Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Anii ’90 ai secolului trecut îmi par oarecum din altă lume, din alt timp. Era pe atunci atât de greu se mă disting din mulțime și, totodată, atât de ușor și de liniștitor să mă pierd în mulțime…

 Anii ’90 ai secolului trecut îmi par oarecum din altă lume, din alt timp. Era pe atunci atât de greu se mă disting din mulțime și, totodată, atât de ușor și de liniștitor să mă pierd în mulțime… Lucruri pe care le făceam atunci fie cu mare interes și pasiune, fie din obișnuință, acum le-am uitat. Nici nu știu dacă le-aș mai putea concepe acum. Ca mai toată lumea de azi, sunt nu doar presat de tensiunea prezentului, ci și „ajutat” de tehnologie, o chestie care ne tocește treptat și sigur, tuturor, atributul de a fi iscoditori, curioși, interesați de auto-depășire și de a manufactura singuri cele trebuincioase… Au fost greutăți imense pe atunci - dar ce insignifiante îmi par acum, când am ajuns la cota de 1400 de zile de luni în care trebuie să fac rapid rost de resurse pentru a mă achita de responsabilități! Și la stadiul de Sisif ...

După 2001, însă, lucrurile s-au schimbat fundamental.

În plan personal, am început să scânteiez și, aproape instantaneu, am devenit responsabil nu numai pentru obligațiile juridice și datoriile morale care îmi revin ca pater familias, profesor și angajator, ci și pentru așteptările celorlalți în ceea ce mă privește. De atunci încoace a trebuit să mă adaptez pentru a nu înșela așteptările apropiaților și ale terților (uneori complet necunoscuți mie), dar am rămas atât de inflexibil încât să nu îmi înșel propriile așteptări, idealuri și principii. Adică, să rămân eu... Un exemplu ar putea fi edificator – sunt 7 cărți pe care le-am scris direct și alte 5 în co-autorat – editorul mă sună cel puțin o data pe lună ca să îmi re-amintescă necesitatea urgentă a unor ediții noi ale cărților …

În postura de stâlp al unui trib, am fost și am rămas un sac mare de bani, idei și proiecte, dar plin numai în proporție de 10% …

Ceea ce e bine, pentru că mă pot ridica mereu din groapa emoțională, fără a fi nevoie de drumuri la „terapeuți” și hapuri anti-depresive ...

Presiunea acestor așteptări a fost in crescendo din 2005 (când am devenit doctor în drept și conferențiar universitar) încoace.

A fost anul 2008, marcat de criza economică declanșată de falimentul Lehman Brothers, an în care s-a întâmplat să public un tratat de … faliment.

Au fost apoi anii 2010-2015, marcați de revolta și procesele colective ale consumatorilor contra băncilor (notă: deși am câștigat în proporție de 100% aceste procese până în 2015, ulterior sistemul judiciar, deloc independent de banksteri, a întors oarecum rezultatele în favoarea băncilorȘ la fel și CJUE, din păcate ...). Asta intră la capitolul: așa sunt zilele mele, una bună, zece rele …

A urmat anul 2016, în care s-a votat și a intrat în vigoare cea mai torpilată lege de protecție a celor mulți contra oligarhilor economici – mă refer la Legea dării în plată. Atunci deveneam pentru prima data inamicul public nr. 1 al banksterilor și principalul candidat la poziția de conspiraționist nr. 1 al țării (cu care m-au cadorist ong-urile securistice în anul 2020). Eram pictat de consumatorii de credite ca Robin Hood, iar de influencerii banksterilor, ca un Cicero nestilizat, din popor și din topor, fix pe ne-placul analiștilor economici cu obraz subțire.

Prin 2017 a început patetica „luptă” contra corupției. Ziceam atunci că renunțarea la prezumția de nevinovăție este un cuțit cu două tăișuri – actorii cei mai vocali de atunci sunt, acum, penali în funcții publice, care aruncă cu rahat în DNA (aka sfânta sfintelor sistemului juridic securistic). În plus, am spus atunci că, la un moment dat, toți vom fi devenit suspecți pentru sistem. Vedeți acum câte zeci de motive sunt create pentru a fi considerați suspecți de orice – infectare cu boli a altora, evaziune fiscală, spălare de bani, rusofilie etc.

Anii 2020-2023 au fost anii plandemiei și ai crizelor energetice, militare și climatice, chestii care au pus lumea în survival mode și ne-au obligat să ne alegem taberele. În mod maniheist – leninist, lumea s-a împărțit în dușmani, salvatori și aliați sau supuși ai salvatorilor. Cei ce nu au fost de acord cu „deficitul” de democrație de dragul binelui colectiv, sovietic, au devenit, desigur, deviaționiști, negaționiști, conspiraționiști, rusofili etc. S-a creat, astfel, „patul germinativ” al totalitarismului în numele salvării de dușmani și de alte gângănii …

Așadar, aș putea zice că, din 2001 încoace, am fost o continuă flacără.

Am fost, în tot acest timp, alternativ sau concomitent, personajul de pe scenă, la care se uită cu mirare persoana din spatele cortinei, adică eu, cel adevărat, țăranul de la țară nu foarte încrezător în forțele sale, cel din anii 1990 – 2000, acea tânără speranță, acel sac de promisiuni.

Poate că tocmai de aceea, la nivel mental și oarecum irațional, am reușit cumva să transform acea perioadă într-un timp al visului, într-o mitologie personală, care mă fac acum să cred că acea frântură de viața pare din altă eră...

De aceea, atunci când aud sau rememorez urarea din Plugușor după care noul an are semne bune, de belșug și că va fi un an mai bun, mă ia cu fior. Mai bun decât anii 2001-2023? Mai bun decât anii 1990-2000?

Ca să nu mai zic că, din foarte multe puncte de vedere, anul 2024 este anul tuturor riscurilor și complicațiilor personale, de vreme ce mi-am asumat riscul de a intra în politică.

În altă ordine de idei, tot în anul 2001 s-a întâmplat ceva grav cu democrația, drepturile și libertățile. Am început să fim spionați permanent și ubicuu, am început să fim restricționați în libertatea de exprimare și conștiință, am început să ne temem și să ne turnăm autorităților, am început să ne semnalizăm peste tot virtutea de a fi corecți politic și aliniați, ca oile, în echipa corespunzătoare ideologic, științifică și conformă cu varianta oficială a adevărului.

În 22 de ani, lumea la care am visat s-a stricat într-o asemenea măsură încât a ajuns să semene cu comunismul sovietic sau cu totalitarismul chinezesc. Trebuie să reparăm lumea noastră, trebuie să o aducem la nivelul visului din anii 1990 – 2000, când America și UE erau nu numai modelul, ci și idealul economic și social suprem. Poate din acest punct de vedere e într-adevăr cu sens să sperăm la un an mai bun, un an crucial în care coarda totalitară, deja întinsă la maxim, să se rupă, pentru a se re-instaura demnitatea umană individuală, dreptatea și libertatea, ca valori supreme ale statului, conforme cu idealurile Revoluției din 1989.

Dar cel mai rău stăm cu memoria și cu viitorul.

Informația, comunicațiile, pozele, filmele, cărțile, sufletul, memoria, planurile, idealurile – mai toate sunt acum stocate digital, în cloud sau pe diverse suporturi informatice nedurabile. Cu un simplu click, toate acestea pot dispărea. O catastrofă divino-umană nici nu trebuie să aibă forma apocalipsei nucleare sau climatice. Poate fi un „simplu” lock down tehnologic global. Dispărem ca civilizație mai repede decât a putut dispărea Atlantida (despre care mai avem unele indicii vagi, căci acea cultură era cumva eternizată în piatră). Este suficient scenariul cinic al soților Obama din filmul Leave the world behind …

Dacă, personal, am uitat multe din perioada de vis 1990-2000 (denumită, jurnalistic, tranziție postrevoluționară), la nivel global putem uita totul, definitiv.

Dacă e ceva ce îmi doresc de la anul 2024, atunci este ca lumea, omul obișnuit, să se trezească din somnambulismul hedonist în care s-a afundat după 2001.

Dar, vorba multă, sărăcia omului. Mai ales celor care au reușit să piardă 7 minute pentru a citi cele de mai sus le urez un an nou cu câte zece zile bune și numai una bunicică, ca să dea gust vieții.

Hai Liberare!

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Sfântul Mucenic Gordie, ofiţer din Cezareea Capadociei, care s-a săvârşit prin sabie în vremea împăratului Liciniu (+314)

Pătimirea Sfîntului Mucenic Gordie
(3 ianuarie)

(Luată din cuvîntul de laudă al marelui Vasile,
făcut la pomenirea acestui mucenic)

Mucenicul lui Hristos, Gordie, era din cetatea Cezareei, născut din părinţi creştini şi crescut în dreapta credinţă creştinească. Venind în vîrstă desăvîrşită, a fost chemat la oaste şi era sutaş, căci şi cu trupească tărie şi cu sufletească bărbăţie covîrşea pe alţii. În acea vreme Liciniu, împăratul Romei (307-324), a vărsat otrava tiraniei asupra creştinilor şi a ridicat mîna cea luptătoare contra lui Dumnezeu şi a Bisericii lui Hristos, căci se trimiteau porunci şi cărţi împărăteşti pretutindeni, în toate tîrgurile şi la toate locurile cele vestite, ca oamenii să nu se închine lui Hristos. Cel care ar fi făcut împotriva poruncii împărăteşti, acela trebuia să moară.

Deci, erau puşi înaintea lor idoli de piatră şi de lemn, ca oamenii să se închine idolilor ca lui Dumnezeu cel nezidit; iar cei ce nu se vor supune, să fie siliţi cu chinuri. În toată cetatea s-a făcut tulburare, încît se jefuiau averile creştinilor, se pustiau casele credincioşilor, iar trupurile lor se sfărîmau; femeile cele drept-credincioase erau tîrîte în mijlocul cetăţii, nu era milă de cei tineri, nici cinste pentru cei bătrîni, ci cei ce nu erau vinovaţi cu nimic, aceia ca nişte tîlhari pătimeau; temniţele erau pline, iar casele vestite şi bogate nu mai aveau locuitori.

Pustietăţile se umpleau de cei izgoniţi pentru credinţa în Hristos; tatăl dădea la moarte pe fiu, fiul pe tată îl chema la judecată, fratele se ridica asupra fratelui şi sluga asupra stăpînului; era o cumplită noapte de nebunie asupra sufletelor omeneşti, încît unul pe altul, ca în întuneric, nu se cunoşteau; iar peste toate acestea, casele de rugăciune erau risipite de mîinile necuraţilor, sfintele altare răsturnate şi nu era nici un fel de înainte aducere, nici de tămîie, nici loc spre slujba lui Dumnezeu. Pe toate le cuprinsese tristeţea, ca un nor întunecat. Plăcuţii lui Dumnezeu erau prigoniţi, creştinii tremurau de cumplita chinuire, iar diavolii dănţuiau, înşelînd toată lumea cu sîngele cumplitelor jertfe.

Sfîntul Gordie, văzînd o primejdie ca aceasta, şi-a ales izgonirea de bunăvoie, pentru că, lepădînd brîul ostăşesc şi slava vieţii, precum şi toate cîte erau plăcute oamenilor iubitori de lume şi de desfătări, voind mai bine să locuiască cu fiarele, în locurile pustii şi de oameni neumblate, decît cu închinătorii de idoli, rîvnind în acest chip Sfîntului prooroc Ilie, care văzînd slujirea de idoli a Sidonului, a fugit în muntele Horeb şi a intrat în peşteră, căutînd să vadă pe Dumnezeu, precum L-a şi văzut, atît cît ochiul omenesc putea să-L vadă.

Într-acest chip Gordie a fugit de gîlcevile cetăţii, de strigătele tîrgului şi a scăpat de măririle boiereşti, de judecăţile clevetitorilor, vînzătorilor, cumpărătorilor, mincinoşilor, grăitorilor de ruşine, fugind de jocuri şi de glume, de rîsurile ce se fac prin cetăţi, avînd auzul şi ochii curaţi şi, mai înainte de toate, fiindu-i inima curăţită, putînd să vadă pe Dumnezeu. Apoi s-a învrednicit dumnezeieştilor descoperiri şi a învăţat mari taine, nu de la oameni şi nici prin oameni, ci cîştigînd învăţător pe Sfîntul Duh al adevărului.

Drept aceea, gîndind la viaţa sa că este deşartă şi scurtă, ca visul şi ca umbra, înseta foarte mult de veşnica petrecere de sus; şi, ca un mare luptător se pregătea mai înainte de luptă, prin foame, prin priveghere, prin rugăciune şi prin învăţăturile duhovniceşti; şi mai ales aştepta ziua aceea, în care cetatea toată avea să facă praznic necuratului zeu Marte, sau, mai bine zis, diavolului, care iubea războaiele.

Sosind ziua aceea, s-a adunat la privelişte tot poporul să vadă alergările cailor, şi din locuri înalte priveau toţi, încît nu rămăsese în cetate nici un evreu sau elin, dar şi mulţi creştini, care vieţuiau fără de grijă, nu se fereau de adunarea deşertăciunii, ci priveau foarte mulţi la alergarea cailor şi la meşteşugul călăreţilor. Slujitorii erau liberi în acea zi şi se adunaseră acolo, iar copiii de la şcoli alergau la privelişte, unde mai erau şi femei desfrînate şi fără de ruşine; deci era plină priveliştea de mulţimea oamenilor fără de rînduială, care priveau cu nesaţ la alergarea cailor.

Atunci, viteazul acesta mare la suflet, Gordie, pogorîndu-se din munte la privelişte, nu s-a temut de popor, nici n-a gîndit în cîte mîini de războinici se va da singur; ci, alergînd cu neînfricată inimă, cu netemător suflet - ca prin nişte pietre dese sau ca prin copaci mulţi - prin poporul cel ce şedea la privelişte, a stat în mijloc, împlinind cuvîntul Scripturii: Dreptul ca leul nădăjduieşte şi de ce să se teamă mai mult? Cu atîta îndrăzneală stînd în privelişte, a strigat cu mare glas cuvintele proorocului Isaia, zicînd: Aflatu-m-am celor ce nu mă căutau pe mine, arătatu-m-am celor ce nu întrebau de mine.

Cu aceste cuvinte a arătat că nu de nevoie este dus, ci de bunăvoie se dă spre mucenicească nevoinţă; şi într-aceasta a urmat Domnului Hristos, care S-a dat Însuşi evreilor celor ce-L căutau în întunecimea nopţii. Apoi, îndată sfîntul a făcut ca ochii tuturor să se întoarcă spre el, pentru că era bărbat înfricoşat la vedere; căci pentru petrecerea de multă vreme în munţi, avea capul nespălat şi plin de praf, barba lungă, îmbrăcat în haină proastă, uscat cu trupul şi purtînd un toiag. Toate acestea înfricoşau pe cei ce priveau la dînsul, însă şi un dar dumnezeiesc strălucea pe faţa lui.

