Ce ni se pregateste la nivel european? Suntem pe marginea unei crize maricele. Ea a pornit artificial si se rostogoleste puternic. Noi, romanii, mai degraba trebuie sa cautam resurse, sa producem mai mult, sa facem prospectiuni ca sa avem resursele noastre si sa cintarim ca sa impunem preturi corecte, cit este m3 de gaz la producere, la transport si sa evaluam critic cit ajunge la consumator. Fara cifre ireale sau indici impusi. Eu stiu ca daca merg cu masina 100 de km consum x. Atit consumam si acu 5 ani, atit consum si acum! Sigur, au mai crescut costurile de reparatii sau cu serviciile sau cu en electrica. Ok, pun un coeficient. Sa zicem + 10%. Dar... Munca celor care exploateaza 1 m3 de gaz sau il transporta, nu e mai mare de zeci de ori anul asta decit acum 5 ani! Nu, e aceeasi. Sigur, din pix poate fi. Munceste in Romania cineva de zeci de ori mai mult azi, in aceasta industrie, decit acum citiva ani ca sa produca aceeasi cantitate de gaz? Are ziua 240 de ore? A investit cineva in Romania atitea sute de miliarde de euro in tehnologii inovative sa scoata gaz din piatra seaca? Nu. Si atunci pe ce dovediti costurile? Romania are autoritati sa reglementeze munca?
Doamne. Ia-mi vălul de pe ochi şi voi înţelege minunatele lucruri din legea Ta. Doamne arată-mi mie cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale!
miercuri, 19 octombrie 2022
Profesor.Univ.Dr.Silviu Gurlui - Drumul spre criza de combustibil - Video
Daca avem resursele noastre, logic ar fi sa fim mai putini atinsi de unda de soc. Alte tari stau foarte rau, nu au resurse interne si, din acest motiv, acolo ar fi logic sa fie preturile mai mari.
Daca aplicam aceeasi unitate de masura pentru toti, fie au, fie nu au resurse, prin plafonare sau prin impunerea unor preturi, apoi noi suntem pierduti pt ca Statul nu are cu ce plati. Plafonarea e o gura de oxigen pentru populatie si industrie pentru o perioada scurta de timp. Si daca Statul poate sa subventioneze. Daca nu, basta.
Statul roman nu are aceste resurse compensatorii, ca nu avem, suntem ca vai de capul nostru. Ca urmare, furnizorii cumpara pe datorie. Sunt in pierdere si nu o pot face oricit de mult. In consecinta, cit de curind, tot mai multi furnizori vor renunta si distributia va fi blocata. Ca deja au renuntat, dintre ei. Altfel spus, nu mai avem gaz la coltul casei, nu mai are cine sa ni-l ofere. Sigur, vor fi stocuri, dar cine ni-l aduce acasa?
Noi facem mai departe tot mai multe economii, populatia e indemnata sa stringa surubul cit mai mult, amenintati de preturi si de criza. Evident, vor creste stocurile. Evident, se vor vinde stocurile mai departe, posibil inspre alte tari cu alte industrii care au cu ce plati. Si noi posibil sa ne afundam in criza, mai departe!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu