Profesor și Avocat Gheorghe Piperea - Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, ca răspuns la întrebarea privind despăgubirile acordate în cazul vakseenării

 

Aș fi vrut să nu vă tulbur liniștea așteptării Crăciunului și a sărbătorilor de iarnă, dar am primit de la un urmăritor, pe e-mail, un document oficial de la Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, ca răspuns la întrebarea privind despăgubirile acordate în cazul vakseenării. Răspunsul, anonimizat, îl aveți ca poză în comentarii.

Iată câteva scurte comentarii ale mele:

Mai întâi, ANMDMR încearcă din răsputeri să contrazică opinia publică aproape unanimă conform căreia serurile cu care, cică, tehnocrația și big tech (în mare lor „Dragoste” de umanitate) luptă contra plandemiei, ar fi experimentale. Nu reușește. Dimpotrivă, prin răspunsul pe care îl oferă, ni se întărește convingerea că suntem în cursul unui experiment la scară globală, pe cobai umani, cu consecințe negative inimaginabile în prezent. Iată ce se susține la ultimul paragraf de pe prima pagină a răspunsului: „autorizările conditionate de punere pe piață permit autorizarea medicamentelor care acoperă nevoile neacoperite pe baza unor date mai puțin complete decât se solicita în mod obișnuit. Aceasta se întâmplă dacă beneficiul punerii imediate pe piață a medicamentului sau vakseenului* depășește riscul inerent faptului că nu toate datele sunt încă disponibile”. În afară de mirabila logică și înalta calitate gramaticală a textului („autorizările … permit autorizarea”; „acoperă nevoile neacoperite”), iată ce se căznețte să ne spună ANMDMR: (i) nu sunt date complete la dispoziție, deci testul nu este gata, deci experimentul este în derulare; de altfel, la primul paragraf din pagina a doua se arată clar că „datele trebuie să demonstreze faptul că beneficiile vakseenului depășesc riscurile”; paragraful imediat următor arată că obligația probării acestui „beneficiu mai mare decât riscul” incumbă producătorilor; cât durează această probă perpetuă? Dumnezeu știe…; (ii) riscul pe care cică l-ar depăși beneficiile vakseenului nu este riscul bolii în sine sau riscul de răspândire a agentului patogen ci … „riscul inerent faptului că nu toate datele sunt încă disponibile”…; (iii) vakseenul este un medicament, deci „specialiștii” și influencerii care spun că vakseenul nu e medicament au mințit grosier și interest până în ziua de azi.

Mai apoi, la primul paragraf de pe a doua pagină, autorul răspunsului o dă rău cu bâta în baltă. Cică „autorizările conditionate de punere pe piață sunt utilizate în contextul pandemiei pentru a răspândi prompt amenințările la adresa sănătății publice”. Gura păcătosului adevăr grăiește – este evident azi că vakseenul nu a oprit amenințările la adresa sănătății publice ci, dimpotrivă, le-a „răspândit prompt”, dovadă că țările cu grad mare de acoperire vakseenală sunt pe roșu, în vârf de val 5, pregătindu-se Pentru valul VI (și de doza a treia – a patra), iar cei vakseenați cu „doza completă” trebuie să o ia de la capăt pentru a fi considerați, din nou, vakseenați și „liberi”. Nu mai punem la socoteală prețul enorm în drepturi și libertăți plătit de dragul acestui experiment, că e alt subiect …

În al treilea rând, în pagina a treia se confirmă cele sumbre temeri ale populației care încă își mai pune întrebări în legătură cu acest experiment genetic și psihologic de supunere în masa: ANMDMR arată că nu există un mecanism general, aplicabil la nivel de UE, privind răspunderea pentru efectele adverse ale acestui ser experimental/autorizat condiționat. Indirect, din acest răspuns rezultă că, în acest moment, toți cobaii umani utilizați în experimentul global al vakseenării sunt pe cont și risc propriu, cel puțin în concepția/disonanța cognitivă a birocrației UE. Faptul că vakseenurile și riscurile lor, aparent, sunt „monitorizate atent” (cum în mod continuu și automatic minte feisbuc) nu încălzește pe nimeni. Bașca faptul că, în România, nimeni nu stochează aceste informații și cazuri medicale – gomandand de la agțiune a decretat că nu există riscuri, deci nu se admite înregistrarea cazurilor concrete de reacții adverse, chiar fatale.

În al patrulea rând, documentul conține două minciuni oficiale grave: (i) la nivel european și national există legi care sancționează drastic producătorii pentru defectele produselor lor, inclusiv medicamentele sau vakseenurile; (ii) pentru a atrage răspunderea producătorului pentru defectele medicamentului sau ale vakseenului său nu este necesară proba legăturii de cauzalitate dintre defect și efectul advers, ci numai dovada unei probabilități ridicate ca reacția adversă să fi fost efectul medicamentului/vakseenului (rezultă asta din decizia CJUE din speța Sanofi – Pasteur din 2017, despre care am tot scris pe această pagină); dimpotrivă, legea noastră (mă refer la Legea nr.240/2004) impune producătorului sarcina de a proba că efectul advers nu a fost cauzat de medicament/vakseen, ci de elemente externe.

Cam atât, pentru moment.

Ne așteaptă un an greu, tensionat, plin de încercări, așa că: hai Liberare!

*stâlcirea cuvântului este intenționată, îmi aparține și este necesară pentru evitarea algoritmilor de cenzură ai fesbuc

Profesor și Avocat Gheorghe Piperea

LECȚIA DE ISTORIE - 22 decembrie: Revoluția română din 1989.

 

LECȚIA DE ISTORIE - 22 decembrie: Revoluția română din 1989.

În dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989, după o noapte însângerată pe străzile Bucureștiului, muncitorii de pe marile platforme industriale au ocupat Piața Universității, iar cu puțin înainte de ora 10.00, Ceaușescu a convocat, în sediul C. C. al P.C.R., ultima ședință a Comitetului Politic Executiv. El a anunțat că datorită situației extrem de grave, a hotărât să instituie starea de necesitate în întreaga țară. Populația a început însă să ocupe piața din fața sediului Comitetului Central, astfel că la ora 11 în piață erau peste 50.000 de oameni, iar în orele care au urmat numărul lor s-a mărit la peste 100.000. În jurul orei 11:30, Ceaușescu a încercat să se adreseze mulțimii de la balconul clădirii Comitetului Central, dar a fost întâmpinat cu un val de dezaprobare și furie, moment în care manifestanții strânși în fața sediului Comitetului Central au forțat ușile și au pătruns în clădire, determinându-l pe Ceaușescu să fugă cu un elicopter de pe acoperișul instituției. La orele amiezii, la radio și televiziune s-a transmis vestea fugii dictatorului, ceea ce a provocat valuri de bucurie în întreaga țară, iar sute de mii de romani au ieșit pe străzile marilor orașe pentru a saluta căderea regimului comunist.

Lecția de istorie

Profesor și Avocat Gheorghe Piperea - Actuala coaliție de guvernare este infinit mai periculoasă decât guvernul Orban sau guvernul Cîțu!

© Inquam Photos / Octav Ganea

Actuala coaliție de guvernare este infinit mai periculoasă decât guvernul Orban sau guvernul Cîțu întrucât, pe de o parte, funcționează milităros, ca o divizie de panzere - rupe tot în cale, dar mai ales luptătorii cu sabia sau cu pușcociul - și, pe de altă parte, are o atitudine de purtător de veston (para)militar, inflexibilă, contrară drepturilor și libertăților cetățenești. Ordinul se execută, nu se discută. Arafat, gomandand de la agțiune, se simte mult mai în largul său într-un astfel de regim.

Mai întâi, să analizăm împreună ideea de a emite o lege a nazipass-ului obligatoriu la locul de muncă prin asumarea răspunderii guvernului. Această idee denotă că orice dizidență a propriilor parlamentari este considerată inadmisibilă - probabil că unii parlamentari ar fi vrut să voteze contra legii, dar nu vor fi lăsați. Asumarea răspunderii guvernului înseamnă eliminarea dezbaterilor în Parlament. Cum nu există o majoritate care să formuleze și să voteze o moțiune de cenzură, legea va fi adoptată, în această manieră, fără probleme. Rămâne, desigur, posibilitatea ca legea să fie atacată la CCR, înainte de promulgare, dar pentru acest demers sunt necesari 50 de deputați sau 25 de senatori oponenți ai legii, ceea ce nu cred că există în acest moment. Ulterior, legea mai poate fi atacată doar cu excepție de neconstituționalitate de cetățenii care își vor fi pierdut locul de muncă, dar acest instrument este exclusiv post-factum și presupune declanșarea unui proces in instanță.

În altă ordine de idei:

-nu se înțelege de ce este nevoie de o ordonanță de urgență (cea care este acum în vigoare) sau de o lege pentru a pune în aplicare în România un Regulament al UE (recte, cel cu nr. 2021/953, din iunie 2021), de vreme ce un astfel de instrument normativ european este direct aplicabil în dreptul intern și prioritar la aplicare față de legislația internă (art. 148 alin.2 din Constituție); aceste acte normative interne sunt complet inutile și - mult mai grav - sunt contrare Regulamentului (UE) 2021/953 care, pe de o parte, nu impune „imunizarea” cu inutilul și dăunătorul ser experimental iar, pe de altă parte, interzice utilizarea certificatului digital pentru a restrânge drepturi și libertăți, cum ar fi libertatea muncii, libertatea circulației și dreptul de acces în instituțiile publice, la justiție, la educație etc.;

-a văzut cineva acest proiect de lege - fantomă? Eu, unul, nu știu ce conține; probabil că majoritatea parlamentarilor din arcul puterii majoritare sunt tot atât de nelămuriți (de unde și ideea asumării răspunderii, pentru evitarea dezbaterii)...; ce stat de drept este acela în care oamenii nu își pot cunoaște din timp drepturile, libertățile, obligațiile legale și datoriile, pentru a-și putea adapta comportamentul la noile reglementări?

-nu se vede cum vor mai putea funcționa economia, educația, sistemul de educație și infrastructura critică națională în momentul în care 2/3 din forța de muncă activă va fi fost concediată pentru lipsa nazipass-ului; ironic, oamenii din aceste domenii au început să intre în grevă pe termen nelimitat pentru că Statul român nu mai are bani de salarii ...

În al doilea rând, vă invit din nou să analizați riscul modificării totalitare a Constituției, în anul 2022. Actuala coaliție pare a se fi coagulat (contra naturii) exclusiv cu acest scop. Pentru modificarea legii supreme în stat, este necesară parcurgerea unui număr de cel puțin trei pași - un aviz de la CCR referitor la proiectul de revizuire, un vot în Parlament cu 2/3 din numărul parlamentarilor și un referendum; fără o astfel de largă coaliție, acești pași ar fi fost imposibili, mai ales că UE cere, dictatorial, ca totul să se deruleze rapid, într-un singur an, în așa fel încât să ne aliniem legea fundamentală la cerințele totalitare ale birocrației UE; în minunata concepție a birocrației UE, drepturile colective vor prima asupra drepturilor și libertăților individuale sau chiar le vor suprima; vorbim aici inclusiv de dreptul la muncă, dreptul de proprietate, legăturile cu familia, dreptul la casă, vis și viitor. Undele constituții, cum sunt cele ale României, Ungariei, Poloniei sau Cehiei, deranjează, pentru că pun accentul pe drepturile individuale - nici nu se putea altfel, întrucât aceste țări au experiența totalitară a drepturilor colective de tip comunist, care erau tot drepturi progresiste și scientiste, și care dezavuau Crăciunul, credința și tendința familistă a omului normal, detestând proprietatea privată, pilonul și garanția libertății individuale.

Dacă tăcem, dacă nu luăm atitudine, planurile securist-tehnocratice ale UE - puse în practică prin cățeii numiți politicieni estici - vor fi realitate mai devreme decât vom putea noi să ne dăm seama și să ne trezim.

Hai Liberare!

Profesor și Avocat Gheorghe Piperea

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Amintire de acum 2 ani, despre o amintire de acum 10 ani, despre Revoluția din 1989 și eșecul în care s-a transformat acum acel proiect idealist

Amintire de acum 2 ani, despre o amintire de acum 10 ani, despre Revoluția din 1989 și eșecul în care s-a transformat acum acel proiect idealist:

”Ce scriam acum 8 ani, în plină epocă băsistă, când se vorbea nu de deficit bugetar, ci de un necesar “deficit de democratie”, deficit bun pasămite pentru depășirea crizei economice :

“Ieri s-au împlinit 22 de ani de la Revoluția din Timișoara. La tv am vazut oameni cu pancarte pe care scria “Respect 89”. E important că unii dintre noi își mai aduc aminte de spiritul acelor zile. Atunci speram la libertate (pe zidurile Universitatii din Bucuresti a stat scris mai mult de 10 ani “De Crăciun ne-am luat rația de libertate”). Si mai speram la democrație, asimilând capitalismul cu democrația. Unii dintre noi încă mai cred în capitalismul industrial, cel care te face liber și responsabil.

