Se impune o deasă DETOXIFIERE de „viruşiiˮ virtuali și o cât mai deasă tonifiere sufletească reală, zilnică, printr-o trăire personală autentică și o interrelaționare umană vie, cu picioarele pe pământ și cu mintea la cer, faţă către faţă și nu prin vreo interfață!...
Dacă după căderea în păcat am fost aruncați din realitatea dumnezeiască (singura care există cu adevărat) într-o irealitate promiscuă a păcatului, „virtualăˮ şi materialnică, alegerea plăcerii egoiste deturnând sensul primordial al îndumnezeirii omului iar acum îndepărtându-ne de cel hristocentric, cine are minte să priceapă va trebui să observe că, prin așa zisa „socializare virtualăˮ, de fapt, ne fărâmițăm în și mai multe cioburi vremelnice.
Şi, ca și când nu ar fi fost destul, astăzi trăim și mai năvalnic la modul virtual. Adică virtualitatea post-adamică a păcatului și a consecințelor sale, golită de perspectiva vieții veșnice, este dublată acum de virtualitatea post-modernistă, supratehnicizată și neînsuflețită, care înalță și îngroașă direct proporțional cu necredința noastră, şi mai multe ziduri egocentrice între noi. Timpurile moderne ne aduc noi provocări pentru care nu vom găsi răspunsuri directe, nici în Sinoadele Ecumenice, nici în opiniile particulare ale Sf. Părinţi.
De mai bine de o jumătate de secol, trăim într-o revoluţie digitală în care suntem incluşi cu sau fără voia noastră. În fapt, până şi cei mai activi detractori ai noilor tehnologii se folosesc de ele, pentru că au glisat treptat în universul acestora. Marele teolog Jean Claude Larchet vede mai mult rău în tehnologie decât bine, și aici îi dau multă dreptate. Ispitele virtuale sunt foarte mari, la fel și dependenţa de acestea, ajungându-se până acolo, încât, tot mai mulți rămân „captivi în internetˮ!! Soluția este aceeași dintotdeauna: postul faţă de toate, rugăciunea neîncetată și simplificarea vieții!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu