Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Tema comasării alegerilor are motivații profund și jenant anti-democratice. Cică prea multe alegeri ar obosi electoratul și ar fi scumpe.

 

„Importanţa şi necesitatea măsurilor de reducere a cheltuielilor bugetare într-un context de criză economică - incontestabile de altfel - nu se pot constitui însă în argumente care să susţină, în orice condiţii, restrângeri ale exerciţiului unor drepturi sau ale unor libertăţi sau care să susţină măsuri de natură a afecta principii fundamentale ale statului de drept” - CCR, decizia nr. 51/2012.

Tema comasării alegerilor are motivații profund și jenant anti-democratice. Cică prea multe alegeri ar obosi electoratul și ar fi scumpe.

Democrația costă, democrația necesită implicare, democrația poate părea iritantă. Dar participarea frecventă la alegeri este singura modalitate în care poporul poate decide pe cine îi alege drept reprezentanți ai săi, instruiți să gestioneze treburile publice cu responsabilitate. În lipsa alegerilor, societatea se ierarhizează în funcție de interesele economice și ideologice, punând în fruntea statului și în contra binelui public elite auto-mandatate, imune la răspunderea pentru necazurile și belelele cauzate populației. Iar în spatele cortinei, păpușarii, simbioții malefici ai statului totalitar. Chiar mai rău decât atât, aceste elite nealese de nimeni capătă și obiceiul de a „externaliza” funcțiile esențiale ale statului, adică de a vinde indulgențe și privilegii unor entități private, ghidate exclusiv de profit, unor experți și consultanți cu agende diferite de cea populară și unor organizații non-guvernamentale militante pentru alte scopuri decât cele ale omului de rând, cele de la firul ierbii (grassroot, cum zic americanii).

Apropo de americani.

La nivel federal, în America există alegeri generale parlamentare și prezidențiale o dată la 4 ani și alegeri de reîmprospătare a parlamentarilor federali o dată la doi ani.

Toată tevatura se repetă la nivel de state membre. Se aleg guvernatorii și parlamentarii statali o dată la patru ani și se re-împrospătează la doi ani parlamentarii.

Foarte interesant - în America se aleg și judecătorii și procurorii.

De asemenea, toată lumea normală la cap participă la realizarea actului de justiție, prin calitatea de membru al curților cu jurați.

Practic, în America toată lumea votează tot timpul.

Privații participă la finanțarea alegerilor* , dar statele membre și statul federal consumă imens de mari sume de bani pentru alegeri.

Și nimeni, în America, nu protestează.

Mă rog, nimeni nu a protestat până la actuala administrație Biden, care ar vrea să nu se mai confrunte la alegeri anul acesta, în noiembrie, nici cu electoratul, nici cu republicanii sau cu alți conservatori.

Progresiștii consideră că e un progres să nu mai fie alegeri, ci să decidă, eventual, IA sau rețelele de socializare. Restul lumii politice este ... populistă, extremistă, conspiraționistă. Este direct și iremediabil contra „ordinii mondiale liberale bazate pe reguli” ...

Așa ceva este o cale sigură către totalitarism.

Dacă românii își doresc să fie conduși în continuare de cei care fură, corup/se lasă corupți pentru a ceda privaților sarcinile esențiale ale statului, se pun în conflicte de interese, practică rotația comunistă a cadrelor (revolving door), pentru a fi ținuți în captivitatea măștii, a certificatului verde, a emisiilor zero de codoi, a sărăciei și a foametei, nu au decât să aplaude comasarea și să voteze stabilitatea actualei coaliții, pentru zeci de ani de acum încolo.

Dar asta nu ar fi nici democrație, nici libertate, nici siguranța zilei de mâine. Dimpotrivă, această stabilitate ne va duce în războiul sustenabil, perpetuu.

Hai Liberare!

*cel mai grav lucru este că privații de genul tătucilor de la Davos ajung să decidă cine este procuror sau judecător, prin sumele orientate către campaniile electorale ale persoanelor preferate (pentru supușenia și reaua lor intenționalitate)

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Poate că aliații României din NATO, precum și celelalte 26 de state membre ale UE ar trebui să știe că actuala clasă politică, aflată la guvernare în România de 34 de ani

 

sidro.ro

Poate că aliații României din NATO, precum și celelalte 26 de state membre ale UE ar trebui să știe că actuala clasă politică, aflată la guvernare în România de 34 de ani:

(i) se școlește politic și administrativ în Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA), moștenitoarea fostei Academii „Ștefan Gheorghiu”, care pregătea nomenklatura comunistă a României de dinainte de 1989, și

(ii) se „perfecționează” la Academia de Informații „Mihai Viteazul”, care este înființată și este gestionată de Serviciului Român de Informații, adică de principalul serviciu secret.

De altfel, cele 3 partide care s-au succedat la guvernare, sub diverse denumiri, în ultimii 34 de ani, nici măcar nu se pot numi partide. Aceste entități sunt, de fapt, niște sucursale ale partidului unic colectiv al nomenklaturii, al sekuriștilor și al odraslelor lor de a doua sau a treia generație. Cam la fel este și organizația etincă a maghiarilor din România.

Așadar, establishment-ul de azi, care se vrea la putere încă cel puțin 20 de ani de acum încolo, în numele „stabilității”, este de sorginte totalitară.

Academia comunistă era formatorul ideologic marxist al nomenklaturii de ieri. Așa-zisa școală națională de politicieni este formatorul neo-marxist al prostocrației cleptomane de azi.

Ironic, așa-zisa școală națională de politică și administrație a fost fondată și încă este controlată de fosile comuniste, cum ar fi numitul Paul Dobrescu.

Sarcastic, rectorul acestei „școli naționale” a fost găsit vinovat de corupție, numai că justiția română, care s-a mișcat ca ochiul mortului, l-a iertat de răspundere penală prin aplicarea prescripției. Se numește Pricopie și se erijează în reper etic al politologiei.

Problematic pentru democrație și libertate este că, în jurul acestei pepiniere de politicieni cu „competențe” totalitare și securistice s-a creat o adevărată rețea de hoți de Adevăr. Cu finanțare de la stat și utilizând logistica și studenții acestei „școli naționale”, exponenții neo-totalitarismului românesc au creat o sumedenie de oengeuri și grupuri de lucru care nu fac altceva decât să vâneze „dezinformarea” (=tot ceea ce contrazice doctrina oficială și „știința stabilită”) și să oculteze opiniile sau chiar informațiile factuale care contrazic narativul oficial.

Întrucât s-a manifestat foarte activ și abundent în plandemie, acest păienjeniș de rețele de hoți de Adevăr s-au transformat, pe față, și în criminali de Sănătate și în demolatori ai Încrederii în oameni, știință (care nu se confundă cu pseudo-știința ideologizată de birocrația globalistă de azi) și adevăr. Interzicând opiniile contrare, reducând până la neutralizare distribuirea publică a opiniilor dizidente și aplicând stigmate personalităților științifice și liderilor de opinie care puneau la îndoială „știința” medicală canonică (=de necombătut), acești hoți de Adevăr au cauzat decese, suferințe inutile, depresii, atacuri de panică, segregare socială, dezrădăcinare. Aproape că au ucis democrația.

Să nu le trimitem „dragostea” noastră de valentainsdei sau de Dragobete?

PS Nu există nicio îndoială că SNSPA deține cadre didactice respectabile, iar majoritatea studenților merg acolo să învețe și să încerce să își facă un viitor, iar nu să se îndoctrineze. Dar eu mă refer la uscături, iar nu la pădure. Ca să nu mai vorbim că pădurea ar trebui regândită, ca fond dendrologic - în loc de sălcii conducătoare și plopi profitori să se planteze stejari în jurul cărora să crească esențe iubitoare de libertate și CO2, pentru a produce sustenabil oxigen.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Antifrauda fiscală a început controalele drastice. Și insistă să fie primită la verificări.

 Am primit un e-mail ieri de la cineva care, aparent, realizează venituri din surse nu prea simplu de identificat.

Cică antifrauda fiscală a început controalele drastice.

Și insistă să fie primită la verificări.

Persoanele care fac bani din activități mai puțin obișnuite, precum și cei care fac bani din donații, subscripții, crowd funding, sfaturi de îmbogățire masivă peste noapte și de împlinire corporal-spirituală instant, vor deveni ținte pentru cei de la antifraudă. Care antifraudă, precum probabil ați auzit, va fi dotată cu arme de foc, pentru a fi mai convingătoare. Nu vor mai fi chiar atât de simplu de ignorat.

Țintele, așa cum este persoana din mail-ul de mai sus, sunt sitting ducks, deci foarte ușor de doborât.

Veniturile de acest gen pot fi foarte simplu calificate ca „venituri din surse neidentificate”, mai ales că fiscul utilizează, pe baza unor protocoale secrete, date cu caracter personal ale tuturor, date pe care le culeg de la noi, fără ca noi să fim conștienți, băncile și platformele digitale & rețelele de socializare, precum și, tot pe bază de protocoale secrete, informații de la serviciile secrete*.

Trebuie să îi avertizez pe toți cei vizați de antifraudă că impozitul pe aceste venituri din surse neidentificate este de:

-16%, pentru perioada 2019 – 2023, care se află încă în termenul de prescripție și de

- 70%, pentru perioada de la 1 ianuarie 2024 încoace.

Din 1 ianuarie 2024, în plus, se aplică și o amendă de 25% din sumă, precum și sancțiunea complementară a confiscării sumei.

Crezi că ai făcut un milion pe tik tok și gata? Nț.

Milionul ți se confiscă, ai de plată o amendă de 250 de mii și, în plus, ai de achitat un impozit de 700 de mii.

Ai făcut o gaură de 950 de mii de lei, plus că milionul ți s-a confiscat.

Probabil că mulți vor scăpa de această „mică” belea, dar cu siguranță mulți vor fi găsiți și făcuți țapi ispășitori. Deci, vor plăti și, cel mai propabil, vor da și cu subsemnatul pe la parchet, pentru acuzații de evaziune fiscală și spălare de bani.

Este posibil, dar foarte improbabil, ca această belea să afecteze și înfloritorul comerț cu droguri și cu opioide care se derulează nestingherit pe platformele digitale și pe rețelele de socializare. În definitiv, bani din droguri și consum de droguri fac la greu și organele, inclusiv securiștii, unii polițiști și unii magistrați. Doar n-or să apuce acum să se dea în gât reciproc.

Cu siguranță, însă, nimeni nu va ataca marea evaziune fiscală practicată de marile corporații, sub numele pompos de optimizare fiscală. Luați cifra asta ca reper: 10 miliarde de euro erau sifonate în 2022 de către corporațiile care fac “optimizare” fiscală în România. O treime din suma necesară plății pensiilor…

*Această afirmație este un fapt, probat de mine cu documentul propriu-zis în care fiscul își motiva sancționarea unei femei de peste 70 de ani din Gorj cu un impozit de 16% pe veniturile din surse neidentificate, localizate în Italia, în perioada 2018-2023, document pe care încă îl gasiți anexat unei postări anterioare; de altfel, cazul a fost intens mediatizat zilele trecute, la peste o lună distanță de la momentul în care l-am făcut eu public.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Pe 3 martie 1904, la București, se năștea un geniu al culturii româneşti, una din cele mai strălucite inteligenţe ale generaţiei interbelice, economist, sociolog, filozof, scriitor, publicist, teolog și profesor de etică, victimă a represiunii comuniste din România. Întreaga sa viață este o pildă tare de credință și demnitate.

Pe 3 martie 1904, la București, se năștea un geniu al culturii româneşti, una din cele mai strălucite inteligenţe ale generaţiei interbelice, economist, sociolog, filozof, scriitor, publicist, teolog și profesor de etică, victimă a represiunii comuniste din România.

Întreaga sa viață este o pildă tare de credință și demnitate.

A plecat la Domnul, direct din închisoarea de la Aiud, pe 28 octombrie 1952.

Mircea Eliade, despre Mircea Vulcănescu: „Când au venit incercarile, Mircea Vulcănescu le-a primit senin şi încrezator; într-un anumit fel, misterios, se integrau vieţii lui religioase. În câteva zile, a pierdut tot: avere, glorie, situaţie socială şi academică, familie, libertate. Dar a ramas acelaşi. Nu s-a îndoit şi nici n-a tăgăduit; a continuat să mărturiseasca cu aceeaşi senină fermitate credinţa şi încrederea lui de totdeauna. Alţii, care i-au fost mai aproape, vor povesti în de-amanuntul, aici sau altădată, viaţa pe care a trait-o Mircea Vulcănescu în temniţă. Ce ştim cu toţii, ne e de-ajuns ca să înţelegem cât de totala i-a fost victoria. Victorie impotriva calailor, desigur, dar mai ales victorie împotriva Morţii. Pentru că ştim cum a murit! lar ultimul lui mesaj în temniţă, adresat fiecaruia din noi, a fost acesta: «Să nu ne răzbunaţi!»…”

(Chicago, nov. 1961)

Emil Cioran, despre Mircea Vulcănescu: „Cu cât ma găndesc mai mult la tatăl dumneavoastră, cu atât mai mult mi se pare că era, el însuşi, o excepţie uluitoare, care trebuie că evitase de asemenea printr-un miracol blestemul nostru comun. Poate părea fără sens să afirmi, cu privire la un spirit cu adevărat universal, că nu gustase din fructul blestemat. Acesta trebuie să fi fost totuşi adevărul, întrucât cunoaşterea sa prodigioasă era dublată de o asemenea puritate cum n-am mai întâlnit niciodată. Păcatul originar, atât de evident în noi toţi, nu era deloc vizibil în el, în el care era destul de împlinit şi în care, minunat paradox, se adăpostea evadatul dintr-o icoană. Fie că vorbea despre Finanţe sau Teologie, din el emanau o putere şi o lumină ale căror definire nu-mi aparţine. Nu vreau să fac din tatăl dumneavoastră un sfânt, dar el era oarecum astfel.”

(Fragment din "Scrisoare către Viorica Maria Elena Vulcănescu", Paris, 20 Ianuarie 1966)

Nichifor Crainic, despre Mircea Vulcanescu:

„În general, oamenii de nivelul meu nu spun la adresa altor valori decât atât cât cred că îi obligă realitatea și o anumită minimă decență, dar despre Vulcănescu eu cred că este nu doar cel mai reușit exemplar pe care l-a dat neamul românesc între cele două războaie, ci acela care având talie europeană, după ce va descoperi în sine nevoia de a spune ce are de spus, va acoperi cu umbra lui tot ce a strălucit până acum în istoria culturii românești (a erudiției românești, de la Cantemir la Iorga). Peste capul întregii sale generații de luceferi, el va fi ca un soare”.

75 ANI DE LA ASASINAREA EPISCOPULUI GRIGORIE LEU DE HUȘI

75 ANI DE LA ASASINAREA EPISCOPULUI GRIGORIE LEU DE HUȘI

Episcopul Grigorie Leu a fost ierarh și teolog de seama al Bisericii Ortodoxe Române al secolului XX.

Gheorghe Leu s-a nascut in ziua de 2 mai 1881, în localitatea Țuțcani, din judetul Vaslui. Neamul său merge până în vremea domnului Moldovei Alexandru cel Bun, când un hrisov din secolul XIV amintește de „Costica Leu”. De atunci și până în vremea domnului Alexandru Ioan Cuza, neamul său este consemnat de mai multe documente.

Tatal său, un barbat credincios și simplu, se tragea dintr-o familie de preoți. Crescând, tânărul Gheorghe își va îndrepta pașii săi spre Seminarul din Roman, iar mai apoi spre Seminarul „Veniamin Costache” din Iași, ale cărui cursuri le va urma, cu multă răvnă, între anii 1897-1901.

În perioada anilor 1904-1910, tănărul teolog va fi binecuvântat preot, în localitatea Oancea, judetul Galați. După hirotonie, el se înscrie la Facultatea de Teologie Ortodoxă, din București. Terminand studiile de licență, părintele Grigorie Leu devine preot duhovnic, la Seminarul Teologic Ortodox din Bucuresti, slujire pe care o va îndeplini între anii 1910-1916. Mai apoi, intre anii 1916-1919, parintele va fi preot militar, pentru ca în cele din urmă sa fie ales director la Seminarul din Ismail, pănă în anul 1924.

Cu ajutorul patriarhului Miron Cristea și al mitropolitului Pimen Georgescu, părintele Grigorie Leu transformă un spital militar în Școala de Teologie, pregătind astfel mai multe promoții de preoți. În anul 1918, părintele Grigorie este trimis în Basarabia, iar mai exact, la Chișinău, unde se ostenește mult pentru înființarea Facultății de Teologie.

În anul 1924, pentru osteneala sa duhovnicească și cea culturală, părintele Grigorie Leu este ales arhiereu-vicar, în Arhiepiscopia Iașilor, primind titlul „Botoșăneanul”. În aceasta slujire va rămâne până în data de 30 aprilie 1936, când este numit episcop al Argeșului. La data de 11 iunie 1940, episcopul Grigorie Leu este mutat la Huși, unde va sluji până în luna februarie a anului 1949.

În anul 1925, noul episcop este ales membru al Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane. În calitate de cărturar și teolog, Grigorie Leu s-a ingrijit mult de îndrumarea vieții bisericești. A publicat o serie de lucrări, cu caracter catehetic și misionar: 

• Anuarul Istoric al Seminarului Melchisedec,

• Cuvântări ocazionale (Chișinău, 1928), 

• Confesiuni și secte. Studiu istoric misionar (București, 1929),

• Biserica Ortodoxă Română. Pregătirea clerului,

• Sectele din România (Chișinău, 1931), 

• Carte de rugăciuni,

• Crezul în chipuri și icoane (Bucuresti, 1932), 

• Vedeți cum să umblați cu pază (Cernica, 1932), 

• Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte... (Chișinău) 

• Comorile Argeșului (Craiova, 1937).

• Nu este al vostru a ști anii sau vremurile.

Episcopul Grigorie Leu completează lista ierarhilor prigoniți și persecutați de către guvernați: Visarion Puiu, Gurie Grosu etc, toți fiind teologi iscusiți, administratori și misionari neobosiți, care au lăsat comori nenumărate ale scrierilor, operelor, construcțiior și acțiunilor publice.

Episcopul Grigorie Leu s-a simțit îngrijorat de starea morală și pregătirea profesională a viitorilor slujitori bisericești, fapt pentru care însistă pentru învățământ mai serios și selectare atentă a viitorilor păstori. 

A fost nemulțumit pentru apariția și invazia numeroaselor confesiuni, explicând acest fenomen prin atitudinea credincioșilor față de Biserica Ortodoxă, care își pierde autoritatea sa, din cauza ierarhilor și slujitorilor săi, din cauza stării decăzute a formelor exterioare prin care se manifestă Biserica creștină în lume contemporană.

Ca episcop, Grigorie Leu s-a împotrivit politicii de distrugere a Bisericii Ortodoxe Române, a credinței și a neamului. Astfel, in data de 25 februarie 1949, episcopul Grigorie merge la Guvern, în urma unei invitații, spre a da seama despre unele dintre demersurile sale, care incriminau noua conducere politică a statului. Întâlnindu-se cu Petru Groza – prim-minstru al guvernul communist al României și stand la masă, episcopul și-a arătat nemulțumirea față de „noul” Statul de Organizare al Bisericii Ortodoxe Române, amintind demnitarului că acesta se trage din familia de preot! Imediat după ce a plecat spre casă, pe drum, episcopul a început sa se simta rău, drept pentru care a înțeles că fusese otravit.

La 1 martie 1949 s-a stins din viață, în reședința episcopală de la Huși, la vârstă de 69 de ani, fiind înmormântat în spatele altarului Catedralei Episcopale din Huși. Referindu-se la moartea martirică a episcopului Grigorie Leu, patriarhul Nicodim Munteanu, va spune: „Episcopia din Țara de Jos a Moldovei a fost păstorită, până în anul 1949, când vladica Grigorie a fost martirizat pentru că s-a împotrivit comunismului”. 

După moartea episcopului martir, în urma hotărârii Marii Adunari Nationale, cea mai veche episcopie de pe teritoriul României, Episcopia Hușilor a fost desființată.

La 5 februarie 1949 s-a dat decretul de desfiinţare a Episcopiei, care a fost unită cu Episcopia Romanului sub titulatura de „Episcopia Romanului şi Huşilor”. Așa se incheie după aproape 400 de ani (1598-1949) o bogată activitate istoric-cultural-religioasă desfăşurată de Episcopia Huşilor. Aici a fost un puternic centru religios având Seminar Teologic, Şcoala de Cântăreţi, fabrica de lumânări, tipografie cu apariţie săptămânală, doua reviste - „Cronica Huşilor” şi „Credinţa Strămoşească”, calendare, „Anuarul Episcopiei” şi alte publicaţii. 

Abia la 14 februarie 1996, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât reactivarea Episcopiei Huşilor.

Episcopul Grigorie Leu este un martir al regimului comunist totalitar, care a asasinat pe înțeleptul păstor, însă nu a putut să șteargă memoria și faptele blândului ierarh!!!

Veșnica pomenire! 💙💛❤️

Preotul Maxim Melinti

Episcopia Hușilor

Lectionar - Săptămâna a XXXIV-a după Rusalii:Sâmbătă: 2 Tim 3, 1-9; Lc 20, 46-47; 21, 1-4.

Lectionar - Săptămâna a XXXIV-a după Rusalii:Sâmbătă: 2 Tim 3, 1-9; 

Noul Testament

Epistola Sfântului Apostol Pavel a doua către Timotei

Cap. 3 Oamenii în vremile din urmă. Porunci către Timotei.

1 Şi pe aceasta s'o ştii, că'n vremile a din urmă veni-vor vremuri grele.

1Tim 4:1 2Ptr 3:3 Iuda 1:18

2 Că oamenii vor fi iubitori de sine b, iubitori de argint, lăudăroşi, trufaşi, blasfemiatori, neascultători de părinţi, nerecunoscători, pângăritori,

Mt 15:9 Mc 7:21-22 Rm 01:29-31

3 fără inimă c, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, cruzi, duşmani ai binelui d,

Mt 15:9 Mc 7:21-22 Rm 01:29-31

4 trădători, obraznici, orbiţi de trufie, iubitori mai mult de plăceri decât de Dumnezeu,

Mt 15:9 Mc 7:21-22 Rm 01:29-31

5 având înfăţişarea credinţei celei bune e dar tăgăduindu-i puterea. Îndepărtează-te şi de aceştia.

Ir 8:8 Mt 7:15 Mt 7:21 Rm 2:20 Tit 1:16

6 Că dintre aceştia sunt cei ce se strecoară prin case şi vânează femeiuşti împovărate de păcate, purtate de felurite pofte,

Iz 13:18 Tit 1:11

7 cei ce mereu învaţă şi niciodată nu pot ajunge la cunoaşterea adevărului.

Sir 15:9 2Tim 2:25

8 Aşa cum Iannes şi Iambres f i s'au împotrivit lui Moise, tot astfel şi aceştia stau împotriva adevărului, oameni stricaţi la minte şi netrebnici pentru credinţă.

Ies 7:11 Ies 7:22 FA 13:8 1Tim 6:5

9 Dar mai departe nu vor merge; fiindcă nebunia lor le va fi tuturor vădită, aşa cum a fost şi a acelora.

Lectionar - Săptămâna a XXXIV-a după Rusalii:Sâmbătă: Lc 20, 46-47; 21, 1-4.

Noul Testament

Evanghelia după Luca

Cap. 20 Botezul lui Ioan şi autoritatea lui Iisus. Parabola lucrătorilor nevrednici. Banul cezarului. Despre învierea morţilor. Fiu şi Domn al lui David.

46 „Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să se plimbe'n haine lungi, care iubesc salutările'n pieţe şi scaunele cele dintâi în sinagogi şi locurile cele dintâi la ospeţe,

Mt 23:5-7 Mc 12:38-40 Lc 11:43

47 ei, care mănâncă de istov casele văduvelor şi cu făţărnicie se roagă'ndelung; aceştia mai mare osândă-şi vor lua“.

Mt 23:14 Mc 12:38-40

Noul Testament

Evanghelia după Luca

Cap. 21 Banul văduvei. Profeţia despre dărâmarea Ierusalimului. Sfârşitul lumii şi venirea Fiului Omului. Îndemn la priveghere.

1 Şi privind cu luare-aminte, a văzut pe cei bogaţi aruncându-şi darurile în cutia milelor a.

4Rg 12:9-10 Mc 12:41-44

2 Şi a văzut-o şi pe o văduvă săracă aruncând acolo doi bănuţi;

Mc 12:41-44 2Co 8:12

3 şi a zis: „Adevăr vă spun că această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toţi.

Mc 12:41-44 2Co 8:12

4 Fiindcă toţi aceştia, din prisosul lor au aruncat la daruri; aceasta însă, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, totul de la gura ei“.

Mc 12:41-44 2Co 8:12

Biblia Ortodoxă

Lectionar - Săptămâna a XXXIV-a după Rusalii:Vineri: 1 In 2, 7-17; Mc 14, 3-9.

Lectionar - Săptămâna a XXXIV-a după Rusalii:Vineri: 1 In 2, 7-17; 

Noul Testament

Evanghelia după Ioan

Cap. 2 Nunta din Cana. Izgonirea vânzătorilor din templu. Iisus îl cunoaşte pe omul lăuntric.

7 Zisu-le-a Iisus: „Umpleţi vasele cu apă!“ Şi le-au umplut până sus.

8 Şi le-a zis: „Scoateţi acum şi aduceţi-i nunului!“ Iar ei i-au dus.

9 Şi după ce nunul a gustat apa care se făcuse vin – şi el nu ştia de unde este, ci doar slujitorii care scoseseră apa ştiau – l-a chemat nunul pe mire

10 şi i-a zis: „Orice om pune întâi vinul cel bun şi, când se ameţesc, pe cel mai slab; dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum“.

11 Acest început al minunilor d l-a făcut Iisus în Cana Galileii şi Şi-a arătat slava Sa; şi au crezut într'Însul ucenicii Săi.

Lc 9:32 In 1:14 In 4:54 In 12:41 In 20:30

12 După aceea S'a coborât în Capernaum, El, precum şi mama Sa şi fraţii Săi şi ucenicii Săi; şi n'au rămas acolo multe zile.

Mt 4:13 Mt 12:46

13 Şi Paştile Iudeilor erau aproape şi Iisus S'a suit la Ierusalim.

Dt 16:1 In 6:4 In 11:55

14 Şi a găsit şezând în templu pe cei ce vindeau boi şi oi şi porumbei şi pe schimbătorii de bani.

Mt 21:12 Mc 11:15 Lc 19:45

15 Şi făcând un bici de ştreanguri, i-a scos pe toţi afară din templu, şi oile, şi boii, iar schimbătorilor le-a vărsat banii şi le-a răsturnat mesele;

16 şi celor care vindeau porumbei le-a zis: „Luaţi acestea de aici! Nu faceţi casa Tatălui Meu casă de neguţătorie!“

Mt 21:13 Mc 11:17 Lc 2:49

Lectionar - Săptămâna a XXXIV-a după Rusalii:Vineri: Mc 14, 3-9.

Noul Testament

Evanghelia după Marcu

Cap. 14 Ungerea din Betania. Trădarea lui Iuda. Cina cea de Taină. Rugăciunea din Ghetsimani. Arestarea lui Iisus. Iisus în faţa sinedriului. Lepădarea lui Petru.

3 Şi fiind El în Betania, în casa lui Simon Leprosul, în timp ce şedea la masă a venit o femeie având un alabastru cu mir de nard curat a, de mare preţ; şi spărgând vasul, a vărsat mirul pe capul Lui.

Mt 26:6-12 Lc 7:37-38 In 11:2 In 12:1-8

4 Dar erau unii care murmurau în sinea lor, zicând: „De ce s'a făcut această risipă de mir?;

Mt 26:6-12 In 12:1-8

5 că mirul acesta putea să fie vândut cu peste trei sute de dinari şi să li se dea săracilor“. Şi murmurau împotriva ei.

Mt 19:21 Mt 26:6-12 In 12:1-8

6 Dar Iisus a zis: „Lăsaţi-o, de ce-i faceţi supărare? Bun lucru a făcut ea pentru Mine.

Mt 26:6-12 In 12:1-8

7 Că pe săraci îi aveţi pururea cu voi şi puteţi să le faceţi bine oricând vreţi, dar pe Mine nu Mă aveţi pururea.

Dt 15:11 Mt 26:6-12 In 12:1-8

8 Ea a făcut ceea ce avea de făcut: mai dinainte Mi-a uns trupul cu mir, spre îngropare b.

Mt 26:6-12 In 12:1-8 In 19:40

9 Adevăr vă spun Eu vouă: Oriunde se va propovădui Evanghelia, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut ea, spre pomenirea ei“.

Mt 26:13

Biblia Ortodoxă