Se împlinesc astăzi 160 de ani de la nașterea Mareșalului Constantin Prezan
Probabil cel mai talentat și mai integru comandant de oști din istoria României moderne, un aristocrat dominat de simțul datoriei și de patriotismul faptelor, un om de o integritate fără fisură. În timpul Primului Război Mondial a fost unul dintre oamenii căruia România i-a datorat supraviețuirea, iar România Mare s-a născut și datorită lui. Mai puțin cunoscut este faptul că Prezan a făcut, în timpul războiului, un uriaș sacrificiu personal, hotărând să-și condamne la moarte propriul nepot, pe ofițerul Constantin Crăiniceanu, fiul surorii lui. Crăiniceanu fusese complicele colonelului dezertor Alexandru D. Sturdza, care trădase și trecuse în tabăra germană.
Prezan a considerat că propriul său nepot nu se putea sustrage regulilor cărora li se supuneau toți ostașii țărani care luptau pentru România.
După război, eroul a ales să nu se implice în politică, deși au fost voci care l-au îndemnat să o facă. S-a retras pe moșia sa de la Schinetea și și-a trăit ultimii ani în discreție, ca un boier de țară, alături de cea de-a doua lui soție și de fiica lor. Un detaliu mai puțin cunoscut este acela că Mareșalul a avut o fiică și cu prima lui soție, Clementina Bantaș-Villara. S-a numit Constanța și s-a măritat cu moșierul Nicolae Poenaru-Iatan, urmaș al vechiului neam de moșneni și boieri din Poiana-Ialomița și văr primar cu pictorul Ștefan Luchian.
Așadar, Mareșalul Prezan, militarul cu îndepărtate rădăcini nobile franceze, s-a înrudit, prin căsătoria fiicei lui, cu câteva zeci de neamuri domnitoare, boierești și mari burgheze românești, cu pictorul Luchian și cu Gheorghe Poenaru-Bordea, primul ofițer român căzut în Primul Război Mondial. Este adevărat însă că relațiile Mareșalului cu fiica din prima lui căsătorie nu au fost niciodată prea calde. Rămân doar ipoteze și speculații asupra motivelor rupturii dintre tânărul Prezan și Clementina, prima lui soție.
Clementina Bantaș-Villara, iubirea de tinerețe a Mareșalului Prezan, avea să se recăsătorească Frunzeanu și să dețină o importantă moșie la Poiana-Ialomița. Și astăzi se mai aude la Poiana de “Frunzeanca” sau “Frunzoaica”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu