacă există procese lente de tasare, infiltrații sau alte fenomene subterane, ele trebuie identificate rapid și tratate profesionist.

Ca și în cazul Salina Praid, lecția este aceeași: prevenția costă incomparabil mai puțin decât ignorarea semnalelor de avertizare. România trebuie să înceapă să își asculte cercetătorii, specialiștii și datele științifice înainte ca problemele să devină ireversibile. 

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Gheorghe Piperea: România riscă să dea înapoi miliarde din PNRR din cauza proiectelor blocate

 

Extras dintr-o conferință de presă de la Parlamentul European, de ieri – precizez că au fost mai multe televiziuni, radio și publicații scrise prezente, dar legacy media (cea care papă sute de milioane anual din bani publici) nu a spus, scris sau redat nimic, exceptând un comunicat expeditiv pe agerpres. 

Voila: 

Piperea avertizează că România ar putea fi obligată să returneze sume uriașe dacă proiectele finanțate prin PNRR nu sunt finalizate integral.

„Dacă n-ai finalizat un proiect, chiar și 5% nefinalizat fiind, trebuie să dai banii înapoi. Trebuie să dai banii înapoi cu penalități”, a afirmat eurodeputatul AUR.

Acesta spune că estimările privind sumele pe care România le-ar putea pierde au crescut dramatic.

„Când am realizat acest lucru, eu personal am făcut o estimare de șapte miliarde de euro. Ce să vedeți? Domnul Pîslaru a venit și a spus că pentru fix această motivație s-ar prea putea să dăm înapoi 15 miliarde de euro”, a declarat Piperea.

Europarlamentarul AUR a acuzat și deturnarea fondurilor europene pentru acoperirea deficitului bugetar.

„În loc să faci autostrăzi și trenuri de mare viteză cu hidrogen, cum scrie în PNRR, te-ai apucat să finanțezi deficitul bugetar”, a spus Gheorghe Piperea.

Acesta a făcut referire și la scandalurile din Spania privind utilizarea fondurilor PNRR.

„Există un uriaș scandal în Spania, unde, conform unor rapoarte recente ale Curții de Conturi, au fost utilizate 10 miliarde de euro din PNRR pentru a plăti pensii sau promisiuni electorale”, a afirmat europarlamentarul.

Gheorghe Piperea a criticat și guvernarea condusă de Ilie Bolojan, despre care spune că a înregistrat „numai eșecuri” în gestionarea PNRR.

„Nouă luni de zile au fost numai eșecuri din punctul de vedere al gestionării acestui PNRR de către domnul Bolojan și guvernul său”, a declarat acesta.

„PNRR este un insucces pentru că a fost prost conceput încă de acum cinci ani, pentru că a fost prost și infracțional gestionat și pentru că a fost împins înainte cu incompetență”, a adăugat Piperea.

Eurodeputatul AUR a comentat și declarațiile vicepreședintelui Parlamentului European, Victor Negrescu, privind „liniile roșii” și izolarea partidelor suveraniste.

„AUR este un partid membru în grupul Conservator și Reformist European. Atât PPE, cât și S&D au cam renunțat la această idee antidemocratică de cordon sanitar”, a declarat Piperea.

Acesta a susținut că ascensiunea curentului conservator și suveranist schimbă deja raportul de forțe la nivel european.

„Curentul suveranist și conservator în Europa este atât de important încât inclusiv PPE spune acum că ideea renunțării la unanimitate în Consiliul UE este greșită”.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av. Europarlamentar Diana Iovanovici-Șoșoacă - COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA

COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA 

Se poate renegocia pachetul de măsuri pentru CEO, și sa se revină la producția de cărbune, dat fiind schimbarea situației internaționale, putându-se invoca riscuri la adresa securității energetice regionale. Mai ales in contextul actual. DE CE GUVERNUL PSD-PNL- USR-UDMR NU FACE ASTA?

Autoritățile de la Bruxelles au anunțat pe 27.02.2026 deschiderea unei investigații aprofundate asupra Complexului Energetic Oltenia. 

CE Oltenia este o companie de stat activă în exploatarea lignitului și producerea energiei electrice, fiind controlată

de statul român (87,48% din acțiuni)

fondul Proprietatea (11,81%) 

de alte entități de stat.

Compania are peste 8.000 de angajați, fiind principalul angajator din județul Gorj.

Până în 2022, compania a înregistrat pierderi semnificative, ajungând până la 1,5 miliarde de lei în 2021. 

În urma crizei energetice, când energia s-a scumpit foarte mult, compania a intrat pe profit. 

Astfel, după pierderea mare din 2021, CEO a obținut un profit de 3,5 miliarde lei în 2022. 

În anii următori, când prețurile s-au mai stabilizat, acest profit s-a diminuat, ajungând la 317 milioane lei în 2024, la o cifră de afaceri de 3,2 miliarde de lei.

Complexul Energetic Oltenia a încheiat anul 2025 cu o pierdere contabilă în cuantum de peste 1 miliard de lei.

Complexul Energetic Oltenia a primit miliarde de euro ajutor de stat, cu scopul de a se restructura, de a închide unitățile de producere a energiei pe bază de cărbune și de a le înlocui cu centrale pe gaze și regenerabile. Până în prezent, aceste centrale nu au fost realizate, si nu a fost finalizat planul de reorganizare care a fost conceput în 2020.

Autoritățile române au solicitat Comisiei Europene modificări asupra planului de restructurare. Comisia Europeană vrea să verifice dacă modificările propuse de România la planul de restructurare al Complexul Energetic Oltenia sunt conforme cu normele UE.

Decizia vine după ce autoritățile române au notificat Bruxelles-ul cu privire la un plan de restructurare modificat, care presupune atât majorarea ajutorului de stat, cât și prelungirea perioadei de implementare.

În luna ianuarie 2022, Comisia Europeană a aprobat condiționat un ajutor de restructurare în valoare de 2,66 miliarde de euro pentru CE Oltenia, conform comunicatului emis de comisia europeană. 

Acest sprijin a fost acordat în baza Orientărilor UE privind ajutoarele de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor nefinanciare aflate în dificultate și viza perioada 2021–2026.

Planul avea ca obiectiv:

redresarea financiară a companiei

 eliminarea treptată a capacităților pe bază de lignit

dezvoltarea de noi unități de producție pe gaze naturale și energie solară.

În decembrie 2025, România a notificat Comisia că dorește:

majorarea ajutorului de restructurare de la 2,66 miliarde euro la 2,86 miliarde euro

prelungirea perioadei de restructurare cu 3 ani, până la finalul anului 2029.

Potrivit Comisiei, Guvernul argumentează că întârzierile sunt cauzate de implementarea cu dificultate a noilor centrale pe gaze și solare, ceea ce a dus, implicit, la amânarea scoaterii din funcțiune a capacităților pe lignit.

Complexul Energetic Oltenia este obligat să pună în aplicare planul de restructurare, conceput în 2020, care presupune:

înlocuirea centralelor pe cărbune cu 8 parcuri fotovoltaice, de circa 700 MW, la Turceni, Rovinari și Ișalnița, 

dezvoltarea unor capacități pe gaze, cu putere de circa 1.300 MW, la Turceni și Ișalnița.

De asemenea, România ar putea invoca riscuri la adresa securității energetice regionale, având în vedere contextul geopolitic actual.

Complexul Energetic Oltenia a încheiat anul 2025 cu o pierdere contabilă în cuantum de peste 1 miliard de lei. 

Pierderea a fost înregistrată în condițiile în care cheltuielile cu certificatele de CO2 au fost de peste 2 miliarde de lei, reprezentând 45% din cheltuielile totale ale companiei.

Guvernul susține că rezultatul operațional este unul pozitiv, estimat de circa 697 milioane lei.

România s-a angajat prin PNRR să închidă mai multe unități în 2026, în contextul în care energia pe cărbune este cea mai scumpă și poluantă. Motivul pentru care energia pe carbune este scumpă este din cauza obligației de achiziționare a certificatelor de emisii de dioxid de carbon. În anul 2024 a achiziționat peste 1,2 milioane certificate, fiind plătite cu un grant de aproximativ 386 milioane lei.

Pe baza informațiilor transmise de România, Comisia a decis să inițieze o investigație aprofundată pentru a evalua:

dacă perioada cu care este prelungit planul este rezonabilă și dacă planul duce în continuare la restabilirea viabilității pe termen lung a societății CE Oltenia;

dacă este suficientă contribuția CE Oltenia, a investitorilor sau a instituțiilor financiare la creșterea costurilor restructurării pentru a se asigura faptul că ajutorul rămâne proporțional;

dacă România ar urma să pună în aplicare măsuri suplimentare adecvate pentru a limita denaturările concurenței create de ajutorul suplimentar;

dacă întârzierile în punerea în aplicare a etapelor-cheie ale planului de restructurare a societății CE Oltenia s-au aflat în afara controlului CE Oltenia sau al României.

Av. Europarlamentar Diana Iovanovici-Șoșoacă 

Președintele Partidului S.O.S România 

Membru Comisia ITRE - Comisia pentru industrie, cercetare și energie, din Parlamentul European

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui - Un alt bir peste români

Un alt bir peste români: a sosit vremea altor majorări de taxe și impozite pentru 2026. Am dat un interviu la postul de televiziune Tele M Iasi  și am prezentat cateva detalii. Pe larg, prezint mai jos mai multe date!

Toată țara este în aer. Biruri suplimentare peste biruri: pe case, pe terenuri, pe mașini. Iar acum revine în forță și „poluarea” ca element suplimentar de taxare și impozitare. Dacă această măsură ar fi fost parte dintr-o politică serioasă, coerentă și fundamentată științific, aș fi fost primul care să o susțină. 

Dacă ar fi venit la pachet cu investiții reale în monitorizare, cercetare, infrastructură și soluții concrete de reducere a poluării, discuția ar fi fost alta. Dar, din păcate, nu acesta este cazul. În realitate, asistăm la o nouă rundă de creșteri de taxe, puse în grabă sub umbrela unui „jalon PNRR”, mai exact din componenta Transport, în valoare totală de aproximativ 7,6 miliarde de euro. Se invocă principiul „poluatorul plătește”, dar fără ca statul să fi construit înainte instrumentele minime care să măsoare corect poluarea și sursele ei reale.

Mai mult, trebuie spus clar un lucru: primăriile și consiliile locale au posibilitatea legală de a majora sau reduce aceste impozite cu până la 50%. Tocmai de aceea, ele ar trebui să țină cont de povara totală a tuturor taxelor care cresc simultan în 2026. 

Pentru mulți cetățeni, taxa pe poluare „mai lipsea” dintr-un lung șir de creșteri.

Repet: această taxă, pusă la pachet cu celelalte majorări, riscă să transforme o problemă serioasă într-o abordare superficială și nedreaptă. Poluarea nu se rezolvă printr-o cifră pusă în tabel, ci prin înțelegerea fenomenului în ansamblu.

Poluarea nu poate fi evaluată doar în funcție de clasa Euro a mașinii. Ea depinde de:

-gradul de uzură al vehiculului,

-orele de funcționare și de staționare,

-blocajele din trafic,

-ambuteiaje,

-intervalul orar (dimineața, seara, la prânz),

-anotimp,

-condițiile meteorologice,

-circulația maselor de aer,

-poluarea adusă din alte zone sau chiar din afara țării.

Poluarea este cumulativă și provine din toate sursele, indiferent de tipul de propulsie. Inclusiv mașinile electrice sau hibride contribuie prin particulele rezultate din uzura anvelopelor, a plăcuțelor și discurilor de frână, a carosabilului. Aceste particule fine sunt astăzi recunoscute ca o sursă majoră de poluare urbană — și ele nu sunt deloc neglijabile.

Cu toate acestea, în PNRR găsim o adevărată „varză de Bruxelles”: mult limbaj tehnic, multe concepte la modă, dar foarte puțină substanță acolo unde contează. 

Nu găsim un program coerent pentru:

-o rețea națională modernă de monitorizare a aerului,

-senzori performanți și distribuiți inteligent,

-sisteme de măsurare în timp real,

-infrastructură de cercetare,

-laboratoare moderne,

-analiză științifică a fenomenelor locale.

Se vorbește mult despre digitalizare, despre tranziție verde, despre închiderea unor capacități energetice, despre reactoare modulare, despre mașini electrice, dar nu se explică cine măsoară, cum măsoară și pe ce date reale se bazează toate aceste decizii.

În domeniul deșeurilor, situația este similară. Există bani pentru stații, pentru instalații, pentru infrastructură, dar aproape nimic pentru cercetare, pentru tehnologii moderne de reciclare adaptate noilor tipuri de deșeuri, pentru procese care să recupereze materii prime fără a polua suplimentar. Se construiesc instalații, dar nu se investește suficient în știință.

Într-o țară care a avut la dispoziție miliarde de euro prin PNRR, faptul că nu s-a construit o infrastructură solidă de monitorizare și cercetare este o mare problemă. Folosim în continuare rețele vechi de 10 de ani, cu date incomplete și adesea nefuncționale, iar pe baza lor impunem taxe noi!???

Poluarea nu este doar o chestiune fiscală. Este o problemă de sănătate publică. Afectează bolile respiratorii și cardiovasculare, dar influențează și fenomenele meteo extreme: ploi torențiale, grindină, furtuni violente, descărcări electrice. Toate acestea sunt documentate științific, dar ignorate în politicile publice curente.

Am pierdut ani și miliarde care puteau fi folosite pentru modernizarea hidrocentralelor, pentru infrastructură energetică curată, pentru cercetare și pentru sisteme reale de măsurare. Unele decizii au fost greșite, altele pur și simplu executate fără viziune.

Paradoxal, acolo unde a existat presiune reală, cum a fost cazul autostrăzii A7 (pandemie= PNRR = termen rambursare limita iunie 2026!!!), lucrurile s-au mișcat rapid. Cu mii de oameni, mii de utilaje, într-un ritm fără precedent. Pentru că exista riscul pierderii banilor. Acolo s-a putut.

La fel și în cazul A8, unde contextul geopolitic și războiul din Ucraina au creat o fereastră strategică. Altfel, Moldova ar fi rămas, din nou, la coada investițiilor.

Concluzia este simplă: se poate, atunci când există voință și responsabilitate.

Dar nu putem accepta ca lipsa de strategie, lipsa de cercetare și lipsa de infrastructură să fie compensate doar prin creșterea taxelor pentru cetățeni. Poluarea nu se combate prin biruri, ci prin știință, investiții și politici publice inteligente.

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Economia de piață înseamnă o democrație a consumului, iar moralizarea întreprinderilor înseamnă reziliența și eficiența modelului economiei de piață.

Economia de piață înseamnă o democrație a consumului, iar moralizarea întreprinderilor înseamnă reziliența și eficiența modelului economiei de piață. 

Veniturile consumatorilor sunt limitate și sunt obținute greu, în special prin eforturi proprii, prin muncă, iar nu din speculații, rente sau monopoluri. De aceea, bunurile și serviciile achiziționate de comercianți trebuie să aducă beneficii maximale consumatorilor, iar competiția între comercianți trebuie subordonată bunăstării consumatorilor.  

Încă de pe vremea lui Kennedy, dreptul la calitate și dreptul la un preț corect (dreptul de a alege ce să consumi), dreptul la informație, inclusiv dreptul de a nu fi înșelat sau dezinformat, dreptul la siguranță și dreptul de a fi ascultat sunt pilonii legislației protecției consumatorilor.

Uniunea Europeană are un obiectiv preponderent economic, scopul său originar și esențial fiind acela de a realiza o piață unică europeană. Fiind interesată de obținerea puterii economice unificate la nivel continental, UE nu poate fi un promotor independent al protecției consumatorilor. Este un subtil dar vizibil conflict de finalițăți și un adevărat prosbul (derogare de la Shmita, regula veterotestamentară a iertării de datorii o dată la 7 ani) pe care îl practică UE. 

Exemplul băncilor, care au fost salvate de la faliment cu prețul sărăcirii/falimentării contribuabililor și al consumatorilor (împrumutați sau deponenți, deopotrivă), și exemplul marilor întreprinderi farmaceutice, alimentare sau chimice, care au fost mereu favorizate în dauna sănătății și a intereselor economice ale consumatorilor, sunt edificatoare în acest sens. Așa au fost cazul Monsanto - Bayer (a se vedea #monsantoleaks, precum și scandalul erbicidului cancerigen Round Up), cazul Pfizer, Moderna și Astra Zeneca (negocierile ultra-secrete ale contractelor de 80 de miliarde de euro privitoare la achiziția de seruri „imunizatoare” experimentale în pandemia din 2020-2023), precum și cazul dieselgate. De asemenea, multiplele cazuri de green washing. În plus, PNRR este un program de resetare a societății în vederea concentrării puterii economice în mâinile unor mari întreprinderi care vor beneficia de efectul TINA – there is no alternative. 

Preocuparea principală a birocrației europene, presată de obiectivul economic originar al UE și de marile întreprinderi*, este de a proteja (macro)economia, iar nu consumatorul. Concentrarea economică și salvarea de la faliment a marilor corporații „sistemice” sunt prioritare față de protecția reală a intereselor consumatorilor, care devin piese în angrenajul intereselor concentrative ale economiei, cifre statistice ale volumelor de vânzări și ținte ale controlului socio-psihologic al nevoilor și dorințelor. Or, privatizarea tot mai acută a profiturilor și socializarea tot mai largă a pierderilor deturnează economia de piață de la scopul său originar, care înseamnă bunăstarea consumatorului. 

Ironic, realizarea pieței interne și construcția „campionilor comerciali și industriali” sunt de neconceput în absența consumatorilor – prin prețul plătit pe achizițiile comerciale, prin încrederea în comerț, în genere, și în anumiți comercianți, și prin alegerile pe care le fac, consumatorii sunt cei care creează piața și societatea de consum și, astfel, alimentează puterea economică a „campionilor”. Dacă nu ar mai achiziționa, chiar și în proporțiile reduse ale abstinenței cauzate de crizele economice, sociale sau politico-militare, consumatorii ar determina destrămarea întregii economii de piață, cu consecința totalei disfuncționalități a mecanismelor fiscal – bugetare ale statelor membre, care se bazează în proporții ridicate pe taxele și impozitele pe consum. Fără încrederea consumatorilor nu există comerț și, deci, nu există economiei de piață.  

Planul Draghi din septembrie 2024 se concentrează pe „competitivitate” și crearea unor campioni comerciali europeni care au capital și utilizează resurse din toată Uniunea, ceea ce are un mare potențial de a afecta concurența loială între IMM-uri și, la final, bunăstării consumatorilor. Bine, cel puțin, că planul este plin de iluzii și de gânduri afectate de dorința și speranța de a se împlini (wishful thinking), cele mai multe convergând către „tranziția verde” și „digitalizare”, vechi obsesii ale birocrației UE, care deja au dus către faliment economii întregi și state membre ale UE.  

De vreme ce protecția consumatorilor este un domeniu al competențelor partajate între UE și statele membre, în mod normal, principiul subsidiarității ar trebui să corecteze, măcar în parte, neajunsurile cauzate de conflictul de finalități ale UE (care este o construcție politico-birocratică menită a asigura unificarea puterii economice la nivel continental, dar are ca obiectiv și protecția consumatorilor). Statele membre ar putea să contra-balanseze excesul de putere economică și birocratică în favoarea consumatorilor prin reglementări interne care să depășească bariera protecției de minimis a consumatorilor. Numai că acest potențial corectiv al conflictului de finalități ale UE este neutralizat de obiectivul prioritar și originar (reînnoit de planul Draghi) al creșterii puterii economice a întreprinderilor europene. Se pare că statele membre ale UE trebuie să își subordoneze politicile naționale în domeniul protecției consumatorilor acestui scop, punând în umbră necesitatea protecției consumatorilor.

Dezideratul protecției consumatorilor prin norme interne mai favorabile este blocat de tendința de concentrare a puterii politice și a birocrației UE. 

Statele membre ale UE au cedat oricum o parte consistentă din suveranitatea lor națională în favoarea birocrației și a supra-structurii politico-ideologice a UE încă de la momentul aderării la UE. 

În urmarea crizelor care s-au succedat la nivel global începând cu falimentul Lehman Brothers din anul 2008, UE și-a arogat pas cu pas tot mai multe competențe reglementare și de intervenție, cu încălcarea principiului subsidiarității, în defavoarea statelor membre și, deci, a consumatorilor. De exemplu, în domeniul sanitar și alimentar, UE și-a arogat (cutumiar sau prin acte normative adoptate sub impactul excepționalismului juridic, fără dezbatere și fără opoziție) din ce în ce mai multe atribuții pe care, la nivelul anului 2007, când România a aderat la UE, nu le avea. Recent, UE și-a asumat și un neașteptat rol militar și diplomatic, gestionând greșit și contrar intereselor populare în statele membre ale UE, finanțarea unui război care nu este al europenilor, ci al super-puterilor economice și militare – SUA, China și Rusia. 

Cu toate acestea, TFUE stabilește protecția consumatorilor ca obiectiv și ca principiu de reglementare – ceea ce poate „calma” juridic un fenomen economic greșit gestionat și nociv alimentat politic și ideologic.     

Reglementarea puterii economice ca a patra putere în stat, care trebuie separată de celelalte și controlată, pentru a nu putea abuza de putere și pentru a fi moralizată și socializată, este un deziderat actual al lumii noastre. Este bine că, din perspectiva riscului de abuz contra drepturilor omului, Directiva 2024/1760 privind diligența necesară în materie de durabilitate a întreprinderilor, pune corporațiile pe aceeași treaptă cu statele potențial tiranice, este rău că, dată fiind exagerarea părții birocratice a sustenabilității și durabilității, astfel de reglementări au reușit să ostilizeze opinia publică și să determine politicienii să ceară limitarea sau chiar neutralizarea efectelor lor.  

*Așa-numiții „campioni comerciali și industriali” dețin controlul instituțiilor europene, atât direct (prin lobby și revolvind door), cât și indirect, prin ONG – urile „progresiste”

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Hidrogenul

Hidrogenul este un potential combustibil din care se poate extrage energie curată (prin ardere, din hidrogen rezultă apă) și inepuizabilă (apa, prezentă peste tot pe Pământ, conțin hidrogen care, prin ardere se tranformă la loc în apă).

Problema este că hidrigenul este un gaz inflamabil cu putere explozivă foarte mare. În stare lichidă este foarte instabil, explozia unui recipient putând fi de câteva zeci de ori mai puternică decât trotilul (TNT). În lipsa unor tehnologii sigure de stocare și de ardere, hidrogenul este o bombă.

Fără nicio bravadă, reamintesc că hidrogenul este combustibilul care arde în Soare, prin procesul de fuziune nucleară (care determină temperaturi de milioane de grade) hidrogenul devenind heliu.

În ciuda acestui risc de explozie, dar date fiind avantajele preconizate ale hidrogenului, folosit drept combustibil, precum și lupta cu schimbările climatice, se lucrează intens la motoare și rezervoare sigure pe hidrogen care ar urma să fie utilizate la automobile, camioane, nave, aeronave. De asemenea, se lucrează intens și se cheltuie bani mulți pentru introducerea hidrogenului în consumul casnic, în amestec cu gazul metan, pentru încălzire, igienă casnică și mâncare.

Există înclusiv în România dezvoltări recente și proiecte pilot care testează introducerea hidrogenului în amestec cu gazul natural, ca parte a tranziției energetice spre surse mai curate (hidrogen verde, produs din energie regenerabilă).

S-au făcut deja teste cu amestec 20% hidrogen. Companii precum Delgaz Grid (parte a E.ON) au implementat, în perioada 2022-2024, proiectul „20HyGrid”, testând un amestec de 80% gaz natural și 20% hidrogen în rețele locale și aparate casnice”. Testul s-a limitat la localitatea Florești de lângă Cluj, rezultatul fiind „încurajator”. Un proiect similar, dar cu mai mult hidrogen (30%), intitulat „30HyGrid” este în derulare anula acesta*.

