Nici activitățile extravehiculare nu se mai fac astăzi așa cum se făceau pe vremuri, dom'le...
Westar-6 este un satelit al companiei Western Union, lansat în 03 februarie 1984 de naveta spațială Challenger (misiunea STS-41-B), împreună cu satelitul indonezian Palapa-B2. Din păcate, propulsorul care trebuia să ducă sateliții pe orbită geostaționară, după ce aceștia au părăsit cala navetai spațiale, nu a funcționat, iar cei doi sateliți au rămas blocați pe orbita terestră joasă. În 16 noiembrie 1984, NASA lansează naveta Discovery în misiunea STS-51-A, care are printre obiective și capturarea celor doi sateliți blocați pe orbită și aducerea lor înapoi pe Pământ pentru reparații.
În imaginea de mai jos îl vedeți pe Dale Gardner, membru al echipajului STS-51-A, în momentul în care se pregătește să captureze, pe orbită, satelitul Westar-6, folosind un dispozitiv denumit Apogee Capture Device (ACD), sau, colocvial, "Stinger". Operațiunea este mai grea decât pare, pentru că satelitul are și o rotație în jurul axei de simetrie, deci astronautul care încearcă să-l captureze trebuie să anuleze mișcarea de rotație. După capturare, cei doi sateliți au fost plasați (manual) în cala navetei spațiale, care i-a adus în siguranță pe Pământ.
Observați că astronautul nu era conectat de vehicul cu un cablu de protecție, așa cum se întâmplă astăzi în activitățile extravehiculare. Asta pentru că Dale Gardner a folosit un dispozitiv denumit Manned Maneuvering Unit (MMU), montat costumului de astronaut, care îi permitea să facă astfel de manevre, departe de vehiculul care l-a dus pe orbită. Dispozitivul a fost folosit doar în 3 misiuni, după care a fost retras (din motive de siguranță). În prezent, costumele de astronauți sunt dotate cu astfel de elemente de propulsie, de dimensiuni mai mici, însă nu sunt folosite în mod curent, sunt acolo doar pentru cazuri de urgență.
Ce s-a întâmplat cu cei doi sateliți? Westar-6 a fost reparat și ulterior vândut companiei AsiaSat din Hong Kong, redenumit AsiaSat-1 (Western Union avea dificultăți financiare) și lansat din nou pe orbită în 07 aprilie 1990, de o rachetă chineză Changzheng-3. Palapa-B2 a fost și el redenumit Palapa-B2R și lansat din nou în 13 aprilie 1990, de o rachetă Delta II (6925-8). Ambii sateliți se află și astăzi pe orbită geostaționară, însă nu mai sunt operaționali.
Din păcate, astfel de misiuni de recuperare a sateliților cu probleme au fost excepția și nu regula pentru navetele spațiale, așa cum se dorea/aștepta, din cauza costurilor din ce în ce mai mari ale exploatării acestora.