După ce l-au văzut, îndată s-au ridicat de la toţi diferite glasuri: credincioşii băteau din palme de bucurie, iar necredincioşii strigau asupra judecătorului, să poruncească să-l ucidă. Deci, văzduhul umplîndu-se de strigăte şi de gîlceavă, caii erau defăimaţi, călăreţii de asemenea, şi în zadar umblau, căci nici unul nu voia să vadă altceva, decît numai pe Gordie şi să audă cuvintele lui. Apoi toată priveliştea se umpluse de strigăte, care, sunînd ca un vînt prin văzduh, acoperiseră zgomotul cailor. După aceea, propovăduitorul poporului făcînd tăcere, trîmbiţele au tăcut, fluierele şi organele au încetat, numai singur Sfîntul Gordie se auzea şi se vedea. Acolo la privelişte stătea şi voievodul, rînduind acele alergări şi dînd plată pentru întreceri, celor ce făceau alergările; deci au adus îndată la voievod pe sfîntul şi l-a întrebat cine şi de unde este, din ce parte şi neam. El a spus toate despre sine, ce fel de dregătorie a avut, pentru ce a lăsat-o şi s-a dus în pustie şi pentru ce s-a întors. "M-am întors, zicea el, să-ţi arăt că întru nimic nu socotesc poruncile tale, iar pe Iisus Hristos Îl mărturisesc că este nădejdea şi apărarea mea; apoi, auzind că tu eşti om mai cumplit decît mulţi alţii, am ales într-adins această zi şi vreme potrivită, pentru împlinirea scopului şi făgăduinţei mele".

La aceste cuvinte s-a aprins mînia eparhului ca un foc şi toată iuţimea ce era într-însul a întors-o asupra Sfîntului Gordie, zicînd: "Chemaţi la mine pe chinuitori! Unde sînt bicele, beţele de plumb şi roţile? Îndată să fie întins pe dînsele şi să i se zdrobească trupul, apoi să fie spînzurat pe lemn, spre chinuire. Să se aducă uneltele morţii ca să fie dat fiarelor, să fie tăiat cu sabie şi aruncat în prăpastie. Dar toate acestea sînt puţine asupra omului necurat, care nu o dată este vrednic a pieri cu o moarte, ci de multe ori". Sfîntul Gordie a răspuns: "Cu adevărat mare pagubă mi-aş fi făcut de n-aş fi voit să mor pentru Hristos, cu diferite chinuri". La aceste cuvinte ale lui, voievodul s-a pornit mai mult spre mînie şi spre iuţimea sa cea firească şi cu atît s-a făcut mai cumplit, cu cît Sfîntul Gordie se arăta mai îmbărbătat în chinuri; căci cu nici un fel de chinuri, nici cu arme, n-a putut să-l întoarcă de la scopul lui, ci spre cer ridicîndu-şi ochii, zicea cîntarea psalmistului: Domnul îmi este ajutor şi nu mă voi teme, ce-mi va face omul. Şi iarăşi: Nu mă voi teme de rele, că Tu cu mine eşti.

Şi altele asemenea zicea, cum învăţase din dumnezeieştile cărţi, deşteptîndu-se spre bărbăţie şi răbdare. Apoi s-a arătat atît de curajos, încît singur cerea asupra sa chinurile, zicînd: "Pentru ce întîrziaţi? De ce staţi? Strujiţi-mi trupul şi în bucăţi zdrobiţi-l; chinuiţi-mă, precum voiţi, să nu-mi răniţi buna nădejde, căci cu cît îmi veţi înmulţi mai mult chinurile, cu atît mai multe răsplătiri voi lua de la Stăpînul meu; căci nevoia acestei vieţi mijloceşte veşnică veselie şi voi lua în locul rănilor celor puse pe trupul meu hainele luminoase, la învierea cea de obşte; în loc de necinste, îmi vor înflori cununile, în loc de osîndirea cu tîlharii, voi petrece cu îngerii. Îngrozirile voastre sînt seminţele pe care voi le semănaţi în mine, ca, ducîndu-mă, să merg cu bucurie şi să iau cununile mele".

Neputînd voievodul ca prin mînia şi chinurile sale să întoarcă de la credinţă pe Sfîntul Gordie, a început vicleanul cu cuvinte înşelătoare spre a-l amăgi; pentru că aşa s-a obişnuit diavolul, căci pe cei fricoşi îi îngrozeşte, iar pe cei tari îi slăbeşte.

Deci, chinuitorul multe daruri dînd sfîntului şi alte măriri îi făgăduia de la împăratul, zicînd: "Împăratul voieşte să-ţi dea un cinstit loc între ostaşi, averi multe, bogăţii, măriri şi tot ce vei voi". Sfîntul, auzind de toate aceste făgăduinţe, a rîs de nebunia lui, zicînd: "Oare, poţi să-mi dai mie ceva care ar putea să fie mai bun decît împărăţia cerurilor?" Atunci necuratul voievod, poruncind să fie de faţă soldatul care executa sentinţa, cu mîna şi cu limba cea rea a dat răspuns pentru tăierea Sfîntului Gordie.

Deci, sfîntul, avînd să fie tăiat înaintea adunării poporului, l-au înconjurat prietenii şi i-au dat cea din urmă sărutare; apoi plîngînd, îl rugau să nu se dea morţii de bunăvoie, ca să nu-şi piardă floarea vieţii sale şi să nu părăsească acest dulce soare. După aceea îl sfătuiau să se lepede de Hristos numai din gură. Şi ziceau: ''Cu un cuvînt te izbăveşti de la moarte, lepădîndu-te de Hristos din gură, iar din inimă să crezi într-însul, precum voieşti; pentru că nu limba o ascultă Dumnezeu, ci mintea care gîndeşte şi inima. Şi aşa dacă vei face, şi mînia judecătorului o vei îmblînzi, iar pe Dumnezeu milostiv către tine Îl vei face''. Dar el stătea ca o piatră în mijlocul mării, care, lovindu-se şi bătîndu-se de valuri, rămîne neclintită; aşa era şi el nemişcat, în scopul său cel bun. Precum casa înţeleptului stă pe piatră şi nu se risipeşte de puterea vînturilor ce suflă, a ploilor şi a rîurilor care năvălesc, tot astfel acest bărbat era tare şi nemişcat în credinţa sa.

Apoi, văzînd cu ochii cei duhovniceşti pe diavol, înconjurînd pe cunoscuţii lui şi îndemnînd pe unul cu lacrimi, pe altul spre rugăminte şi spre darea sfatului nefolositor, a zis către cei ce plîngeau cuvîntul Domnului: ''Nu plîngeţi pentru mine, ci plîngeţi pentru vrăjmaşii lui Dumnezeu, care prigonesc pe creştini; pentru aceia zic să plîngeţi, care ne pregătesc nouă focul, iar pentru ei gheena şi îşi adună mînia în ziua judecăţii. Încetaţi a mai sfărîma inima mea, pentru că eu nu numai o dată, ci de multe ori sînt gata a muri, pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos''.

Iar către cei care îl sfătuiau să se lepede de Hristos cu cuvîntul, a răspuns astfel: "Limba pe care, cu darul lui Hristos, o am nu pot s-o mişc ca să se lepede de Ziditorul său; deoarece cu inima se crede întru dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mîntuire. Deci, cum mă voi lepăda de Dumnezeul meu, Căruia din pruncie mă închin, fiind crescut întru sfînta credinţă? Oare nu se va cutremura cerul dacă mă voi lepăda de Dumnezeu? Oare nu-şi vor ascunde lumina luminătorii cereşti înaintea mea? Pămîntul mă va suferi şi nu mă va înghiţi de viu? Nu vă amăgiţi. Dumnezeu nu poate fi batjocorit, ci din gurile noastre ne judecă pe noi, iar din cuvintele noastre ne îndreptează, şi tot din cuvinte ne osîndeşte. Oare n-aţi auzit îngrozirea cea înfricoşată a Domnului? Cel ce se va lepăda de Mine, înaintea oamenilor, mă voi lepăda şi Eu de el înaintea Tatălui Meu celui din ceruri.

Pentru ce mă sfătuiţi să mă lepăd cu gura de Dumnezeul meu? Oare să-mi lungesc viaţa sau scap de moarte o vreme sau să adaug cîteva zile vieţii mele? Atunci de viaţa veşnică mă voi lipsi. Oare ca să scap de duhurile trupeşti? Dar acolo nu este durere, nu se vor vedea bunătăţile drepţilor. Aceasta este nebunie, ca să-şi cumpere cineva viaţa trecătoare cu viaţa veşnică şi să piară cu sufletul. Aşa şi pe voi vă sfătuiesc, căci gîndiţi rău.

Învăţaţi-vă buna înţelegere şi adevărul şi, lepădînd minciuna, să ziceţi: "Unul sfînt, Unul Domn Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu Tatăl, amin". Pentru că aceste cuvinte le rosteşte limba, cînd tot genunchiul se pleacă întru numele lui Iisus: al celor cereşti, al celor pămînteşti şi al celor de dedesubt".

Acestea zicîndu-le Sfîntul Gordie, şi făcînd semnul crucii pe dînsul, mergea la moarte fără frică în suflet, neschimbîndu-şi faţa cea luminoasă. Apoi s-a aşezat la locul hotărît pentru moarte, fiind după sine un gelat, pe care îl vedea ca pe un înger, în mîinile căruia voia să-şi dea sufletul său. Fiind tăiat, a cîştigat viaţă fericită, fiind dus ca Lazăr, în glas de bucurie, la locul de odihnă veşnică, unde, luînd răsplătirea nevoinţei sale, slăveşte în veci cu îngerii pe Domnul pentru care a pătimit.

Viețile Sfinților Ianuarie

Sfântul Prooroc Maleahi (+430 î. d. Hr.)

Pomenirea Sfîntului Prooroc Maleahi
(3 ianuarie)

(După Sfîntul Epifanie şi din Prolog)

Sfîntul prooroc Maleahi s-a născut în Sofi, după întoarcerea din robie de la Babilon, din seminţia lui Zabulon. Acesta din tinereţea sa a avut viaţa curată şi neprihănită şi a proorocit despre venirea Domnului, despre înfricoşata judecată, despre schimbarea aşezămîntului şi a legii lui Moise şi despre jertfa cea nouă, iar numele de Maleahi, ce se tîlcuieşte "înger", i s-a dat de tot poporul, pe de o parte pentru că era cu foarte bunăcuviinţă, ca un înger, iar pe de alta, că păzea îngereasca curăţie şi sfinţenie şi cu îngerii avea prietenie; pentru că de multe ori vorbea cu îngerul care-i descoperea tainele lui Dumnezeu, şi-l învăţa cunoştinţa celor ce aveau să fie, lucru pe care cei vrednici cu adeverire l-au cunoscut, auzind glasul îngeresc, iar pe înger neputînd a-l vedea. Sfîntul Maleahi vorbea faţă în faţă cu îngerul, precum cineva grăieşte cu prietenul său. A fost acest sfînt prooroc mai în urmă decît toţi proorocii; pentru că n-a fost după dînsul altul, în Israel. El a murit fiind tînăr şi a fost îngropat la un loc cu părinţii săi.

Viețile Sfinților Ianuarie

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Un foarte interesant litigiu este discutat cu juma' de gură în presă, acum, la final de an.

Un foarte interesant litigiu este discutat cu juma' de gură în presă, acum, la final de an.

One United a dat în judecată ONG - ul Uniunea Salvați Bucureștiul pentru hărțuire judiciară. ONG -ul, care practică hărțuirea judiciară contra multor dezvoltători imobiliari și chiar contra unor promării de sector, avea (și încă are) procese de urbanism contra One United, procese în care se îngheață ori chiar se anulează proiecte de dezvoltări imobiliare derulate de One United, cu sau fără legitmitate. Uneori, procesele se opresc dacă pârâții achită “despăgubiri”. Este genul de procese care l-au făcut notoriu pe Nicușor Dan și care i-au atras acuzația de practicare a avocaturii fără drept.

În primă instanță, One United a obținut dizolvarea judiciară a Uniunii Salvați Bucureștiul.

Acum, se derulează un plângăcios proces de acumulare de donații pentru a acoperi costurile mari ale procesului, în special, onorariile avocaților One United. Plus o propaganda susținută din partea lui Nicușor Dan și a Clotildei Armand (ex-membri ai USB) contra One United. Aceasta, la răndul său, plătește masive sume de bani pentru progandă anti-Nicușor în presă, mai ales pe știripesurse.ro.

Pentru fixarea conjuncturii, trebuie arătat că:

-One United este o companie - dezvoltător imobiliar care s-a listat la bursă în condiții nu tocmai legale; fiind suficient de abilă ca să obțină în prealabil subscripții de la fondurile de pensii administrate privat și de la BERD, One United a reușit cumva să treacă prin furcile caudine ale procedurii de listare, iar acum este destinatarul unui flux masiv de finanțări, deci stă pe fluvii de bani;

-Uniunea Salvați Bucureștiul este structura pe baza căreia s-a creat USR și care a cauzat numirea ca primar general a lui Nicușor Dan și, respectiv, a Clotildei Armand, ca primar la sectorul I; spun „numire”, iar nu alegere, căci cei doi nu au fost rezultatul voinței alegătorilor, ci voința sistemului.

Ce scrie azi, în Libertatea, Niușor Dan?

Vă dau un citat:

”Într-o țară normală, un investitor listat la bursă ar fi putut scrie într-o acțiune judecătorească „vrem să desființăm ONG-ul ca să nu ne conteste în instanță proiectele” fără să se teamă că investitorii se vor delimita de el? În Franța, Auchan ar fi participat implicit la acțiunea judecătorească de desființare a unui ONG fără să se teamă de afectarea imaginii sale? Într-o țară normală, un profesor de drept de talia lui Valeriu Stoica ar lua un dosar în care se cer sute de mii de euro unor persoane fizice pentru păcatul de a fi fost membrii unui ONG care au atacat un proiect imobiliar? Sunt, evident, întrebări retorice. Lucrurile acestea nu se întâmplă într-o țară normală și se întâmplă în România, pentru că acolo, societatea civilă contează, iar în România nu contează. Societatea civilă contează când ajunge să producă informație și să o disemineze la suficient de multe persoane încât să se teamă și compania listată la bursă, și compania de retail, și profesorul cu veleități publice”.

În orice caz, e foarte interesant de văzut cum vor răspunde cei atacați azi de N D în acest articol din Libertatea.

Revin cu detalii după Revelion.

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea

Profesor.Univ.Dr.Silviu Gurlui - Legat de fenomenul spectaculos observat in Iași, în seara aceasta. S-au umplut rețelele cu imagini spectaculoase, cu cerul (cu formațiuni noroase) viu colorate (galben, portocaliu, rosu). Atunci când lumina se propaga prin atmosferă, aceasta suferă câteva fenomene a căror intensitate depinde și de starea aerosolilor din atmosfera, de poluare, de înălțimea norilor, de consistenta lor cu cristale de gheata, etc.

 

Legat de fenomenul spectaculos observat in Iași, în seara aceasta. S-au umplut rețelele cu imagini spectaculoase, cu cerul (cu formațiuni noroase) viu colorate (galben, portocaliu, rosu). Atunci când lumina se propaga prin atmosferă, aceasta suferă câteva fenomene a căror intensitate depinde și de starea aerosolilor din atmosfera, de poluare, de înălțimea norilor, de consistenta lor cu cristale de gheata, etc.

Cu cit radiația parcurge o distanta mai mare (adică în cazul în care rad. solară parcurge cea mai mare distanță prin atmosfera spre observator, adică la apus sau la rasarit) din spectrul radiației solare, radiațiile cu lungimi de unda mici vor fi împrăștiate cel mai mult de moleculele de gaz din atmosfera sau de o serie de aerosoli fini). Așadar, din toate, dupa o propagare pe o distanta foarte mare, ramin radiațiile cu lungimi de unda mai mari (portocalii, roșii).

Dacă aceste radiații sunt suficient de intense, adică nu am avut o atenuare a lor prin atmosfera (atmosfera nu este poluata și nici concentrația de aerosoli nu e mare) atunci când întâlnesc formațiuni noroase, prin împrăștierea sau reflexia luminii pe asemenea formațiuni, spre sol, produc asa aspect. Funcție de consistenta norului (de mărimea cristalelor de gheata, de densitatea lor, etc), funcție de înălțimea norului, reflexia razelor solare da naștere la imagini specifice modelate de forma și caracteristicile norului.

Astăzi, practic am avut o atmosfera extrem de curata. Baza norilor a fost cam pe la 6000 m, pe la ora 17. Pentru că atmosfera a fost curata, reflexia razelor portocalii a fost mai spectaculoasa. Cele de culoare roșie sunt mai mult absorbite de atmosfera umeda și ar fi trebuit să fie mai puțin observate.

Cu atât mai mult, cu cit norul a avut graunti de cristale de gheata de dimensiuni mai mici, adică granulație de câțiva micrometri, factorul de reflexie a fost foarte mare și de aici și imaginile au fost bine evidențiate.

Așadar, un cumul de factori: atmosfera foarte curata, nori cu o anumită consistenta, la altitudibe ridicata, aerosoli.

Împrăștierea luminii pe particulele fine din atmosfera se manifesta diferit funcție de unghiul de observație, funcție de lungimea de unda (culoare). Iar intensitatea fenomenului este proporțională cu numărul de centre de difuzie (de microparticule).

PS. Sigur, după cum stau condițiile atmosferice, fenomenul ar fi trebuit să fie observat pe toată zona de est a tarii, chiar și în zona de sud-est

Profesor.Univ.Dr.Silviu Gurlui

Apostolul şi Evanghelia de obşte la Sfinţi - La sfinţii doctori fără de arginţi: la Liturghie – 1 Co 12, 27-31; 13, 1-8; Mt 9, 36-38; 10, 1-8.

Apostolul şi Evanghelia de obşte la Sfinţi - La sfinţii doctori fără de arginţi: la Liturghie – 1 Co 12, 27-31; 13, 1-8; 

Noul Testament

Epistola Întâi către Corinteni

Cap. 12 Darurile duhovniceşti. Multe mădulare, un singur trup.

27 Iar voi sunteţi trupul lui Hristos, şi mădulare fiecare în parte.

In 15:5 Rm 12:5 1Co 6:15 1Co 10:17 Ef 1:22-23 Ef 5:30 Col 3:15

28 Şi pe unii i-a pus Dumnezeu în Biserică: întâi, apostoli; al doilea, profeţi; al treilea, învăţători... Apoi sunt minunile, apoi darurile vindecărilor, ajutorările, cârmuirile, felurimea limbilor.

Rm 12:6 Ef 4:11-12

29 Oare toţi sunt apostoli? oare toţi sunt profeţi? oare toţi sunt învăţători? oare toţi fac minuni?

30 oare toţi au darurile vindecărilor? oare toţi vorbesc în limbi? oare toţi pot să tălmăcească?...

31 Râvniţi însă la darurile cele mai bune. Şi-am să v'arăt acum o cale şi mai înaltă:

1Co 14:1

Noul Testament

Epistola Întâi către Corinteni

Cap. 13 Iubirea.

1 De-aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, dar dacă n'am iubire a făcutu-m'am aramă sunătoare şi chimval zăngănitor b.

FA 2:4

2 Şi de-aş avea darul profeţiei şi de-aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa şi de-aş avea credinţa toată să pot muta şi munţii, dar dacă n'am iubire, nimic nu sunt.

Mt 17:20 Mt 21:21 Mc 11:23

3 Şi toate averile mele de le-aş împărţi şi trupul meu de mi l-aş da să-l ardă, dar dacă n'am iubire, nimic nu-mi foloseşte.

Mt 6:1-2

4 Iubirea rabdă'ndelung; iubirea se dăruie, ea nu invidiază; ea nu se trufeşte, nu se îngâmfă;

Pr 10:13

5 ea nu se poartă cu necuviinţă, nu-şi caută pe ale sale, nu se întărâtă, nu ţine'n seamă răul,

Za 8:17 Flp 2:4

6 nu se bucură de nedreptate, ci de adevăr se bucură;

Rm 12:9 2Co 13:8

7 pe toate le suferă, pe toate le crede, pe toate le nădăjduieşte, pe toate le rabdă;

Pr 10:12 Sir 6:5 Rm 15:1 1Co 9:12 1Ptr 4:8

8 iubirea niciodată nu se trece. Fie ele profeţiile: pieri-vor; fie ele limbile: înceta-vor; fie ea ştiinţa: pieri-va.

Apostolul şi Evanghelia de obşte la Sfinţi - La sfinţii doctori fără de arginţi: la Liturghie – Mt 9, 36-38; 10, 1-8.

Noul Testament

Evanghelia după Matei

Cap. 9 Vindecarea paraliticului din Capernaum. Chemarea lui Matei. Întrebarea despre post. Învierea fiicei lui Iair şi vindecarea femeii cu scurgere de sânge. Vindecarea a doi orbi şi a unui mut. Secerişul mult, secerători puţini.

36 Şi văzând El mulţimile, I S'a făcut milă de ele, că erau necăjite şi rătăcite ca nişte oi care n'au păstor.

Nm 27:17 3Rg 22:17 2Par 18:16 Is 53:6 Iz 34:5 Za 10:2 Idt 11:19 Mt 14:14 Mt 15:32 Mc 6:34 1Ptr 2:25 :

37 Atunci le-a zis ucenicilor Săi: „Secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini.

Lc 10:2 In 4:35

38 Rugaţi-L deci pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Său“.

Lc 10:2 In 4:35

Noul Testament

Evanghelia după Matei

Cap. 13 Şapte parabole despre împărăţia cerurilor. Iisus nu este primit în patria Sa.

1 În ziua aceea a ieşit Iisus din casă şi S`a aşezat pe ţărmul mării. a

Lc 5:1-3 Lc 8:4-10 Mc 4:1-11

2 Şi s`au adunat la El mulţimi numeroase, aşa încât El a intrat în luntre şi stătea în ea şi toată mulţimea şedea pe ţărm

Lc 5:1-3 Lc 8:4-10 Mc 4:1-11

3 Şi multe lucruri le-a grăit El în parabole b, zicând: „Iată, ieşit-a semănătorul să semene.

Lc 8:4-10 Mc 4:1-11 1Co 3:9

4 Şi pe când semăna, unele seminţe au căzut lângă drum şi au venit păsările şi le-au mâncat.

Lc 8:4-10 Mc 4:1-11 1Co 3:9

5 Altele au căzut pe loc pietros, unde n'aveau pământ mult, şi au răsărit de'ndată, pentru că n'aveau pământ adânc;

Lc 8:4-10 Mc 4:1-11 1Co 3:9

6 dar când s'a ridicat soarele s'au ofilit şi, neavând rădăcină, s'au uscat.

Lc 8:4-10 Mc 4:1-11 1Co 3:9

7 Altele au căzut între spini şi spinii au crescut şi le-au înăbuşit.

Lc 8:4-10 Mc 4:1-11 1Co 3:9

8 Altele au căzut pe pământul cel bun şi au dat roadă: una o sută, alta şaizeci, alta treizeci.

Fc 26:12 Lc 8:4-10 Mc 4:1-11 1Co 3:9

Biblia Ortodoxă

Apostolul şi Evanghelia de obşte la Sfinţi - La mărturisitori: la Liturghie – Ef 6, 10-17; Lc 12, 8-12.

Apostolul şi Evanghelia de obşte la Sfinţi - La mărturisitori: la Liturghie – Ef 6, 10-17;

Noul Testament

Epistola către Efeseni

Cap. 6 Copii şi părinţi. Robi şi stăpâni. Lupta împotriva răului. Salutări de încheiere.

10 În sfârşit, fraţii mei, întăriţi-vă întru Domnul şi'ntru tăria puterii Lui.

2Tim 2:1

11 Îmbrăcaţi armura c lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului.

Rm 13:12 2Co 10:4 1Tes 5:8

12 Căci lupta noastră nu este'mpotriva cărnii şi a sângelui d, ci'mpotriva Începătoriilor, împotriva Stăpâniilor, împotriva Stăpânitorilor acestei lumi de'ntuneric, împotriva duhurilor răutăţii e care sunt în stihiile cereşti f.

In 12:31 In 14:30 Ef 2:2 1Ptr 5:8-9

13 Pentru aceea luaţi armura lui Dumnezeu: pentru ca'n ziua cea rea să fiţi în stare să ţineţi piept; şi după ce veţi isprăvi totul, să rămâneţi în picioare.

14 Aşadar, staţi în picioare, avându-vă mijlocul încins cu adevărul şi îmbrăcaţi fiind în platoşa dreptăţii

Is 11:5 Is 59:17 Sol 5:18 Lc 12:35 1Tes 5:8 1Ptr 1:13

15 şi cu picioarele încălţate'n starea de a fi gata pregătiţi pentru Evanghelia păcii g;

Is 52:7 Rm 10:15

16 mai presus de toate luând pavăza credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile înflăcărate h ale Celui-Rău.

Ps 7:13

17 Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu,

Is 11:4 Is 49:2 Is 59:17 1Tes 5:8 Evr 4:12

Apostolul şi Evanghelia de obşte la Sfinţi - La mărturisitori: la Liturghie –  Lc 12, 8-12.

Noul Testament

Evanghelia după Luca

Cap. 12 Mărturisirea deschisă şi fără frică a Evangheliei. Păcatul împotriva Duhului Sfânt. Parabola bogatului nesăbuit. Încrederea în bunătatea lui Dumnezeu. Semnele vremii. Slugile veghetoare. Iisus, pricină de dezbinare.

8 Dar vă spun: Pe tot cel ce Mă va mărturisi pe Mine înaintea oamenilor, şi Fiul Omului îl va mărturisi înaintea îngerilor lui Dumnezeu.

Mt 10:32-33 1In 2:23 Ap 3:5

9 Iar cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, lepădat va fi înaintea îngerilor lui Dumnezeu.

Mt 10:32-33 Mc 8:38 Lc 9:26 2Tim 2:12 1In 2:23

10 Oricine va spune un cuvânt împotriva Fiului Omului, va fi iertat; dar cel ce va blasfemia împotriva Duhului Sfânt, nu va fi iertat.

Mt 12:31 Mc 3:28-29

11 Iar când vă vor duce în sinagogi şi la dregători şi la stăpâniri, nu vă îngrijiţi cum sau ce să răspundeţi sau ce să spuneţi,

Mt 10:19-20 Mc 13:11 Lc 21:12 Lc 21:14-15 In 16:13 FA 4:8

12 că Duhul Sfânt, în chiar ceasul acela, vă va învăţa ce trebuie să spuneţi“.

2Rg 23:2 Mt 10:19-20 Mc 13:11 Lc 21:12 Lc 21:14-15 FA 4:8

Biblia Ortodoxă