Fizician Dr.Claudiu Tănăselia - La ce ne trebuie nouă cercetare spațială, doar suntem țară mică și avem alte priorități!!

 

La ce ne trebuie nouă cercetare spațială, doar suntem țară mică și avem alte priorități. Mai lasă-ne domnule cu spațiul ăsta, noi avem nevoie de lucruri concrete.

Cum ar fi să analizăm solul, să-i determinăm umiditatea și alți parametri de interes pentru agricultură. Deci cam ce face proiectul Tomographic C-band Synthetic Aperture Radar (T-SAR), desfășurat de USAMV București și compania românească Terrasigna, sub umbrela Agenției Spațiale Europene (ESA). Tehnologiile testate în cadrul T-SAR urmează să fie integrate în viitoarea misiune spațială Hydroterra+, în care un satelit geostationar va studia solurile din bazinul Mediteranean.

Detalii, în linkul alăturat 👉 T-SAR: advancing Earth observation

Claudiu Tănăselia

Fizician Dr.Claudiu Tănăselia - Mission-3 Echipamentul companiei clujene CDS va fi primul echipament românesc care va fi trimis pe Lună și primul experiment românesc desfășurat pe suprafața Lunii.

 

 ispace

Anul viitor, un echipament construit la Cluj-Napoca, de compania Control Data Systems (CDS) urma să ajungă pe Lună[1], în cadrul unei misiuni desfășurate de o companie japoneză ispace, la bordul landerului lunar Apex 1.0. Ei bine, echipamentul va ajunge cu întârziere pe Lună, abia în 2027, dar asta nu din cauză că ardelenii ar fi lenți!

Inițial, landerul celor de la ispace urma să folosească (pentru aselenizare) un motor A2200 al companiei americane Agile Space Industries, însă compania japoneză a decis să-l înlocuiască cu un motor mai nou, VoidRunner, al aceleiași companii. Această modificare este cauza pentru care misiunea ispace va întârzia cu aproximativ un an[2].

Mission-3 face parte din programul Commercial Lunar Payload Services (CLPS) al NASA (misiunea CP-12), program al cărui obiectiv principal este stimularea sectorului privat în desfășurarea de misiuni selenare.

Echipamentul companiei clujene CDS va fi primul echipament românesc care va fi trimis pe Lună și primul experiment românesc desfășurat pe suprafața Lunii.

Claudiu Tănăselia

Fizician Dr.Claudiu Tănăselia - Atenție, cad sonde venusiene! Sunt șanse—foarte mici, ce-i drept—ca acest lucru să se întâmple deasupra Bucureștiului!

Update - 10.05.2025 Încă e sus, dar ne aflăm în interiorul ferestrei estimate pentru revenirea pe Pământ a capsulei venusiene Cosmos-482. Deorbitarea acesteia este iminentă.

Avem un update, s-au mai redus zonele unde poate să cadă sonda, România/București rămâne pe listă!

 Marco Langbroek

Deocamdată nu este exclusă nici prăbușirea sondei în România: una dintre ultimele orbite ar putea trece pe deasupra țării noastre, chiar aproape de București (urmăriți liniile albastre din imaginea atașată).

 Atenție, cad sonde venusiene! Sunt șanse—foarte mici, ce-i drept—ca acest lucru să se întâmple deasupra Bucureștiului!

Cosmos-482 este o sondă sovietică, lansată în 31 martie 1972, care trebuia să ajungă pe Venus. Sonda a fost lansată la doar 4 zile după Venera-8 (care chiar a ajuns pe suprafața planetei Venus); în acei ani era un lucru normal să fie lansate două sonde similare spre aceeași destinație, la distanță scurtă de timp, tocmai pentru cazurile în care una dintre ele avea probleme tehnice. Așa cum s-a întâmplat cu Cosmos-482, care trebuia să devină Venera-9, dar nu a mai reușit.

Deoarece Cosmos-482 nu a mai părăsit niciodată orbita Pământului, a primit numele Cosmos-482, prefixul Cosmos fiind folosit de obicei de sateliții despre care URSS/Rusia nu vor să dea prea multe detalii (în prezent așa sunt denumiți public sateliții militari rusești). O problemă cu cronometrul de la bordul treptei secundare a făcut ca aceasta să comande desprinderea prematură a sondei, care a rămas astfel blocată pe orbita Pământului. Câteva fragmente s-au desprins ulterior și au revenit deja prin atmosfera Pământului, dar capsula principală, care trebuia să plonjeze prin atmosfera venusiană, a rămas pe orbită până astăzi. Când se pregătește să revină pe Pământ.

Orbita pe care a rămas Cosmos-482 este una excentrică, adică alungită. În timp, interacțiunea cu atmosfera a făcut ca acum să așteptăm plonjonul său iminent. Și pentru că are cam 500 de kilograme și pentru că a fost construită să reziste condițiilor excepționale de pe Venus, sunt șanse destul de mari ca sonda să supraviețuiască trecerii prin atmosfera Pământului. Cel mai probabil parașutele de la bord, care ar fi trebuit să fie activate în timpul misiunii venusiene, nu mai sunt astăzi funcționale.

Unde va cădea sonda? Nu știm exact, pentru că există deocamdată o incertitudine destul de mare cu privire la momentul în care orbita se va destabiliza complet (adică nu știm care va fi ultima orbită efectuată complet, înainte de plonjonul prin atmosferă), ceea ce înseamnă că nu știm nici când, nici unde va cădea. Dar știm cu siguranță că acest lucru se va întâmpla undeva între latitudinea ~52°N și ~52°S, pentru că înclinația orbitală a sondei este 51.95°.

Și mai știm că evenimentul va avea loc în jurul zilei de mâine. Sau la noapte.

Sunt mai multe site-uri care urmăresc sonda Cosmos-482 și care oferă predicții cu privire la momentul revenirii acesteia prin atmosferă.

Marco Langbroek: Kosmos 482 Descent Craft reentry forecasts [PERIODICALLY UPDATED]

2025-05-10, 07:34 UTC ±10.6 ore

EU SST (EU Space Surveillance and Tracking):

EU SST closely monitors upcoming re-entry of space object Cosmos-482 Descent Craft

2025-05-10, 06:07:26 UTC ±290 minute

The Aerospace Corporation:

aerospace.org

2025-05-10, 05:54 UTC ±9 ore

Claudiu Tănăselia

Fizician Dr.Claudiu Tănăselia - Bugetul propus de Casa Albă pentru NASA prevede

Bugetul propus de Casa Albă pentru NASA prevede

renunțarea la SLS și Orion după Artemis 3 și renunțarea la stația spațială lunară Gateway (a cărei prim modul tocmai ce a ajuns săptămânile trecute în Florida, livrat de Thales Alenia Space din Italia) și deci faultarea tuturor partenerilor europeni, japonezi și canadieni angrenați în programul Artemis;

renunțarea la misiunea Mars Sample Return—cu motivarea că probele deja colectate vor fi aduse pe Pământ de viitoare misiuni cu echipaj uman (da, mă sparg și eu de râs);

diminuarea bugetului pentru Stația Spațială Internațională și, pe cale de consecință, reducerea echipajului și pregătirea tranziției spre stații spațiale private.

Claudiu Tănăselia

Fizician Dr.Claudiu Tănăselia - Nu toți astronauții s-au simțit bine în spațiu. Pentru primul astronaut japonez, misiunea a fost un calvar.

Nu toți astronauții s-au simțit bine în spațiu. Pentru primul astronaut japonez, misiunea a fost un calvar.

Primul astronaut japonez care trebuia să ajungă pe orbită urma să o facă la bordul navetei spațiale americane, însă explozia navetei Challenger a întârziat mult aceste planuri (un astronaut antrenat de agenția spațială japoneză avea să ajungă în spațiu abia în 1992).

Postul de televiziune nipon Tokyo Broadcasting (TBS) a decis să folosească o scurtătură, ocazie cu care spera să-și crească și audiența, așa că a plătit (cel puțin) $12 milioane companiei Space Adventures pentru a-l trimite, în 1990, pe Toyohiro Akiyama, un jurnalist, pe stația spațială sovietică Mir[1]. Nu avea să fie cea mai bună idee.

Toyohiro Akiyama nu s-a adaptat deloc la bordul Mir: se spune că unul din cosmonauții aflați la bordul Mir ar fi declarat că nu a văzut niciodată pe cineva care să vomite atât de mult[2]. În rapoartele zilnice pe care le făcea pentru TBS era evident că nu-i făcea deloc plăcere să se afle în spațiu[1]: abia aștepta să se întoarcă pe Pământ pentru a fuma și a recunoscut că nu și-a împachetat suficientă lenjerie intimă. După care, și-a cerut scuze pentru impolitețea din rapoartele zilnice. A mai avut de efectuat și unele experimente cu niște broscuțe, pentru elevii niponi, care îi urmăreau cu interes misiunea. A început să se simtă mai bine pe măsură ce se apropia întoarcerea pe Pământ.

În 10 decembrie 1990, după o săptămână petrecută la bordul stației spațiale Mir, Toyohiro Akiyama a revenit acasă, la bordul capsulei Soiuz TM-10, alături de cosmonauții Gennadi Manakov și Gennadi Strekalov.

Peste 5 ani, în 1995, Toyohiro Akiyama a renunțat la postul TBS, a divorțat și s-a retras în munți, la o fermă din prefectura Fukushima—pentru a cultiva orez și ciuperci organice. Din păcate, dezastrul de la centrala nucleară Daiichi din 2011 l-a obligat să renunțe și la această activitate[3].

Claudiu Tănăselia

Fizician Dr.Claudiu Tănăselia - Quo vadis, NASA?

 Quo vadis, NASA?

Nimeni nu pare să știe ce se va întâmpla cu NASA în viitorul apropiat. Eric Berger relatează, într-un articol pentru Ars Tehnica[1], faptul că moralul angajaților NASA este la pământ și că unele ședințe din cadrul unor centre ale agenției au fost tensionate, tocmai din cauza incertitudinii ce planează deasupra noii administrații. Plus din cauza influenței crescânde (și nu neapărat benefice) a reprezentanților SpaceX. Plus unele zvonuri care spun că bugetul NASA ar putea fi redus cu 30% și centrele NASA reorganizate.

Schimbarea președintelui a cauzat demisia lui Bill Nelson din funcția de administrator (așa cum era și normal să se întâmple, nimic neobișnuit aici) și desemnarea unui interimar, până la numirea oficială a noului administrator. Haosul din noua administrație de la Casa Albă s-a văzut resimțit și la NASA, pentru că deși inițial NASA anunțase pe site-ul său numele unui interimar, Casa Albă a anunțat un alt nume (care până la urmă s-a impus).

De ceva vreme se vorbește tot mai des despre mutarea sediului central al agenției spațiale, din Washington, DC, în Florida.

Recent[2], NASA a suspendat activitatea tuturor grupurilor de lucru care ofereau recomandări cu privire la viitoarele misiuni planetare: ExMAG, LEAG, MAPSIT, MEPAG, MExAG, OPAG, OWWG, SBAG, VEXAG (pe mine mă leagă amintiri plăcute de VEXAG, pentru că în 2009 am fost invitat să iau parte la un astfel de workshop și toată nebunia cu spațiul și parsec.ro care a urmat a fost declanșată de acea vizită). Motivul suspendării? Se evaluează dacă activitatea acestor grupuri este aliniată cu noile directive de la Casa Albă legate de "equity and inclusion (DEI)". În timpul acestei evaluări în cadrul agenției, multe din paginile web au început să dispară de pe site-ul NASA.

Eric Berger notează în articolul sus-menționat că NASA va trebui să ia decizii importante în următoarea perioadă, care îi vor afecta fundamental activitatea în viitorul apropiat:

(i) viitorul, forma și bugetul misiunii Mars Sample Return (MSR),

(ii) viitorul misiunii Artemis-II,

(iii) viitorul rachetei SLS,

(iv) viitorul stației spațiale Gateway,

(v) viitorul programului Artemis, până la urmă: mai merg astronauții americani pe Lună sau abandonează Luna în favoarea Chinei și se îndreaptă direct spre Marte,

(vi) viitorul Stației Spațiale Internaționale și a sprijinului (actualmente redus) pentru viitoarea generație de stații spațiale comerciale—se dorește să mai avem destinații pe orbita terestră joasă, sau se abandonează și acest domeniu în favoarea Chinei?

Claudiu Tănăselia