Aș fi vrut să nu vă tulbur liniștea așteptării Crăciunului și a sărbătorilor de iarnă, dar am primit de la un urmăritor, pe e-mail, un document oficial de la Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, ca răspuns la întrebarea privind despăgubirile acordate în cazul vakseenării. Răspunsul, anonimizat, îl aveți ca poză în comentarii.
Iată câteva scurte comentarii ale mele:
Mai întâi, ANMDMR încearcă din răsputeri să contrazică opinia publică aproape unanimă conform căreia serurile cu care, cică, tehnocrația și big tech (în mare lor „Dragoste” de umanitate) luptă contra plandemiei, ar fi experimentale. Nu reușește. Dimpotrivă, prin răspunsul pe care îl oferă, ni se întărește convingerea că suntem în cursul unui experiment la scară globală, pe cobai umani, cu consecințe negative inimaginabile în prezent. Iată ce se susține la ultimul paragraf de pe prima pagină a răspunsului: „autorizările conditionate de punere pe piață permit autorizarea medicamentelor care acoperă nevoile neacoperite pe baza unor date mai puțin complete decât se solicita în mod obișnuit. Aceasta se întâmplă dacă beneficiul punerii imediate pe piață a medicamentului sau vakseenului* depășește riscul inerent faptului că nu toate datele sunt încă disponibile”. În afară de mirabila logică și înalta calitate gramaticală a textului („autorizările … permit autorizarea”; „acoperă nevoile neacoperite”), iată ce se căznețte să ne spună ANMDMR: (i) nu sunt date complete la dispoziție, deci testul nu este gata, deci experimentul este în derulare; de altfel, la primul paragraf din pagina a doua se arată clar că „datele trebuie să demonstreze faptul că beneficiile vakseenului depășesc riscurile”; paragraful imediat următor arată că obligația probării acestui „beneficiu mai mare decât riscul” incumbă producătorilor; cât durează această probă perpetuă? Dumnezeu știe…; (ii) riscul pe care cică l-ar depăși beneficiile vakseenului nu este riscul bolii în sine sau riscul de răspândire a agentului patogen ci … „riscul inerent faptului că nu toate datele sunt încă disponibile”…; (iii) vakseenul este un medicament, deci „specialiștii” și influencerii care spun că vakseenul nu e medicament au mințit grosier și interest până în ziua de azi.
Mai apoi, la primul paragraf de pe a doua pagină, autorul răspunsului o dă rău cu bâta în baltă. Cică „autorizările conditionate de punere pe piață sunt utilizate în contextul pandemiei pentru a răspândi prompt amenințările la adresa sănătății publice”. Gura păcătosului adevăr grăiește – este evident azi că vakseenul nu a oprit amenințările la adresa sănătății publice ci, dimpotrivă, le-a „răspândit prompt”, dovadă că țările cu grad mare de acoperire vakseenală sunt pe roșu, în vârf de val 5, pregătindu-se Pentru valul VI (și de doza a treia – a patra), iar cei vakseenați cu „doza completă” trebuie să o ia de la capăt pentru a fi considerați, din nou, vakseenați și „liberi”. Nu mai punem la socoteală prețul enorm în drepturi și libertăți plătit de dragul acestui experiment, că e alt subiect …
În al treilea rând, în pagina a treia se confirmă cele sumbre temeri ale populației care încă își mai pune întrebări în legătură cu acest experiment genetic și psihologic de supunere în masa: ANMDMR arată că nu există un mecanism general, aplicabil la nivel de UE, privind răspunderea pentru efectele adverse ale acestui ser experimental/autorizat condiționat. Indirect, din acest răspuns rezultă că, în acest moment, toți cobaii umani utilizați în experimentul global al vakseenării sunt pe cont și risc propriu, cel puțin în concepția/disonanța cognitivă a birocrației UE. Faptul că vakseenurile și riscurile lor, aparent, sunt „monitorizate atent” (cum în mod continuu și automatic minte feisbuc) nu încălzește pe nimeni. Bașca faptul că, în România, nimeni nu stochează aceste informații și cazuri medicale – gomandand de la agțiune a decretat că nu există riscuri, deci nu se admite înregistrarea cazurilor concrete de reacții adverse, chiar fatale.
În al patrulea rând, documentul conține două minciuni oficiale grave: (i) la nivel european și national există legi care sancționează drastic producătorii pentru defectele produselor lor, inclusiv medicamentele sau vakseenurile; (ii) pentru a atrage răspunderea producătorului pentru defectele medicamentului sau ale vakseenului său nu este necesară proba legăturii de cauzalitate dintre defect și efectul advers, ci numai dovada unei probabilități ridicate ca reacția adversă să fi fost efectul medicamentului/vakseenului (rezultă asta din decizia CJUE din speța Sanofi – Pasteur din 2017, despre care am tot scris pe această pagină); dimpotrivă, legea noastră (mă refer la Legea nr.240/2004) impune producătorului sarcina de a proba că efectul advers nu a fost cauzat de medicament/vakseen, ci de elemente externe.
Cam atât, pentru moment.
Ne așteaptă un an greu, tensionat, plin de încercări, așa că: hai Liberare!
*stâlcirea cuvântului este intenționată, îmi aparține și este necesară pentru evitarea algoritmilor de cenzură ai fesbuc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu