Sfânta Biserica Ortodoxă

marți, 1 noiembrie 2022

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Despre modul în care corporațiile încalcă drepturile omului, iar statul se face că plouă, în timp ce CtEDO, infestată cu exponenți ai ONG - urilor globaliste, dă girul său celor mai nebunești ideologii, consacrându-le ca “libertăți”.

Guvernarea corporatistă în era capitalismului de supraveghere

Mai jos este un extras din textul discursului pe care îl voi ține mâine la Facultatea de drept, la o Conferință dr Drept comercial. Titlul prelegerii este “Guvernarea corporatistă în era capitalismului de supraveghere”.

“Corporațiile încalcă frecvent drepturile fundamentale ale omului și libertățile cetățenești. Aceasta este o realitate, iar nu o teorie a conspirației.
1. Plaja acestor fapte este foarte largă, încluzând chiar și crimele contra umanității și afacerile ilegitime cu regimuri politice criminale, teroriste.
Concentrarea aberantă a proprietății asupra resurselor naturale și consumul iresponsabil al acestora determină refuzul dreptului la hrană, la adăpost, la educație sau la îngrijirea sănătății de care suferă un mare număr de oameni nevinovați și lipsiți de apărare.
Corporațiile practică frecvent și pe scară largă, în ciuda ipocritelor lor angajamente etice, sclavia, munca minorilor, exploatarea și promovarea urii sau disprețului contra săracilor și a înfometaților/malnutriților. Corporațiile sunt deseori vinovate de limitarea sau refuzul accesului la sistemele de sănătate (mai ales prin prețurile medicamentelor, prin asigurările de sănătate pentru privilegiați și prin segregarea pe criteriul cetățeniei/originii etnice), de neutralizarea dreptului la un mediu sănătos și de distrugerea biodiversitătății marine și pădurii amazoniene.
Totul înseamnă bani, dividende cât mai mari și capitalizări bursiere care cresc continuu, inclusiv în favoarea unor acționari instituționali care ar trebuie să reprezinte omul obișnuit, iar nu să profite de pe urma suferinței altora – de regulă, în această postură se situează fondurile de pensii sau suverane, universitățile, municpalitățile, organizații caritabile etc., toate gestionate de giga-fonduri de gestiune, care se impun totalitar la nivel global tocmai prin utilizarea mitului creșterii economice continue și al profitabilității nesfârșite și insensibile la aspectele umane.
Banii globalizați nu mai au miros.
Iată în ce s-a transformat guvernarea corporatistă contemporană.
2 Corporațiile prioritizează greșit drepturile fundamentale și libertățile cetățenești, în contradicție cu agenda curentă a omului de rând.
Drepturi cândva periferice, nedecantate suficient pentru a pătrunde în panoplia drepturilor fundamentale, au luat locul drepturilor esențiale și a libertășilor cruciale.
Sub efectul propagandei și al „oengeocrației”, instituții judiciare globale (de mare prestigiu în urmă cu 20-30 de ani, dar înscrise acum pe o pantă fatală a decredibilizării totale) s-au concentrat pe identitatea de gen, pe discriminarea pozitivă a anumitor rase sau categorii de populație sub pretextul luptei contra rasismului și a „homofobiei”, pe antinatalism, pe veganism și insectofagie etc., zi de zi ieșind la iveală tot felul de alte aberații „progresiste”, aparent bine intenționate.
Un sumbru drept la moarte (euthanasie) înlocuiește treptat dreptul la viață. Vezi, de exemplu, cazul copilului de 12 ani din UK, în cazul căruia instanțele britanice au decis deconectarea de la aparate, în ciuda opoziției părinților și a unei părți din societatea civilă – în plin regres demografic al europenilor, CtEDO a considerat, astă vară, că statul britanic a procedat corect oferindu-i acelui copil dreptul la o moarte izbăvitoare. Vezi, de asemenea, noua legislație canadiană care facilitează financiar sinuciderea „demnă” a celor care nu mai au bani să trăiască decent și a celor care suferă de depresie, inclusiv a celor care au vărsta de 19 ani.
De altfel, Curtea de la Strasbourg a consacrat recent și dreptul de a descraliza incinte și obiecte religioase sau culturale clasice, tradiționale, care se întâmplă să fie și simboluri culturale perene și ubucui. A se vedea cazul catedralei pariziene La Madeleine, construită de Napoleon în stiul templelor grecești antice – în 2013, o femeie din organizația feministă ucrainiană Femen s-a urcat goală pe altar, cu o un ficat de vită în mână, simbolizând avortul, și strigând că Iisus ar fi trebuit avortat, iar CtEDO, în urmă cu 10 zile, a considerat că „protestatarei” i-a fost încălcat dreptul la liberă exprimare cînd a fost condamnată la un an de închisoare cu suspendare pentru asta. Ca urmare, zilnic vedem la tv sau pe net episoade de „protest” la care opere de artă universală, de valori inestimabile, sunt distruse pentru că ar simboliza lumea veche, neprietenoasă cu mediul – celebrul tablou al lui van Gogh cu floarea soarelui și tabloul lui Vermeer cu fata cu cercel de perlă au avut această soartă, recent.
În același timp, CtEDO și-a dat girul experimentului global medical și genetic recent finalizat, cu toate riscurile și implicațiile acestuia asupra sănătății și rezilienței speciei umane, conscrând corectitudinea supunerii față de edictele „științifice” ale tehnocrației, sub pretextul sănătății și siguranței publice.
Dreptul la sănătate este înlocuit azi cu obligația de a fi sănătos
Dreptul la socializare și la comportament civic și politic activ este înlocuit cu distanțarea socială, auto-izolarea în „spații sigure” și cu prezența permanentă pe rețelele de socializare și în universuri paralele, simulate.
Dreptul la libertatea de opinie și credință este înlocuit cu dreptul de a adera la secte, comunități de gen, bule de internet, religii corecte politic și ideologii compuse pe baza unor informații dintr-o singură sursă, a căror veridicitate nu poate fi pusă la îndoială fără a antrena automat sancțiunea excluziunii sociale, academice, economice etc.
Combaterea schimbărilor climatice (de care au fost, sunt și vor fi vinovate corporațiile deținătoare și consumatoare vorace de resurse ne-regenerabile) este pusă pe seama populației și bagatelizează drepturi ale omului, cum ar fi dreptul la alimentație, la adăpost, la confort termic, la liberă circulație și la liberă alegere a locului de muncă ori a activității generatoare de venit.
Sub impactul propagandei acerbe și neîntrerupte pentru aceste „drepturi” periferice, lumea noastră a uitat de convenții, pacte și tratate internaționale (forgotten law) care se concentrează pe drepturile esențiale, cum ar fi dreptul la viață, demnitatea umană, libertatea de opinie, egalitatea de șanse, dreptul la muncă și dreptul la autodeterminare.
Toate aceste remodelări forțate ale fundamentelor etice, umaniste, suveraniste și familiste ale drepturilor omului sunt ghidate exclusiv de motivații de marketing și de ideologie.
Iată în ce s-a transformat guvernarea corporatistă contemporană.
3. Corporațiile (și statele „civilizate” care le susțin) practică un dublu standard în privința sancțiunilor aplicabile încălcărilor drepturilor omului
Un regim totalitar din sud va fi aspru sancționat pentru genocid, dar corporația occidentală care i-a vândut armament sau i-a oferit finanțare pentru a susține „revoluția” nu va fi sanționată în niciun fel.
Un regim terorist arab, african sau sud-asiatic va fi interzis global (la fel și „exponenții” săi), dar o corporație occidentală care face afaceri ultra-profitabile cu sau pe seama acestui regim terorist va fi apărată de toți avocații, de toate ong-urile de protecție a drepturilor omului, de toți influencerii, de toate sistemele judiciar și de toți politicienii cu putere de decizie.
4. Este un adevăr contra-intuitiv, dar indeniabil: trăim în plin neo-feudalism.
În lumea „noastră” globalizată, corporațiile transnaționale și statele care le susțin lucrează permanent la ruperea barierelor legale, culturale și istorice naționale, pentru a-și putea plasa mai bine produsele și serviciile și pentru a acapara resursele disponibile cu banii care circulă la nivel global sub formă de datorie. Este ceea ce se numește neo-liberalism, întrucât aceste libertăți au un caracter unilateral – doar fluxurile de produse, servicii, bani și resurse naturale care îi au ca beneficiari pe marii neo-feudali ai economiei au beneficiul lipsei de granițe și bariere legale naționale, iar nu și restul lumii. Omul normal trebuie să se supună regulilor pe care puternicii zilei sunt liberi să le impună, de pe poziția unor creatori originari ai unui drept a-național, nesupus suveranității niciunui stat. Omul normal trebuie să fie legat de glie, pentru a nu mai putea urca în ascensorul social. Aerul rarefiat de la ultimele etaje este doar pentru privilegiați.
Adevărul e că actorii sociali și economici puternici, influenți, chiar sunt privilegiați, inclusiv când încalcă drepturile omului, iar cetățenii obișnuiți, mai ales cei marginalizați, mai ales cei periferici, sunt privați de drepturile și libertățile lor fundamentale și prin faptele pentru care marii actori economici și sociali globali sunt imunizați din punctul de vedere al răspunderii.
Este un injust și imoral dezechilibru de putere (imbalance of power) din care rezultă, în mod „natural”, încălcări ale drepturilor omului, precum și o ocultare sistematică a acestor încălcări, prin intermediul mass-media și al social media, aservite puternicilor zilei. Nu este de mirare că multe încălcări ale drepturilor omului rămase nesancționate sunt atribuite unor subsidiare cu sediile în țările sărace sau periferice ale corporațiilor multinaționale, unde sursele de informare, sistemele judiciare și societatea civilă sunt slabe și incapabile să facă față barajului informațional al mass-media globale.
Corporațiile globale sunt unicii câștigători ai globalizării – în goana lor permanentă după profit și resurse se implică în (sau cauzează) grave și extinse încălcări ale drepturilor omului în teritoriile de peste mări în care activează, dar executivii lor sunt rareori prinși și sancționați. Dacă se întâmplă să apară câte un țap ispășitor, atunci i se aplică doar amenzi penale, unele chiar negociate cu procurorii pecuniariști de tip american, orientați către câștigul bănesc. Aceste amenzi nu sunt aproape niciodată imputate executivilor corporațiilor sau patronilor lor (reali sau oameni de paie ai stăpânilor din umbră). Sarcastic și cinic, aceste amenzi se regăsesc în costul produselor și serviciilor pe care (nu putem să nu) le cumpărăm de la ele pentru că there is no alternative (TINA). Și da, aceste corporații – dictatori, care sunt și corporații – infractor, continuă să existe chiar și după ce devin penale, deși ar trebui să fie decăzute din drepturi sau dizolvate.
De ce se întâmplă asta?
Corporațiile globale nu doar că susțin financiar „elitele” politice sau tehnocratice internaționale, europene sau locale, direct sau prin ONG – uri sponsorizate de ele, dar se implică deseori și în campaniile guvernamentale de persecuție a criticilor sistemului, atâță flacăra războiului și, în unele cazuri, participă activ la crime de război ori crime contra umanității, pentru care este absolut necesară o conspirație globală a tăcerii.
Violările drepturilor omului sunt comise în contexte specifice, dar mereu cu scopul de a atinge anumite ținte economice, sociale, militare sau politice, operațiuni ample, intinse pe decade sau secole, la care statele „civilizate” se asociază sau la care instigă.
Când corporațiile merg mână în mână cu statul, care le asigură „spatele” cu forța armată, vorbim, pur și simplu, de fascism. Statul care se asociază corporațiilor majore are și calitatea de „proprietar” al armatei, al poliției și al sistemului judiciar, dar și poziția autoritară de emitent al regulilor normative, permanent defavorabile omului de rând și favroabile corporației – dictator”.

Profesor.Univ.Dr.Silviu Gurlui - Solutia scaderii preturilor? Productivitate sporita, surse mai multe, tehnologii noi.


Dimineata, la 6:45, am rezolvat nervul unui dinte, avind 2 ore o falca parapsiho de la injectie, apoi la Spiridon am facut citeva analize specifice. Dupa ce am terminat, am iesit afara, in curtea Spitalului, la ora 10, sa dau acest interviu la #AlephNews. Astrele s-au aliniat sa ma incadrez la secunda in toate.
Alaturat, un interviu pentru a identifica solutiile sa avem o economie sanatoasa si cu putere de cumparare a cetatenilor, mult mai mare. Solutia nu sta in subventii si plafonari, oricite, oricum, ci mai ales prin productivitate, prin prospectarea unor resurse noi, prin valorificarea la maxim a celor existente si la identificarea unor noi tehnologii. Ca sa crestem organic, sanatos, prin munca, prin competitivitate si respect pentru cetateni.

Ieri seara, la ora 22, am dat un interviu la #AlephNews. Pentru uz casnic: preturile primei jumatati ale anului 2022 raportate la anul 2021.
Fiti atenti:
La energie electrica
Romania - CRESTERE pret cu 55 %
Bulgaria, Franta, Germania - CRESTERE pret cu ~3-7 %
Olanda- SCADERE pret cu 54 % !!!!!
Slovenia, Polonia- SCADERE pret cu 3 % !!
Ungaria - SCADERE pret cu 1 % !
La gaz:
Romania - CRESTERE pret cu 94 %
Majoritatea tarilor din vest - CRESTERE pret cu 20-34 %
Ungaria - SCADERE pret cu 1 % !
Ungaria pare cea mai stabila tara. Romania este cea mai afectata. Adica am saracit cel mai mult din toate tarile europei.
Mai sunt citeva tari, 3-4 peste noi, cu procente apropiate, la energie sau la gaz, dar simultan.

luni, 31 octombrie 2022

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Cantitatea de date create și stocate de umanitate se dublează la fiecare 2 ani

Cantitatea de date create și stocate de umanitate se dublează la fiecare 2 ani. 

Fiecare nou centru de date consumă curent electric cât un oraș de mărime medie. 

Centrele de date care există deja consumă 2% din cantitatea de energie produsă azi pe glob. Energie care, acum, e doar în proporție de 2% “verde”.

Ca să ne poată controla ca pe niște emotional puppets, gugăl, apăl, feisbuc, amazon, microsoft & stuff trebuie să aibă baze de date cu caracter personal din ce în ce mai mari, care consumă energie din ce în ce mai multă. 

În 2040, procentul de energii consumată de centrele lor de date va sări de la 2% la 10%… 

Foamea de date (mai ales cele cu caracter personal pe baza cărora ni se modelează personalitatea ca și când am fi din plastilină) este atât de mare încât aitiștii au ajuns să stocheze date direct pe structuri de ADN. 

Recent, în colaborare cu compania Biomemory, Biblioteca Națională a Franței a reușit să stocheze peste 100 de miliarde de copii ale … Declarației Drepturilor Omului și Cetățeanului din 1789. 

Mișto ironie - în țara care a impus cel mai dur și șocant apartheid sanitar, bazat pe nazipass-ul intitulat “certificat verde”, se fac experimente cu fosilele legale de la începuturile epocii moderne, acum, la trecerea abruptă către totalitarismul digital, unde nu mai există liber arbitru și drepturi individuale, ci ordine “liberală” internațională și “drepturi” colective. 

Nu e clar dacă ADN-ul utilizat e de om, greiere, lăcustă sau virus care a suferit un gain of function. 

Nu e clar nici dacă sobrietatea energetică le este impusă și celor din Big Tech care au cele mai big și mai multe centre de date, consumând energia pe care orașe întregi, cu tot cu instituții sanitare, educative, academice, culturale și istorice, trebuie să o economisească, pentru că așa e “narativul” creat și impus de … Big Tech. 

Pe de altă parte, însă, ce sarcastică e lumea de azi: nu mai există teorii ale conspirației, căci au devenit, toate, fapte. Rămân factcecării fără job/hobby. Nț, nț.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Camera de Comerț și Industrie a României și SCA Piperea și Asociații, în parteneriat cu RomInsolv SPRL organizează, în ziua de 3 noiembrie 2022, începând cu ora 10:00, conferința „Indiciile macro-economice ale insolvenței sistemice. Realități și soluții pentru redresare”


Camera de Comerț și Industrie a României și SCA Piperea și Asociații, în parteneriat cu RomInsolv SPRL organizează, în ziua de 3 noiembrie 2022, începând cu ora 10:00, conferința „Indiciile macro-economice ale insolvenței sistemice. Realități și soluții pentru redresare”.

Evenimentul se va desfășura la sediul CCIR Business Center, Amfiteatrul A. I. Cuza.
Inflația, creșterea dobânzilor, scăderea puterii de cumpărare și reducerea abruptă a venitului intern brut nu sunt singurele indicii ale unei posibile depresiuni economice pe final de an 2022 și început de an 2023. Programele guvernamentale de susținere a economiei contra efectelor negative ale perioadei de pandemie, cum ar fi IMM Invest, denotă o realitate cruntă, diferită de previziunile care au stat la baza conceperii acestora, precum și un risc major de dezechilibre bugetare. S-a considerat că, oricât va costa, statul va sprijini economia și populația, în speranța că economia își va relua creșterea la ieșirea din pandemie. Evoluția în V s-a dovedit a fi însă, o evoluție fluctuantă în W, urmată de o scădere și o stagnare prelungită (L), cu mari „șanse” de a deveni o groapă de potențial. Astfel, programul IMM Invest, alături de altele concepute în această perioadă, nu înseamnă altceva decât o expunere a statului pe garanții pentru credite care depășesc 10 miliarde de euro. Mai mult de 85% din sumele obținute de la bănci au fost utilizate de către IMM pentru capital de lucru, doar 15% fiind utilizate pentru investiții. Și mai grav, capitalul de lucru nu a fost utilizat pentru nevoile curente de finanțare, ci pentru „rostogolirea” datoriilor istorice.
Insolvența poate fi o soluție de evitare sau de tratament judiciar/administrativ al dificultăților financiare ale întreprinderilor – conferința își propune să identifice și să fixeze aceste soluții, într-o manieră simplă, comprehensivă, ușor de utilizat, atât de către comercianți, cât și de către instituțiile creditoare, autorități și instanțe. Legea insolvenței, care tocmai s-a modificat, permite noi metode de alertă, prevenție și tratament extrajudiciar al dificultăților financiare ale întreprinderilor debitoare.
Falimentul, la rândul său, poate fi utilizat ca o metodă rapidă, onestă și ordonată de asanare a mediului economic, prin eliminarea din matricea de afaceri a întreprinderilor neviabile, care contaminează mediul de afaceri, inclusiv prin reintroducerea în circuitul juridic, fiscal și economic al activelor inițial neviabile, într-un mod care poate să fie prietenos cu mediul și respectuos cu reglementările ecologice.
Procedurile de insolvență pot fi utilizate chiar și ca metode de privatizare a întreprinderilor publice aflate în dificultate financiară, metode care pot fi utilizate fără teama de intervențiile restrictive ale autorităților din domeniul ajutorului de stat.
De asemenea, procedurile de insolvență pot fi soluții la gravele crize de supra-îndatorare în care ajung tot mai mulți simpli particulari, cetățeni care sunt afectați de creșterea exponențială a costului vieții, de ratele crescătoare ale creditelor ori chiar de falimentul angajatorului, cu consecința șomajului de lungă durată.
Legislația fiscală permite, de asemenea, proceduri administrative de redresare a contribuabililor cu datorii, care îmbină eșalonarea cu ștergerea unei părți din datoria fiscală. Aceste proceduri pot fi utilizate chiar și de către întreprinderile insolvente, cu condiția ca acestea să intre în vigoare după ce debitorul iese din insolvență.
Tematica conferinței
Indicatori economici care se înrăutățesc și costuri care cresc vertiginos. Soluții de consolidare sau de creștere a lichidității
Alerta și responsabilitatea managerială ca mecanisme de prevenție a dificultăților financiare ale întreprinderii
Întreprinderi mari și IMM-uri în dificultate. Rolul băncilor și al programelor de stat (de tipul IMM Invest) în finanțarea – punte
Redresarea și ștergerea datoriilor
Insolvența cu metodă de salvgardare
Facilitățile fiscale ca metode de redresare. Eșalonarea și ștergerea datoriilor bugetare, în sistemul OG nr.6/2019
Falimentul ca metodă de asanare a economiei și de reintroducere a activelor viabile în circuitul economic
Insolvența comercianților persoane fizice
Destinul personalului întreprinderilor insolvente
Conferința va fi deschisă de:
Mihai Daraban, Președinte al CCIR și
Gheorghe Piperea, Managing Partner, Piperea și Asociații.
Speakerii confirmați
Florin Spătaru, Ministru al Economiei
Daniel Zamfir, Senator
Florian Neagu, Director Banca Națională a României
Florian Geantă, Președinte Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului
Dumitru Nancu, Președinte Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru IMM
Călin Coșar, Președinte Camera de Comerț și Industrie România – Israel
Alexandru Rățoi, asistent universitar, avocat Piperea și Asociații
Irina Sorescu, avocat Piperea și Asociații
Valentin Drăgoi, avocat
Dan Paul, membru al consiliului de administrație al BVB
Călin Rechea, analist financiar
Florian Mateiță, asociat RomInsolv SPRL
Partener media: ziarul Bursa.

Profesor.Univ.Dr.Silviu Gurlui - Probleme in sistemul energetic din Ucraina?


Sursa poza lankan.org

Am fost invitat la #Antena3 si am prezentat punctul meu de vedere. Se pare ca in ultima zi au fost mai multe atacuri focalizate pe resursele energetice din Ucraina. Trebuie mentionat ca informatiile, in cea mai mare parte ajung din putine surse si mai ales din Ucraina. Acestea ar putea fi completate pentru a le da credibilitate cu imagini satelitare dar care lipsesc in spatiul public. Ori eu nu le am.

Kremenchuk este o centrala electrica de 700 MW data in folosita prin 1962. Are 12 unitati hidraulice verticale cu turbine tip pale rotative
La Cerkasy este o termocenntrala care are 5 turbine care genereaza 200 MW dar si 14 centrale termice (boilere) penyru a asigura cu agent termic si un combinat chimic de fibre.
Se pare ca nu au fost afectate insa o parte din populatie ar avea probleme cu energia electrica.
________________________________________________
"O centrală hidroelectrică majoră de la Kremenchuk, în centrul Ucrainei, a fost atacată, a spus guvernatorul regional, fără a preciza dacă a fost lovită sau avariată.
.....
Rapoarte neconfirmate de pe rețelele de socializare și de presa locală sugerau că și centrale hidroelectrice au fost atacate în regiunea Kiev, în regiunile de sud Odesa și Zaporizhzhia și în regiunea centrală Cerkasy."

vineri, 28 octombrie 2022

Profesor.Univ.Dr.Silviu Gurlui - Daca se inchid centralele termoelectrice in plina criza, nu vor creste preturile si mai mult?

Daca se inchid centralele termoelectrice in plina criza, nu vor creste preturile si mai mult? 

Ceva da cu virgula!

Două grupuri energetice pe cărbune, la Turceni şi Rovinari, se inchid. In total dispar 660 MW din sistem. Ele vor fi trecute în rezervă tehnică, pentru ca, în momentul în care va fi nevoie ....să poată fi puse în funcţiune. (imediat)
Clar, in plina criza, noi devenim cam bizari. Preturile cresc atunci cind produsul pe piata devine mai redus, cererea e mai mare, deci platim mai mult. Cei 660 MW, e un cistig sau o pierdere pentru cetateni?
Aceste centrale sunt colosi industriali, se pot deschide dintr-o data, asa, peste noapte?
Daca se inchid, inseamna ca se inchid si minele de carbune. Alta fericire.
Sigur, termocentralele pot fi retehnologizate cu instalatii de cresterea randamentului si de scaderea poluarii fie se pot inchide treptat, insa exclusiv dupa ce avem clar excedent energetic foarte mare, cintarind eficienta, locurile de munca, sanatatea si siguranta oamenilor, poluarea.
Macar daca aveam acum 1400 MW de la reactoarele 3 si 4 (pe care ...nu le avem), atunci era ceva mai bine.
Sunteti siguri ca vom avea suficienta apa in zona hidro, la anul, ca sa avem energia necesara? Daca vom avea un an si mai secetos? Pentru ca este posibil. De unde luam energie daca ne inchidem si termocentralele, aici eram macar siguri pe carbune. Pe Hidro si Eoliene nu avem certitudini. Deci, importam, nu?
Inteleg ca importul de carbune, acum, in Romania din afara (Africa de Sud) a crescut cu 30%!!! In Europa a crescut cu 700%. Nu suna oare mai bine sa exportam noi carbunele in Europa, carbunele din minele noastre; cistigam ceva, nu?

joi, 27 octombrie 2022

Profesor.Univ.Dr.Silviu Gurlui - Reactoarele 3 si 4 de la Cernavoda


Sursa Poza

Reactoarele 3 si 4 de la Cernavoda

Am fost invitat la #AlephNews sa prezint un punct de vedere. Sunt surprins, oarecum, ca SUA se gindeste la o schema de finantare. Un proiect abandonat, de cita vreme? Sunt 40 de ani de cind a inceput proiectul Centralei. Unitatile de care vorbesc (3 si 4) zac de fix 30 de ani (prin 1992 sunt puse in stare de conservare).
Deci, de 30 de ani, nu am reusit sa facem nimic. Am mers in ritm de melc cu deficiente locomotorii. 2 pasi inainte, 3 pasi inapoi. Toate cele 4 reactoare sunt identice (sarcofagul, constructia de beton, etc). Dupa cum stim, primul reactor a fost gata in 1996, al doilea dupa 10 ani, prin 2007. Daca e sa calculam reactorul/fiecare 10 ani, ar fi trebuit sa mai avem unul prin 2017 si altul prin 2027. Sanse mici daca nu chiar nule sa vedem macar un reactor nou, pina in 2027!!!
Am avea nevoie ca de aer de doua reactoare suplimentare. Cu energie poti construi, poti produce, poti transforma fie si apa in hidrogen (desi tehnologia nu este eficienta) dar poti inlocui combustibilul gazos, poti resuscita irigatiile chiar si pe timp de seceta crunta, poti transforma multe, dar, cel mai important, fiind independenti, am putea avea un pret romanesc. Sau nu se mai poate? Sigur, nu prea se mai poate. Ai productie, si surse dar e suficient? nu. Trebuie si retea de distributie.