Amintire de acum 2 ani, despre o amintire de acum 10 ani, despre Revoluția din 1989 și eșecul în care s-a transformat acum acel proiect idealist:
”Ce scriam acum 8 ani, în plină epocă băsistă, când se vorbea nu de deficit bugetar, ci de un necesar “deficit de democratie”, deficit bun pasămite pentru depășirea crizei economice :
“Ieri s-au împlinit 22 de ani de la Revoluția din Timișoara. La tv am vazut oameni cu pancarte pe care scria “Respect 89”. E important că unii dintre noi își mai aduc aminte de spiritul acelor zile. Atunci speram la libertate (pe zidurile Universitatii din Bucuresti a stat scris mai mult de 10 ani “De Crăciun ne-am luat rația de libertate”). Si mai speram la democrație, asimilând capitalismul cu democrația. Unii dintre noi încă mai cred în capitalismul industrial, cel care te face liber și responsabil.
Cei mai mulți dintre noi au ajuns, însă, să accepte că economia e străină democrației și că, în numele bunăstării consumeriste, este acceptabil un “mic” deficit de democrație. Alegerea liberă si democratică a devenit indezirabilă (sau a fost înlocuită cu controlul politicilor publice prin tehnocrați), iar consultarea populară prin referendum a devenit nomina odiosa. Bunăstarea este însă o iluzie, câtă vreme ea nu este decât un mijloc pentru păstrarea controlului în mâinile oligarhiei financiare. Cu puțin timp înainte de a muri, Vaclav Havel a spus că întreaga Europă tinde să cadă pradă iluziei unor soluţii tehnocratice rapide. Criza băncilor şi cea a datoriilor nu sunt altceva decât criza omului care şi-a abandonat idealurile şi a capitulat în faţa iluziei că omul poate avea totul fără sacrificiu şi fără întârziere.
Corporațiile multinaționale (care reprezintă osatura acestei oligarhii financiare) nu sunt cu nimic mai bune decât oligarhia comunistă alungată in 1989 de la putere din țările Europei de Est. Ca si puterea politică, si puterea economică are tendința de a aluneca în abuz sau dictatură. Ambele tipuri de putere se bazează pe control.
Or, in ‘89, noi am vrut să ne eliberăm de sub control.
Dupa 22 de ani, puterea politică, la presiunea celei economice, a ajuns să ne impună priorități care nu sunt ale noastre; mie îmi pasă mai putin (sau, in unele cazuri, îmi repugnă ideea) că cele 20 de bănci de importanță sistemică m sau alte citeva corporații multinaționale “trebuie” să fie menținute artificial în viață, pe banii noștri și ignorând legea gravitației; îmi pasă infinit mai mult dacă eu, familia mea și comunitatea mea ne putem realiza drepturile și interesele legitime într-o tara pe care acum 22 de ani mi-am dorit-o liberă și nesupusă, într-o Europa pe care încă o cred un tărâm al libertății si al democrației. Chiar dacă democrația costă, este preferabilă “deficitului de democrație” sau dictaturii.
România este țara în care, în ultima vreme, se vorbește la nivel înalt despre acest “deficit de democrație” ca fiind o soluție pentru rezolvarea crizei. Numai anul acesta au vorbit despre acest lucru europarlamentarul român Theodor Stolojan, fostul consilier prezidențial Sebastian Lazaroiu, precum și Președintele Băsescu, iar Guvernul și-a asumat răspunderea pe o lege care comasează alegerile locale cu cele generale, cu principalul argument ca se economisesc 20 de milioane de euro. Comparând aceasta cifră doar cu suma pe care ar urma să o plătească România pentru susținerea eforturilor de finanțare a planului Merkel-Sarkozy de salvare a băncilor sistemice și a statelor europene falimentare, o suma estimată la 2 până la 5 mld euro, ne dăm imediat seama că argumentul e ridicol. Dar, în același timp, argumentul este periculos. Democrația nu poate fi sacrificată, nici măcar parțial sau temporar, pentru niciun motiv. Nimeni nu ne poate garanta că temporarul deficit de democrație nu se va eterniza. Si, in nici un caz, deficitul de democrație nu poate fi acceptat pentru satisfacerea agendei politice sau economice a oligarhiei (europene sau românești)”.
(2011)
PS Criza economică este ciclică. Vine și pleacă. Democrația, când intră în deficit, nu ss se mai redresează. Derapează în autocrație și, ulterior, în dictatură. Bugetul armatei și al serviciilor secrete explodează, în timp ce bugetul sănătății este redus cu un sfert față de anul trecut, iar bugetul educației este mentinut la un anemic 2,7% din PIB. Parlamentului i se refuză, pentru prima dată în istorie și în contra Constituției, dreptul de a dezbate bugetul, întrucât guvernul Johannis a decis ss să își asume (a doua oară într-o săptămana) răspunderea pe legea bugetului. De aceea, ar trebui ss să ne fie clar catre ce ne îndreptăm. Un regim iliberal, autocratic, de tip Putin/Erdogan.
PPS La multi ani, oameni buni. Bucurati-va de bruma de libertate pe care inca o mai detineti”.