Cei mai mulți dintre noi au ajuns, însă, să accepte că economia e străină democrației și că, în numele bunăstării consumeriste, este acceptabil un “mic” deficit de democrație. Alegerea liberă si democratică a devenit indezirabilă (sau a fost înlocuită cu controlul politicilor publice prin tehnocrați), iar consultarea populară prin referendum a devenit nomina odiosa. Bunăstarea este însă o iluzie, câtă vreme ea nu este decât un mijloc pentru păstrarea controlului în mâinile oligarhiei financiare. Cu puțin timp înainte de a muri, Vaclav Havel a spus că întreaga Europă tinde să cadă pradă iluziei unor soluţii tehnocratice rapide. Criza băncilor şi cea a datoriilor nu sunt altceva decât criza omului care şi-a abandonat idealurile şi a capitulat în faţa iluziei că omul poate avea totul fără sacrificiu şi fără întârziere.

Corporațiile multinaționale (care reprezintă osatura acestei oligarhii financiare) nu sunt cu nimic mai bune decât oligarhia comunistă alungată in 1989 de la putere din țările Europei de Est. Ca si puterea politică, si puterea economică are tendința de a aluneca în abuz sau dictatură. Ambele tipuri de putere se bazează pe control.

Or, in ‘89, noi am vrut să ne eliberăm de sub control.

Dupa 22 de ani, puterea politică, la presiunea celei economice, a ajuns să ne impună priorități care nu sunt ale noastre; mie îmi pasă mai putin (sau, in unele cazuri, îmi repugnă ideea) că cele 20 de bănci de importanță sistemică m sau alte citeva corporații multinaționale “trebuie” să fie menținute artificial în viață, pe banii noștri și ignorând legea gravitației; îmi pasă infinit mai mult dacă eu, familia mea și comunitatea mea ne putem realiza drepturile și interesele legitime într-o tara pe care acum 22 de ani mi-am dorit-o liberă și nesupusă, într-o Europa pe care încă o cred un tărâm al libertății si al democrației. Chiar dacă democrația costă, este preferabilă “deficitului de democrație” sau dictaturii.

România este țara în care, în ultima vreme, se vorbește la nivel înalt despre acest “deficit de democrație” ca fiind o soluție pentru rezolvarea crizei. Numai anul acesta au vorbit despre acest lucru europarlamentarul român Theodor Stolojan, fostul consilier prezidențial Sebastian Lazaroiu, precum și Președintele Băsescu, iar Guvernul și-a asumat răspunderea pe o lege care comasează alegerile locale cu cele generale, cu principalul argument ca se economisesc 20 de milioane de euro. Comparând aceasta cifră doar cu suma pe care ar urma să o plătească România pentru susținerea eforturilor de finanțare a planului Merkel-Sarkozy de salvare a băncilor sistemice și a statelor europene falimentare, o suma estimată la 2 până la 5 mld euro, ne dăm imediat seama că argumentul e ridicol. Dar, în același timp, argumentul este periculos. Democrația nu poate fi sacrificată, nici măcar parțial sau temporar, pentru niciun motiv. Nimeni nu ne poate garanta că temporarul deficit de democrație nu se va eterniza. Si, in nici un caz, deficitul de democrație nu poate fi acceptat pentru satisfacerea agendei politice sau economice a oligarhiei (europene sau românești)”.

(2011)

PS Criza economică este ciclică. Vine și pleacă. Democrația, când intră în deficit, nu ss se mai redresează. Derapează în autocrație și, ulterior, în dictatură. Bugetul armatei și al serviciilor secrete explodează, în timp ce bugetul sănătății este redus cu un sfert față de anul trecut, iar bugetul educației este mentinut la un anemic 2,7% din PIB. Parlamentului i se refuză, pentru prima dată în istorie și în contra Constituției, dreptul de a dezbate bugetul, întrucât guvernul Johannis a decis ss să își asume (a doua oară într-o săptămana) răspunderea pe legea bugetului. De aceea, ar trebui ss să ne fie clar catre ce ne îndreptăm. Un regim iliberal, autocratic, de tip Putin/Erdogan.

PPS La multi ani, oameni buni. Bucurati-va de bruma de libertate pe care inca o mai detineti”.

(2019)

Profesor și Avocat Gheorghe Piperea

ApiRegal - Albinele sunt incredibile!

 

Albinele sunt incredibile!

Vă amintiți de erupția vulcanică pe insula spaniolă La Palma din septembrie?

Mulți oameni au fost forțați să fugă din zonă, iar printre aceștia se numărau și un grup de apicultori (La Palma găzduiește peste 100).

La cincizeci de zile după erupție, unul dintre aceștia s-a întors și a fost uimit să descopere că albinele din cinci din cei șase stupi ai săi, care se aflau la doar 600 de metri de vulcan și au fost îngropați sub cenușă vulcanică - au supraviețuit.

Albinele sigilaseră toate golurile din pereții stupilor cu propolis pentru a nu intra vaporii toxici și s-au hrănit cu mierea deja depozitată în stupi.

Credit foto: Elías González, Asociația Crescătorilor de Albine din La Palma, prin EPA-EFE/Shutterstock

ApiRegal

Profesor si Avocat Gheorghe Piperea - Cuvânt la Începutul Examenelor pentru studenții 2021 Decembrie 17

 

Zilele acestea intră în examene studenții de anul IV ai Universității București. La fel și cei de la Politehnică, precum și unii studenți din ani mai mici, cum ar fi cei de la Conservator.

Consiliul de Administrație al UB a luat ieri decizia ca accesul la examene să fie permis doar pe bază de cod QR, exceptând cazul în care toți studenții ar fi de acord ca la examen să fie prezenți toți cei care vor să le susțină, indiferent de posesia unui cod QR. Nu e cea mai înțeleaptă decizie, dar măcar e ceva, e o mică breșă în măreața politică de „sănătate” publică a autorităților, politică bazată pe un instrument digital care nu protejează pe nimeni - ba, dimpotrivă, permite celui care este pozitiv sau chiar bolnav să intre în comunitate și să răspândească agentul patogen, pe baza prezumției de „imunizare”. În plus, este și o provocare pentru studenții „imunizați” - sunt sau nu solidari cu colegii lor care refuză „imunizarea”?

Bănuiesc că această generație înțelege mai bine decât noi ce înseamnă sentimentul de apartenență, de implicare, de solidaritate, mult mai bine decât bătrânii bășinoși și ipohondri și răi care conduc dictatorial și paranoic lumea, și că nu vor refuza colegilor lor cel mai important act al studenției, examenul împreună, în amfiteatru. Ei, cu siguranță, nu își vor arunca extra muros colegii, mai ales că le pot fi și prieteni pentru o întreagă viață de după facultate.

Este un test și pentru profesorii conformiști și supuși. Vor avea „șansa” ieșirii la suprafață...

Dar, dacă unul sau mai mulți studenți „imunizați” vor refuza dreptul celorlalți colegi la educație și îi vor arunca dincolo de zidurile cetății, pentru a se simți ei în siguranță intra muros, atunci estimez sau intuiesc că toată lumea va demara o întreagă campanie de shame & blame contra lor, urmând a rămâne cu această ștampilă, de suporter al apartheidului și al totalitarismului sanitar pentru o viață întreagă.

Așadar, oameni buni, atenție mare la alegerea taberei.

Profesor si Avocat Gheorghe Piperea

Avocat si Profesor Gheorghe Piperea & Doamna Olivia Steer-O discuție despre drepturi și libertăți pierdute!

 

O discuție despre drepturi și libertăți pierdute sub pretextul “siguranței” sanitare și salvării colective de la singura infecție sau boală care mai contează, pentru că face bani, cariere politice, birocratice și mediatice și permite de minune controlul și remodelarea omului, creația ultimă a lui Dumnezeu. Și despre cum salvăm Crăciunul. Durează 48 de minute. Sper că nu e prea obositoare.

Mulțumesc, Olivia Steer!

Hai Liberare!

România Nesupusă Profesor si Avocat Gheorghe Piperea