75 ANI DE LA ASASINAREA EPISCOPULUI GRIGORIE LEU DE HUȘI
Episcopul Grigorie Leu a fost ierarh și teolog de seama al Bisericii Ortodoxe Române al secolului XX.
Gheorghe Leu s-a nascut in ziua de 2 mai 1881, în localitatea Țuțcani, din judetul Vaslui. Neamul său merge până în vremea domnului Moldovei Alexandru cel Bun, când un hrisov din secolul XIV amintește de „Costica Leu”. De atunci și până în vremea domnului Alexandru Ioan Cuza, neamul său este consemnat de mai multe documente.
Tatal său, un barbat credincios și simplu, se tragea dintr-o familie de preoți. Crescând, tânărul Gheorghe își va îndrepta pașii săi spre Seminarul din Roman, iar mai apoi spre Seminarul „Veniamin Costache” din Iași, ale cărui cursuri le va urma, cu multă răvnă, între anii 1897-1901.
În perioada anilor 1904-1910, tănărul teolog va fi binecuvântat preot, în localitatea Oancea, judetul Galați. După hirotonie, el se înscrie la Facultatea de Teologie Ortodoxă, din București. Terminand studiile de licență, părintele Grigorie Leu devine preot duhovnic, la Seminarul Teologic Ortodox din Bucuresti, slujire pe care o va îndeplini între anii 1910-1916. Mai apoi, intre anii 1916-1919, parintele va fi preot militar, pentru ca în cele din urmă sa fie ales director la Seminarul din Ismail, pănă în anul 1924.
Cu ajutorul patriarhului Miron Cristea și al mitropolitului Pimen Georgescu, părintele Grigorie Leu transformă un spital militar în Școala de Teologie, pregătind astfel mai multe promoții de preoți. În anul 1918, părintele Grigorie este trimis în Basarabia, iar mai exact, la Chișinău, unde se ostenește mult pentru înființarea Facultății de Teologie.
În anul 1924, pentru osteneala sa duhovnicească și cea culturală, părintele Grigorie Leu este ales arhiereu-vicar, în Arhiepiscopia Iașilor, primind titlul „Botoșăneanul”. În aceasta slujire va rămâne până în data de 30 aprilie 1936, când este numit episcop al Argeșului. La data de 11 iunie 1940, episcopul Grigorie Leu este mutat la Huși, unde va sluji până în luna februarie a anului 1949.
În anul 1925, noul episcop este ales membru al Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane. În calitate de cărturar și teolog, Grigorie Leu s-a ingrijit mult de îndrumarea vieții bisericești. A publicat o serie de lucrări, cu caracter catehetic și misionar:
• Anuarul Istoric al Seminarului Melchisedec,
• Cuvântări ocazionale (Chișinău, 1928),
• Confesiuni și secte. Studiu istoric misionar (București, 1929),
• Biserica Ortodoxă Română. Pregătirea clerului,
• Sectele din România (Chișinău, 1931),
• Carte de rugăciuni,
• Crezul în chipuri și icoane (Bucuresti, 1932),
• Vedeți cum să umblați cu pază (Cernica, 1932),
• Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte... (Chișinău)
• Comorile Argeșului (Craiova, 1937).
• Nu este al vostru a ști anii sau vremurile.
Episcopul Grigorie Leu completează lista ierarhilor prigoniți și persecutați de către guvernați: Visarion Puiu, Gurie Grosu etc, toți fiind teologi iscusiți, administratori și misionari neobosiți, care au lăsat comori nenumărate ale scrierilor, operelor, construcțiior și acțiunilor publice.
Episcopul Grigorie Leu s-a simțit îngrijorat de starea morală și pregătirea profesională a viitorilor slujitori bisericești, fapt pentru care însistă pentru învățământ mai serios și selectare atentă a viitorilor păstori.
A fost nemulțumit pentru apariția și invazia numeroaselor confesiuni, explicând acest fenomen prin atitudinea credincioșilor față de Biserica Ortodoxă, care își pierde autoritatea sa, din cauza ierarhilor și slujitorilor săi, din cauza stării decăzute a formelor exterioare prin care se manifestă Biserica creștină în lume contemporană.
Ca episcop, Grigorie Leu s-a împotrivit politicii de distrugere a Bisericii Ortodoxe Române, a credinței și a neamului. Astfel, in data de 25 februarie 1949, episcopul Grigorie merge la Guvern, în urma unei invitații, spre a da seama despre unele dintre demersurile sale, care incriminau noua conducere politică a statului. Întâlnindu-se cu Petru Groza – prim-minstru al guvernul communist al României și stand la masă, episcopul și-a arătat nemulțumirea față de „noul” Statul de Organizare al Bisericii Ortodoxe Române, amintind demnitarului că acesta se trage din familia de preot! Imediat după ce a plecat spre casă, pe drum, episcopul a început sa se simta rău, drept pentru care a înțeles că fusese otravit.
La 1 martie 1949 s-a stins din viață, în reședința episcopală de la Huși, la vârstă de 69 de ani, fiind înmormântat în spatele altarului Catedralei Episcopale din Huși. Referindu-se la moartea martirică a episcopului Grigorie Leu, patriarhul Nicodim Munteanu, va spune: „Episcopia din Țara de Jos a Moldovei a fost păstorită, până în anul 1949, când vladica Grigorie a fost martirizat pentru că s-a împotrivit comunismului”.
După moartea episcopului martir, în urma hotărârii Marii Adunari Nationale, cea mai veche episcopie de pe teritoriul României, Episcopia Hușilor a fost desființată.
La 5 februarie 1949 s-a dat decretul de desfiinţare a Episcopiei, care a fost unită cu Episcopia Romanului sub titulatura de „Episcopia Romanului şi Huşilor”. Așa se incheie după aproape 400 de ani (1598-1949) o bogată activitate istoric-cultural-religioasă desfăşurată de Episcopia Huşilor. Aici a fost un puternic centru religios având Seminar Teologic, Şcoala de Cântăreţi, fabrica de lumânări, tipografie cu apariţie săptămânală, doua reviste - „Cronica Huşilor” şi „Credinţa Strămoşească”, calendare, „Anuarul Episcopiei” şi alte publicaţii.
Abia la 14 februarie 1996, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât reactivarea Episcopiei Huşilor.
Episcopul Grigorie Leu este un martir al regimului comunist totalitar, care a asasinat pe înțeleptul păstor, însă nu a putut să șteargă memoria și faptele blândului ierarh!!!
Veșnica pomenire! 💙💛❤️
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu