Doamne. Ia-mi vălul de pe ochi
şi voi înţelege minunatele lucruri din legea Ta.
Doamne arată-mi mie cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale!
Nu toți astronauții s-au simțit bine în spațiu. Pentru primul astronaut japonez, misiunea a fost un calvar.
Primul astronaut japonez care trebuia să ajungă pe orbită urma să o facă la bordul navetei spațiale americane, însă explozia navetei Challenger a întârziat mult aceste planuri (un astronaut antrenat de agenția spațială japoneză avea să ajungă în spațiu abia în 1992).
Toyohiro Akiyama nu s-a adaptat deloc la bordul Mir: se spune că unul din cosmonauții aflați la bordul Mir ar fi declarat că nu a văzut niciodată pe cineva care să vomite atât de mult[2]. În rapoartele zilnice pe care le făcea pentru TBS era evident că nu-i făcea deloc plăcere să se afle în spațiu[1]: abia aștepta să se întoarcă pe Pământ pentru a fuma și a recunoscut că nu și-a împachetat suficientă lenjerie intimă. După care, și-a cerut scuze pentru impolitețea din rapoartele zilnice. A mai avut de efectuat și unele experimente cu niște broscuțe, pentru elevii niponi, care îi urmăreau cu interes misiunea. A început să se simtă mai bine pe măsură ce se apropia întoarcerea pe Pământ.
Peste 5 ani, în 1995, Toyohiro Akiyama a renunțat la postul TBS, a divorțat și s-a retras în munți, la o fermă din prefectura Fukushima—pentru a cultiva orez și ciuperci organice. Din păcate, dezastrul de la centrala nucleară Daiichi din 2011 l-a obligat să renunțe și la această activitate[3].
Nici activitățile extravehiculare nu se mai fac astăzi așa cum se făceau pe vremuri, dom'le...
Westar-6 este un satelit al companiei Western Union, lansat în 03 februarie 1984 de naveta spațială Challenger (misiunea STS-41-B), împreună cu satelitul indonezian Palapa-B2. Din păcate, propulsorul care trebuia să ducă sateliții pe orbită geostaționară, după ce aceștia au părăsit cala navetai spațiale, nu a funcționat, iar cei doi sateliți au rămas blocați pe orbita terestră joasă. În 16 noiembrie 1984, NASA lansează naveta Discovery în misiunea STS-51-A, care are printre obiective și capturarea celor doi sateliți blocați pe orbită și aducerea lor înapoi pe Pământ pentru reparații.
În imaginea de mai jos îl vedeți pe Dale Gardner, membru al echipajului STS-51-A, în momentul în care se pregătește să captureze, pe orbită, satelitul Westar-6, folosind un dispozitiv denumit Apogee Capture Device (ACD), sau, colocvial, "Stinger". Operațiunea este mai grea decât pare, pentru că satelitul are și o rotație în jurul axei de simetrie, deci astronautul care încearcă să-l captureze trebuie să anuleze mișcarea de rotație. După capturare, cei doi sateliți au fost plasați (manual) în cala navetei spațiale, care i-a adus în siguranță pe Pământ.
Observați că astronautul nu era conectat de vehicul cu un cablu de protecție, așa cum se întâmplă astăzi în activitățile extravehiculare. Asta pentru că Dale Gardner a folosit un dispozitiv denumit Manned Maneuvering Unit (MMU), montat costumului de astronaut, care îi permitea să facă astfel de manevre, departe de vehiculul care l-a dus pe orbită. Dispozitivul a fost folosit doar în 3 misiuni, după care a fost retras (din motive de siguranță). În prezent, costumele de astronauți sunt dotate cu astfel de elemente de propulsie, de dimensiuni mai mici, însă nu sunt folosite în mod curent, sunt acolo doar pentru cazuri de urgență.
Ce s-a întâmplat cu cei doi sateliți? Westar-6 a fost reparat și ulterior vândut companiei AsiaSat din Hong Kong, redenumit AsiaSat-1 (Western Union avea dificultăți financiare) și lansat din nou pe orbită în 07 aprilie 1990, de o rachetă chineză Changzheng-3. Palapa-B2 a fost și el redenumit Palapa-B2R și lansat din nou în 13 aprilie 1990, de o rachetă Delta II (6925-8). Ambii sateliți se află și astăzi pe orbită geostaționară, însă nu mai sunt operaționali.
Din păcate, astfel de misiuni de recuperare a sateliților cu probleme au fost excepția și nu regula pentru navetele spațiale, așa cum se dorea/aștepta, din cauza costurilor din ce în ce mai mari ale exploatării acestora.
Sigur că da, nu e ca și când statul ori UE ar confisca acei bănuți ca să salveze niște zombies, dar canalizarea lor către domenii perdante, cum este tranziția climatică, ar putea determina pierderi dezastruoase.
Sigur că da, Uniunea Europeană se declară atentă la siguranța investițiilor și susține că va canaliza acei bănuți către domeniile de interes pentru UE. Omul va fi liber să se avânte sau nu în riscurile de pe piața de capital, dar dacă UE va spune că e ok, lumea va da buluc să investească în domeniile falimentare și războinice indicate de UE.
Așa s-a întâmplat și în cazul falimentului Lehman Brothers.
Toată lumea a pierdut atunci, minus bancherii, asigurătorii și privilegiații politici. Exact așa se va putea întâmpla și în acest caz: neofeudalii economiei și ai politicii vor face profit (doar ei), iar pierderile vor fi socializate, adică împărțite la zecile de milioane de naivi care vor fi mușcat momeala.
Pe lângă cele 10 trilioane de euro din depozitele bancare ale celor 450 de milioane de cetățeni UE trebuie luate în calcul și fondurile (publice sau private) de pensii, precum și fondurile acumulate de companiile de asigurări pentru asigurările de viață, care sunt amestecate cu titluri de valoare achiziționate de pe piața de capital (așa – numitele unit link - uri). E foarte probabil că vorbim de alte 10 de trilioane de euro la nivel european, căci statele membre UE sunt state sociale, care pun mare preț pe asigurări.
Remarc aici că numai Franța, Italia, Germania, Olanda și Spania, împreună, au peste 12 de trilioane de euro datorii.
Din această perspectivă, diluarea puterii de cumpărare a banilor, prin emiterea de bani fără acoperire în produse și servicii (relaxarea cantitativă), devine un mijloc pentru stat de a-și curăța bilanțul și a mai reduce din valoarea reală a datoriilor, iar pentru cetățeni, un coșmar. Într-o perioadă de 6 ani, din 2019 în 2025, puterea de cumpărare a euro a scăzut cu 40%. În acest ritm, în 30 de ani (perioada de „maturitate” a bondurilor emise pe termen lung), euro poate deveni de 5 ori mai puțin valoros decât este azi. Vom plăti statul ca să ne permită să îl împrumătăm.
Nu va fi, deci, deloc simplu de ales între depozite bancare, sigure în limita a 100 de mii de euro, și investiția în piețe de capital, nesigură, dar tentantă în vederea evitării diluării banilor.
În altă ordine de idei, întrucât vor rămâne, cel puțin în parte, fără depozite ale populației, băncile vor fi nevoite a concura piața de capital (ceea ce nu e chiar rău pentru deponenți, căci pot crește dobânzile la depozite, dar e chiar rău pentru creditarea economiei, căci ... pot crește dobânzile). Băncile vor fi nevoite să intre în competiție și cu fondurile de tip shadow banking (cele mai malefice dintre toate sunt Vanguard, Black Rock, State Street și Fidelity) pentru a convinge oamenii să își țină banii în bănci. În plus, băncile vor fi nevoite să intre în hora “investițiilor”: vor putea plasa bani în piața de capital, deci vor intra în competiție cu … fondurile de pensii.
Ne putem întreba cum vor scoate cămeșa băncile și, mai ales, cum vor renunța la banii ieftini atrași de la populația econoamă, care preferă să nu consume sau să își amâne consumul pentru vremuri mai roz...
De departe, cel mai „tare” efect al programului UE de mobilizare a economiilor populației este torpilarea sistemului financiar – bancar clasic. Economisirea este baza acestui sistem, caracterizat prin rezervele fracționare și emiterea din nimic a banilor – datorie (pe scurt, pentru un euro în depozit, banca poate emite 10 euro – datorie, sub forma unui credit). Fără economiile populației, întregul sistem intră în colaps. Cred că se poate trăi și fără bănci, pe termen mediu și lung, dar consecințele imediate asupra omului obișnuit și asupra IMM – urilor pot fi tragice.
În România sunt cca 700 de mii de societăți (din 1,2 milioane) care depun situații financiare anuale (adică, există economic), mai mult de 95% dintre ele funcționând cu fonduri împrumutate de la asociați și, în mică măsură, de la bănci. Sunt doar câteva zeci de astfel de societăți care au ieșit pe piețele de capital pentru a se finanța prin listare și doar câteva sute care reușesc să se finanțeze, parțial, cu bani de la fondurile de investiții. Programul UE de mobilizare a economiilor populației, jugulând bankingul clasic, va sufoca un întreg sector economic, adică IMM – urile.
Ce oferă UE, ca finanțare a acestui mod de atragere de fonduri și de joc la bursă? Chestii imposibil de accesat. De exemplu, în Programul Național de Redresare și Reziliență, PNRR, sunt prevăzute 38 de milioane de euro cu titlu de ajutor pentru ca IMM – urile să se listeze la bursă. Au fost mai multe sesiuni de accesare a acestor fonduri, la care s-au înscris doar trei IMM – uri, doar una fiind calificată, dar și aceasta s-a retras...
Notă fundamentală: aceste investiții dezirabile pentru UE nu vor fi chiar libere, căci vor merge către domeniile și zonele geografice indicate de UE, cum ar fi armamentul, tranziția climatică, IA, pharma, bio-tehnologia etc. și în Franța, Germania și, probabil, Olanda.
Se vor duce acești bani în economia noastră națională? Nici vorbă. Piața de capital românească este „emergentă”, dar foarte mică în comparație cu Marea Britanie (Londra, în special), Franța, Germania, Olanda, Austria. Banii populației vor fi canalizați în acele economii, ocolind România și, în general, ocolind națiunile mici...
Despre planul irațional și extrem de riscant al Uniunii Europene de a „mobiliza” economiile populației prin plasarea lor pe piața de capital ...
Ultimele două săptămâni au fost pline de anunțuri cruciale ratate și de promisiuni privind afaceri din start falimentare venite de la șefimea UE.
Programul de re-înarmare a Europei (anunțat deja în ciuda unei perioade de pace de aproape 80 de ani) și rezoluția Parlamentului European de susținere neabătută a Ucrainei până la victoria finală contra Rusiei (emisă în ciuda păcii negociate de Trump cu Putin) sunt doar două dintre ele.
Alte două sunt acum sub reflector: programul Uniunii Europene de mobilizare a economiilor populației, recent anunțat de Ursula von der Leyen, președinta încă în funcție a Comisiei Europene, și programul de emitere a unei monede digitale a Băncii Centrale Europene, de asemenea, recent anunțat de Christine Lagarde, șefa Băncii Centrale Europene.
Semnalez aici că cele două directive ale „rezoluției” afacerilor bancare sau de asigurări aflate în prag de faliment, care datează din 2013, au acum parte de o autoritate de rezoluție, adică, de noi birocrați plătiți în stil feudal. Rezoluția, o altă denumire pentru insolvență, poate însemna și salvarea băncii sau a companiei de asigurări cu banii deponenților sau ai asiguraților (procedura se numește bail in). E o măsură care poate fi luată de acești birocrați, iar nu de judecători.
Acum, cu acest program temerar al Ursulei, nu mai este doar despre confiscarea banilor din depozite pentru a ține în viață niște zombies financiari.
Acum e mult mai rău.
Uniunea Europeană a făcut descoperirea epocală că europenii de rând au în bănci economii de peste 10 mii de miliarde de euro și că acești bani cam dospesc în conturi din cauza dobânzilor mici. De vreme ce tot are nevoie de bani pentru înarmare, război și tranziția climatică (care este, de fapt, o tranziție economică spre faliment generalizat), Comisia Europeană a găsit de cuvință să mobilizeze aceste economii, să le pună la treabă pe piața de capital, adică, să le transforme în investiții în acțiuni, obligațiuni și titluri de stat. Garanția și securitatea conferite deponenților de sistemul bancar (cu toate defectele sale) vor fi înlocuite cu riscul pieței de capital. Instrumentele financiare, adică marfa care se comercializează pe piața de capital, sunt riscante. În grade diferite, pot fi active financiare bune, care aduc profit și spor de valoare în timp, dar pot fi și simple bilete de loterie și poker financiar. O companie listată poate da faliment, și atunci acțiunile valorează zero, iar un stat hiper-îndatorat poate intra în faliment suveran, și atunci titlurile de stat valorează zero.
Nu am să intru acum în explicații despre instrumentele financiare derivate, că e prea tehnic domeniul, dar reamintesc tuturor că falimentul Lehman Brothers din 2008 de la aceste chestiuțe ni s-a tras: creditele sub-prime de pe piața ipotecară americană, care erau împachetate ca schimburi de risc de faliment (credit default swap - CDS), cu ștampilă de la marile companii de consultanță și de la asigurători și vândute ca aur alchimic tuturor investitorilor non-sofisticați și fondurilor de pensii ori suverane.
Așadar, moșul și baba care și-au ținut bănuții timp de 40 de ani în bancă sunt invitați să și-i joace la bursă. Chestia cu “investiția” în venture capital, adică, un fel de poker financiar, este de o “frumusețe rară” ca politică publică.
Nu, astronauții Butch Wilmore and Sunita Williams nu au fost blocați pe Stația Spațială Internațională—din păcate s-au trezit într-o dispută politică fără rost.
Eu înțeleg nevoie de clickbait și titluri cât mai spectaculoase, dar avem o problemă când titlurile exprimă un neadevăr care se mai și aliniază unei retorici susținute de persoane care fie habar nu au ce se întâmplă, fie sunt rău-intenționate.
Presa de la noi a tradus "stranded" cu "blocați". Ambii termeni sunt greșiți și nu reflectă realitatea. "Stranded" înseamnă, conform dicționarului Oxford, "left without the means to move from somewhere" și câteva sinonime ar fi "helpless, without help/assistance, without resources, in difficulties”.
Butch Wilmore și Sunita Williams nu au fost niciodată neajutorați, fără ajutor/resurse și nici în dificultate. Și nici nu au fost lipsiți de mijloacele de a reveni pe Pământ, pentru că Stația Spațială are, în permanență, andocate capsule cu locuri libere egale cu numărul de astronauți de la bord. Cu alte cuvinte, ISS poate fi oricând abandonată/părăsită, în caz de urgență, avarie sau din motive medicale. Deci nu putem spune că Butch Wilmore și Sunita Williams au fost blocați, "stranded" sau în dificultate.
O analogie destul de potrivită, cred eu, e următoarea: imaginați-vă că ajungeți pe un vas de croazieră, departe de țărm (nu puteți înota până la mal), dar după ce ați ajuns, șalupa care v-a adus pe vas s-a stricat; trebuie să mai așteptați o perioadă, lungă, până vine următoarea șalupă. Aveți în continuare acces la bărcile de salvare (care vă pot duce la mal, nu plutesc în derivă dacă sunt folosite). Vă considerați blocați pe vasul de croazieră, unde ați visat de câțiva ani să ajungeți?
"Au stat mai mult decât credeau inițial?" Oh, da! Și credeți că asta i-a deranjat? Cei doi s-au antrenat ani de zile pentru a zbura în spațiu, fiind, până la urmă, astronauți de carieră (nu turiști). Nu i-a obligat nimeni să devină astronauți și nici să participe la o misiune test, cum a fost zborul cu Starliner, iar ei erau perfect conștienți de riscurile la care erau expuși.
"E periculos să stai 9 luni în spațiu?" Depinde. Durata normală a unei misiuni la bordul ISS este de 6 luni, deci se consideră un risc acceptabil să petreci 6 luni pe orbită. Însă au fost cazuri când astronauții au petrecut mai mult timp pe orbită: Scott Kelly și Mihail Kornienko au petrecut 340 de zile, Christina Koch a petrecut 328 de zile. Deci nu este ceva nemaîntâlnit și nici extrem de periculos, dacă se execută regulat exercițiile fizice din procedura agreată cu medicii de la sol.
"Dar, Claudiu, Sunita Williams nu părea că arată foarte bine!" Dacă Sunita Williams nu avea o condiție fizică excelentă, nu participa la două activități extravehiculare (avea cine să o înlocuiască); nu aveți idee cât de solicitante sunt aceste activități extravehiculare, dar puteți căuta detalii despre aventura lui Gene Cernan (Gemini-9) sau Buzz Aldrin (Gemini-12) pentru a vă face o idee (deși au mai evoluat puțin lucrurile de atunci și în ziua de azi nu îți mai riști viața într-o activitate extravehiculară). Aspectul fizic se schimbă odată ajuns pe orbită, în principal din cauza circulației sângelui, alterată de condițiile de microgravitație. Căutați orice poză, cu orice astronaut vreți voi, bărbat sau femei, înainte de lansare și apoi după ceva timp petrecut pe orbită, în care probabil nu a făcut duș de câteva zile, nu și-a spălat părul și nici de machiat poate că nu a avut timp/chef.
“Puteau reveni mai repede?” Da, puteau, dacă doreau, dar ar fi dat peste cap întregul program de la bordul ISS, ar fi compromis experimente în desfășurare și probabil dacă era nevoie de o lansare suplimentară, ar fi costat zeci de milioane de dolari în plus. Totul pentru a aduce mai repede niște astronauți care nu se aflau în pericol. Ce sens ar fi avut?
“Ce bine că i-a salvat Elon!”Nu i-a salvat Elon, revenirea lor pe Pământ a fost programată, încă de anul trecut, să aibă loc în luna februarie, Elon Musk nu are nimic de-a face cu asta. SpaceX nu a făcut decât să respecte angajamentele față de NASA. Motivul pentru care cei doi nu au revenit în februarie este pentru că, culmea, SpaceX a întârziat livrarea capsulei Dragon. SpaceX plănuia să trimită o capsulă Dragon nouă în misiunea Crew-10, însă aceasta nu a fost gata la timp. Deci nu doar că Elon nu i-a salvat (pentru că lansarea oricum era programată), dar cei doi astronauți au mai petrecut câteva săptămâni în plus tocmai din cauza întârzierilor SpaceX!
In concluzie, Elon Musk nu i-a “salvat” pe cei doi astronauți, ci SpaceX a derulat o misiune pe care o avea deja contractată cu NASA; din cauza întârzierilor SpaceX, astronauții au ajuns pe Pământ mai târziu cu câteva săptămâni; NASA nu i-a abandonat pe orbită, ci a considerat prea mare riscul de a-i aduce înapoi cu Starliner și a preferat să-i integreze în echipajul aflat deja pe orbită și să îi aducă pe Pământ cu prima ocazie.
Să presupunem că Musk ar fi vrut să îi aducă mai repede pe timpul lui Biden: (i) cine ar fi plătit pentru lansare și procesarea capsulei pentru misiune? NASA a zis că e okay dacă mai rămân, ar fi plătit Musk? Cum se împacă asta cu obiectivele DOGE de a reduce cheltuielile bugetare? De ce să salvezi pe cineva care nu se află într-un pericol? Does not compute, nu are sens; (ii) ce l-a împiedicat pe Musk să lanseze mai repede capsula, la finalul lui ianuarie sau la începutul lui februarie, AȘA CUM CERUSE NASA INITIAL?; l-a împiedicat faptul că SpaceX a prioritizat misiunea comercială Axiom-4 și NASA urma să aștepte până se termină de testat noua capsulă Dragon (până la urmă, când chestia a ajuns politică, a schimbat capsulele).
Al doilea val inca mai consistent de praf saharian (Algeria) traversează Europa. În România, țintind seama de prognoza meteo, este destul de probabil ca praful sa fie antrenate de picăturile de apa, la sol, incepind de simbata dupa-amiaza pina duminica dimineata, odată cu precipitațiile ce ar putea cădea peste vest/nord- vest și nordul tarii. Posibil sa asistam la mașini "ușor colorate" cărămiziu de asa strat! Bucuria spălătoriile auto😊.
Prin precipitare avem la sol depuneri de praf de culoare specifica, roșiatica. Acest praf poate fi mult mai nociv decât praful deja de pe străzi și mai nociv decât praful de origine, din Sahara. Pentru că particulele de nisip pot agata din aer, pe traiectoria miilor de km de deplasare prin atmosfera, alți poluanți sau aerosoli formați pot suferi alte transformări fizico-chimice.
Îndemn populația sa se protejeze sau să nu se expună direct prafului, pe cit posibil. Nu confundam praful din zona noastră cu acesta care călătorește pe așa distanta. Este mai nociv! În plus, acesta poate conține varietăți de resturi organice, prin descompunere/putrefacție, resturi de materiale rezultate în tot felul de teste făcute de oameni, particulele pot agata varietati de bacterii, etc, adaptate conditiilor specifice, extreme. Acest praf poate constitui de asemenea o sursa de hrana pentru culturile agricole sau pentru mediul acvatic.
✈🌍Praful saharian poate contine bacterii și ciuperci potențial periculoase. Ele prind astfel "o călătorie gratuită" spre Europa sau America! Dincolo de concentrațiile mari de praf care se însumează cu ceilalți poluanți din aer, praful din deșert constituie un vehicul pentru transportul global al unor microorganisme, inclusiv al unor agenții patogeni.
■Diversitatea bacteriilor asociate cu evenimentele de praf poate juca un rol semnificativ în sănătatea oamenilor, plantelor și animalelor. Desi pare greu de crezut, solurile din deșert deși inospitaliere pentru a găzdui o comunitate microbiană diversă, microorganisme prezente pot rezista stresurilor fizice (UV, desicare, temperatură) ale transportului atmosferic. De asemenea microorganismele mobilizate în atmosferă împreună cu solurile deșertice sunt capabile să supraviețuiască transportului pe distanțe lungi la scară globală.
■Specii bacteriene cunoscute ca agenți patogeni umani includ Acinetobacter calcoaceticus (care produc infecții ale tractului respirator nosocomial), Corynebacterium aquaticum (care produc infecții ale tractului urinar), Gordonia terrae (care induc tulburari ale sistemului nervos, boli de piele), Acinetobacter calcoaceticusa (bacterie legată de boala vacii nebune), Staphylococcus xylosus, Brevundimonas (patogen oportunist global emergent în infecțiile nosocomiale), Brucella (asociată cu bruceloză) și Haemophilus (asociate cu gripa bacteriană)
Iar exemple sunt foarte multe:
1. OMS a raportat evenimente de furtună de praf în regiunea sub-sahariană ca fiind origini pentru aparițiile locale de meningită meningococică (Neisseria meningitidis), cauzând în jur de 50000 de decese în fiecare an; focarele apar frecvent în regiunea Sahel din Africa de Nord între (și în perioada) lunilor februarie și mai.
2. Insulele Virgine SUA: agentul patogen Pseudomonas aeruginosa, care poate provoca infecții fatale la pacienții cu arsuri, a fost izolat când a fost prezent praful din Africa.
3. California : o furtună severa de praf a cauzat o rată de incidență a coccidioidomicozei de 290 la 100.000. Coccidioidomicoza (plamini afectati si mai ales tractul respirator) se manifesta prin febra, transpiratii nocturne, tuse cu productie de sputa, inapetenta urmata de scadere ponderala. Ciuperca Coccidioides immitis este mai cunoscut agent patogen uman asociat cu furtunile de praf din deșert iar epidemiile pot apărea si in urma furtunilor de praf.
4. Insula Barbados : creștere de 17 ori a afectiunilor de astm (1973- 1996) corespunzătoare creșterii transportului de praf din Africa în regiune
5. Erdemli (Turcia): s-au identificate Kocuria rosea, Corynebacterium aquaticum (care producs infecții ale tractului urinar) și Massilia timonae au fost izolate tot în timpul evenimentelor de praf.
■Praful saharian-vector de împrăștiere a bacteriilor din Sahara! Praful saharian va fi in episoade mai intense in viitor. Eșantioanele de aer care conțin niveluri ridicate de microbi au fost mari in perioada când praful african pătrundea în acea regiune, indicând că microbii au fost transportați din Africa.
■Se cunoaste ca1 miliard de tone de praf din deșert se mișcă în atmosferă în fiecare an iar 80-120 de tone se deplasează spre Europa. Regiunile sursă primară, care includ regiunile Sahara și Sahel din Africa de Nord și regiunile Gobi și Takla Makan din Asia. Norii de praf din deșert pot servi nu numai ca sursă de nutriți pentru plantele terestre și producătorii primari din apele oceanice sărace în nutriți, dar pot servi și ca vehicul pentru transportul global al microorganismelor, inclusiv agenții patogeni.
■Unul dintre semnalele pe care eu le trag este o avertizare si o procedura sa cunoastem, sa informam populația din timp iar cercetătorii sa facă analize rapide, riguroase, cu fiecare val de praf, incit sa identificam repede potențialii agenți patogeni, sa luam masuri din timp pentru a proteja populația.
■Călătoria acestor nori de praf durează si câteva zile. Deci este timp de colectat fie din aer (folosind aeronave de cercetare/monitorizare, baloane ridicate de la sol cu instrumente de colectare/monitorizare praf, etc). Pentru ca respiram aerul cu tot ce e in el. Alergiile, infecțiile transmise nu pot fi neglijate, iar potențiale focare regionale pot apărea asociate cu aceste furtuni de praf, așa cum sunt descrise alăturat, in atâtea studii.
Ne așteaptă două zile încărcate zdravăn cu praf saharian1, 2, 3, 4. Începând de azi după amiaza și mai ales mâine, continuând pina miercuri. Concentrația cea mai mare va acoperi estul țării, inclusiv Moldova. Dar toata tara va fi practic maturata de la vest la est. Acest lucru va putea influenta temperatura atmosferei, va încălzi atmosfera! Indirect, va creste poluarea la sol prin efectul inversiunii termice induse. Puțin probabil sa avem poluare crescuta la sol direct cu praf saharian pe cit poluarea clasică de la sol care va fi presata la sol prin acest efect de încălzire a atmosferei, pe seama absorbției radiației retroimpradtiate de la sol. Probabilitatea sa avem precipitații în aceasta perioada pare foarte redusa, din acest motiv, "revarsarea" prafului peste sol/vegetație, mașini e putin probabil și să mai lase acea imagine dezgustătoare, strat maroniu/portocaliu.
In aparență nu trebuie să ne ingrijorăm, doar reamintesc. Depinde de unde e săltat praful, ce materiale industriale au fost lăsate in urma/particule rezultate din deseuri/degradate/fragmente/materiale descompuse/organisme sunt purtate în aer și pe ce traiectorii călătoresc aerosolii formați care pot agata, pe distante lungi, alți poluanți. Pentru cei alergici, sa aveți grija!Masurile de igiena sunt de luat în seama mai ales pentru alergici.