Există, de asemenea, teste cu hidrogen pur, fără amestec cu gaz metan (100%). Același Delgaz Grid a lansat, în iulie 2025, proiectul pilot „HyGrid100”, instalând centrale termice pe hidrogen pur la consumatori casnici selectați, inițial în poligoane de test (Mediaș) și apoi pe tronsoane operaționale mici*.

Strategia Națională a Hidrogenului (aprobată în 2024) prevede amestecarea hidrogenului în rețelele de gaze naturale începând cu 2025-2030, cu o creștere graduală (până la 20% inițial). PNRR alocă 600 de milioane de euro pentru adaptarea infrastructurii, vizând decarbonizarea încălzirii casnice.

Odată ce testul a trecut la nivel de strategie națională și lege, utilizarea hidrogenului drept gaz de consum nu mai este o recomandare. În Oltenia, de exemplu, trebuie efectuate 78.000 de racorduri la gaz cu cu 20% hidrogen până în 2026.

Cu toate acestea, hidrogenul poate crește riscul de scurgeri sau aprinderi în rețele vechi (mai ales când amestecul gaz metan – hidrogen trece de proporția de 80 % - 20%), iar producția "verde" este scumpă (2-8 €/kg). Experți (de ex. WWF România) avertizează că nu hidrogenul nu este eficient pentru uz casnic comparativ cu pompe de căldură sau electrificare.

Până se schimbă complet și se schimbă sigur rețelele de alimentare cu gaz casnic, vom mai avea de-a face cu explozii în blocuri și apartemente, mai nou, pentru că se mai și testează hidrogenul, combustibil totalmente verde și inepuizabil, dar exploziv mai abitor decât trotilul.

E indicat ca toată lumea să se intereseze la distribuitorul de gaz casnic dacă gazul metan este sau nu amestecat cu hidrogen.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea – Complexul Energetic Oltenia (CEO) nu se închide imediat și nici nu intră (încă) în faliment, dar se confruntă cu provocări financiare majore și un proces de restructurare accelerat impus de angajamentele din PNRR (Planul Național de Redresare și Reziliență) și de cerințele Comisiei Europene privind tranziția energetică.

Complexul Energetic Oltenia

 Complexul Energetic Oltenia (CEO) nu se închide imediat și nici nu intră (încă) în faliment, dar se confruntă cu provocări financiare majore și un proces de restructurare accelerat impus de angajamentele din PNRR (Planul Național de Redresare și Reziliență) și de cerințele Comisiei Europene privind tranziția energetică.

CEO a înregistrat pierderi semnificative în prima jumătate a anului 2025: circa 244 de milioane de lei, la o cifră de afaceri de cca 3,5 miliarde. Pierderile sunt atribuite în mare parte costurilor cu certificatele de CO2, scăderii vânzărilor de energie pe cărbune și restricțiilor impuse de planul de „decarbonare”. Datoriile totale ale CEO sunt de cca 1,4 miliarde de lei (inclusiv 560 de milioane către bănci).

CEO beneficiază de ajutor de stat (în total, vorbim de 2,5 miliarde de euro), dar acesta se va opri în 2026, ceea ce ar putea agrava situația. Există acuzații de "manipulări contabile" care ar putea duce la faliment, similare cazului Enron, dar acestea rămân neconfirmate oficial.

Există, desigur, un procesul de închidere și restructurare conceput pentru a respecta „jaloane” din PNRR.

Conform Deciziei Comisiei Europene C(2022) 553, România s-a angajat să închidă 1.425 MW de capacități pe cărbune până la 31 decembrie 2025 (plus 330 MW adiționali). Acest angajament aberant afectează în principal CEO (care trebuie să închidă capacități de 1.305 MW).

Până în 2023, fuseseră închise deja 2.025 MW la nivel național.

După 2026, din 10 cariere miniere vor rămâne doar 4 în rezervă (ex. Jilț Nord – închidere 2027; Pinoasa – 2030), iar grupurile energetice majore (Rovinari și Turceni) vor intra treptat în rezervă sau închidere totală până în 2030.

Ministerul român al Energiei a cerut în 2025 prelungirea termenelor cu 1,5–3 ani (până în 2028–2029), pe motiv de deficit energetic. România are frecvent găuri energetice de 3.000 MW pe vârfuri de consum. Între timp, au crescut prețurile și termenele de execuție și livrare a turbinelor pe gaz (din cauza războiului din Ucraina), iar interconexiunile europene nu converg către interesul energetic al României. Ministerul a propus menținerea a 3 grupuri în funcțiune comercială și 2 în rezervă tehnică pentru securitatea SEN (Sistemul Energetic Național). Mai mult chiar, în ianuarie 2025 România a propus amânarea închiderii centralelor pe cărbune cu cel puțin 3 ani (în realitate, amânarea ar trebui să fie cel puțin până în 2049, pentru a putea spera că energia pe cărbune este înlocuită cu ceva similar ca eficiență și cost).

În luna mai 2025, Comisia Europeană a respins analiza tehnică a României folosită ca temei al cererii de amânare, considerând-o ... neconformă cu modelul european de evaluare probabilistică.

Negocierile continuă, dar un eșec ar putea atrage penalități de peste 2 miliarde de euro.

Închiderea forțată a CEO în decembrie 2025 ar putea genera un "deficit masiv de energie", un black out, mai ales iarna.

Costurile sociale și economice ar fi și mai grave. Vor fi 8000 de concedieri directe și peste 100 de mii de locuri de muncă pierdute în industria orizontală (furnizori, clienți).

CEO este vital pentru producția națională de enerie (produce 24% din piața de energie electrică și prestează 40% din serviciile de sistem), dar tranziția către gaze naturale, regenerabile (fotovoltaice) și CCGT (cicluri combinate cu gaz) este obligatorie pentru viabilitate. Dacă nu se acceptă amânarea, închiderea parțială în 2025–2026 ar putea duce la faliment prin pierderi operaționale, dar Ministerul Energiei susține o "tranziție echilibrată" până în 2029.

Situația evoluează rapid ...

Insolvența ar putea fi o soluție - au mai fost salvate de la faliment întreprinderi majore, cum a fost Oltchim*.

Protecția tribunalului, transparența procedurii, anularea actelor frauduloase și pedepsirea celor vinovați de insolvență ar putea nu doar salva CEO, ci ar putea duce la asanarea unui mediu economic și social infestat cu politica de cumetrie din ultimii 36 de ani și contaminat de ingerințele iraționale și obsesive ale birocrației UE. Doar că este nevoie de voința politică de a nu influența judecătorii și de a nu impune ca administratori judiciari niște învârtiți ai insolvenței, ci profesioniști integri și independenți.

*în cazul Oltchim am înfrânt Comisia Europeană într-un proces la CJUE, unde am reușit să anulez o decizie de recuperare a unui ajutor de stat de 1,53 de miliarde de lei, decizie care ar fi dus la falimentul Oltchim

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui - Situație incredibilă. România poate să intre într-o zonă critică de instabilitate energetică

Situație incredibilă. România poate să intre într-o zonă critică de instabilitate energetică și nu pentru că va scădea producția totală însumată, ci pentru că va cădea resursa sincronă. Bonus de prostie: vom mai plăti și o amendă de 1 miliard de euro pentru că nu respectăm angajamentul din PNRR, care a fost negociat de guvernele anterioare atât de bine, încât vom sfârși așa: sistemul energetic este pus la pământ.

„România se află în negocieri cruciale cu Comisia Europeană pentru a amâna închiderea centralelor pe cărbune” – este un titlu din presa națională. Deci am ajuns în situația excepțională să stăm în genunchi, altfel cade sistemul energetic. Explic mai jos ce se întâmplă.

În cadrul PNRR, "ne-am angajat solemn" să închidem până în 2026 capacități pe cărbune însumând aproximativ 1.400 MW, fără ca până acum să fi pus nimic în loc în termeni de energie sincronă sigură. În același interval, hidrocentrala Vidraru – una dintre cele mai importante surse flexibile și stabile – va fi oprită pentru lucrări tehnice de refacere. În sezonul rece, când consumul atinge valori maxime, aceste două pierderi simultane vor reduce rezerva de putere sincronă sub 700 MW, pragul minim de siguranță pentru sistemul energetic național.

Problema nu este câtă energie putem produce sau importa, ci raportul dintre puterea generată de surse cu inerție reală — hidrocentrale, termocentrale și reactoare nucleare — și puterea produsă de eoliene și panouri fotovoltaice, care nu au masă rotativă sincronă. Cu cât acest raport se micșorează (cu cât este mai mare energia fotovoltaică și eoliană și este mai mică energia produsă prin inerția rotorului centralelor hidro, termo, gaz, cărbune), cu atât stabilitatea rețelei devine mai fragilă în lipsa unor capacități de inerție rapide (baterii specifice pentru stabilizarea frecvenței).

Asta înseamnă că orice avarie la oricare dintre reactoarele nucleare de la Cernavodă, în această iarnă, în condițiile actuale, poate deveni critică.

Dacă una dintre unități s-ar opri brusc în această iarnă, într-un moment de consum maxim, în timp ce cei 1.400 MW pe cărbune sunt deja scoși din sistem, pierdem instantaneu circa 700 MW din puterea sincronă activă.

În lipsa unei rezerve rapide și cu o inerție redusă la nivel național, frecvența ar scădea cu peste 0,5 Hz/s, iar sistemul ar putea intra într-o zonă de instabilitate în lanț – adică exact scenariul de blackout regional pe care operatorii europeni îl încearcă să evite prin reglementări stricte.

Așadar, chiar și fără oprirea Unității 1 pentru retehnologizare, România se află deja într-o situație vulnerabilă în iarna 2025–2026. Ca sa nu ne mai amintim care este costul la populatie /KWh...

Dacă aceste măsuri nu sunt aplicate, iar reactorul Unitatea 1 de la Cernavodă va fi decuplat pentru retehnologizare în 2026, România va rămâne fără nicio capacitate sincronă nouă instalată și va intra într-o fereastră de risc energetic major.

Orice cădere bruscă a Unității 2, în acele condiții, ar putea antrena o pierdere de frecvență de peste 0,5 Hz/s – pragul care declanșează automat protecțiile și decuplările în lanț.

Este o situație inacceptabilă, critică, în care se pune în joc securitatea țării, un dezastru generat de graba de a bifa jaloanele PNRR fără o viziune tehnică de siguranță energetică.

România trebuie să renegocieze urgent aceste angajamente, dar va trebui să plătească penalizări de 1 miliard de euro!!!!, să prelungească sau să amâne pe o perioadă nedeterminată termenele de închidere a capacităților pe cărbune, până la finalizarea noilor unități sincrone pe gaz, și să asigure finalizarea rapidă a proiectelor Iernut, Mintia și Tarnița–Lăpuștești.

Am ajuns, din păcate, într-un moment HORROR, în care stabilitatea energetică a țării este pusă în așa pericol. Este o problemă de securitate națională, nu doar de economie.

În aceste condiții, singura măsură posibilă pentru a evita scenarii de risc este gestionarea extrem de atentă a resurselor interne:

- folosirea hidrocentralelor și centralelor pe gaz la 70–85% din capacitate, pentru a păstra rezerve de urcare rapidă în caz de fluctuații;

- menținerea unei baze sincrone minime de 5–6 GW active permanent;

- limitarea injectării fotovoltaice și eoliene la 60–65% în orele de vârf, pentru a evita scăderea bruscă a inerției sistemului.

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui 

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui - 8 miliarde pierdute din PNRR

România a pornit în 2021 cu un PNRR de 29 de miliarde de euro. Ulterior, suma s-a diminuat cu aproape 8 miliarde: 2 miliarde au fost tăiate de Comisia Europeană după recalcularea PIB-ului și 5 miliarde au fost abandonate de guvernele de la București, care nu au fost capabile să le folosească. În realitate, au rămas doar 21,6 miliarde de euro.

Până acum, România a primit 9,4 miliarde de euro, dar a reușit să cheltuiască efectiv doar aproximativ 7,5 miliarde. Restul fondurilor trebuie absorbite până în august 2026. Dacă nu, sunt pierdute! Ritmul actual este însă defectuos: licitații greoaie, birocrație excesivă, întârzieri și tergiversări.

În loc să fie prioritară, Moldova a rămas cu investiții firave, iar infrastructura mare – în special autostrăzile – a fost mereu blocată sau împinsă pe planul doi.

Riscul este dublu: pe de o parte, să pierdem sume uriașe pentru că nu reușim să le cheltuim la timp; pe de altă parte, să facem investiții fără valoare reală, doar pentru a bifa jaloane. Mai mult, multe contracte au fost subevaluate artificial încă de la început, pentru a da impresia că sunt pornite cât mai multe proiecte în fața electoratului. Acum, se amestecă din nou în aceeași „căciulă” și se scot câteva câștigătoare, indiferent de priorități și indiferent că altele sunt deja în execuție, cu grade diferite de progres. Rezultatul? Firme împinse spre faliment, incapacitate de plată, muncitori rămași fără locuri de muncă. Pentru că, în România, nimic nu mai este predictibil.

Ineficiența pregătirii și organizării PNRR se vede clar și din ceea ce am semnalat încă din 2021:

– N-am văzut proiecte majore de cercetare (energie, biotehnologii, nanomateriale, industrii prelucrătoare, medicină de frontieră, etc).

– N-am văzut investiții în industrii și tehnologii de vârf, care să aducă valoare pe termen lung.

– N-am văzut infrastructuri capabile să ridice nivelul tehnologic al țării.

– N-am văzut nici pentru Moldova proiecte strategice reale: infrastructura mare a fost din nou blocată sau împinsă pe planul doi.

În schimb, PNRR a fost construit pe jaloane birocratice, pe capitole, nu pe contracte. Iar pentru guverne slabe a fost exact rețeta perfectă pentru a ieși… o varză „a la România”.

Așa ne-am procopsit cu bani puțini, pierduți pe drum. Investiții mici, fără plus-valoare tehnologică. Moldova – din nou sacrificată.

Deputat AUR.Profesor.Univ.Dr.Habil.Silviu Gurlui